ÎCCJ, Decizia nr. 6/2021

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 41 din data de 9 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva încheierii penale nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație petentul A..

Prin încheierea penală nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 584 din data de 15 iunie 2018, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii penale nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, contestatorul A. a declarat recurs.

Prin decizia penală nr. 64 din data de 18 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva încheierii penale nr. 49/C din data de 27 noiembrie 2018, pronunțate de secția penală a instanței supreme în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei penale nr. 64 din data de 18 martie 2019, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului în casație.

Prin încheierea penală nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 64 din data de 18 martie 2019, pronunțate de Completul de Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat revizuire.

Prin decizia penală nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători al instanței supreme în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei penale nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți în dosarul nr. x/2019, petentul A. a declarat recurs.

Prin decizia penală nr. 27 din data de 24 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 267 din data de 12 noiembrie 2019, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei penale nr. 27 din data de 24 februarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat contestație, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 125 din data de 7 septembrie 2020, pronunțată de Completul de 5 Judecători al instanței supreme în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunța această soluție, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, instanța supremă a făcut referire la dispozițiile art. 4251 din C. proc. pen. potrivit cărora calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În acest context, s-a apreciat că, în speță, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei decizii definitive (prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de revizuire) nesusceptibilă de a fi reformată prin exercitarea succesivă a altor căi de atac în condițiile reglementate de legea procesual penală.

Împotriva deciziei penale nr. 125 din data de 7 septembrie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al instanței supreme în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020 primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 11 ianuarie 2021, termen ce a fost preschimbat în data de 18 ianuarie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, petentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva deciziei penale nr. 125 din data de 7 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020, hotărâre prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 27 din data de 24 februarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.

De asemenea, instanța supremă reține că, potrivit 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei cai de atac.

În raport cu aceste dispoziții legale se constată că, în ceea ce privește decizia prin care se soluționează calea ordinară de atac a contestației, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă.

Ca atare, hotărârea recurată în prezenta cauză nu este susceptibilă a fi atacată, fiind definitivă, calea de atac exercitată fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 125 din 7 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 125 din 7 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2021.