ÎCCJ, Decizia nr. 295/2019

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 242/RC din data de 28 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 20 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, reținând, în esență, următoarele:

Prin Încheierea nr. 267 din data de 28 martie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.1, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de același inculpat împotriva Încheierii nr. 24 din 14.03.2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.1, cu motivarea că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată calea de atac este definitivă, nefiind susceptibilă a fi supusă contestației.

Împotriva Încheierii nr. 267 din data de 28 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.1, a declarat contestație petentul A..

Prin Încheierea nr. 34/C din 19 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva Încheierii nr. 267 din 28.03.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.1.

Împotriva Încheierii nr. 34/C din 19 octombrie 2018, pronunțată de secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, a formulat recurs petentul A..

Prin Decizia penală nr. 82 din 20 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 34/C din data de 19.10.2018, pronunțată de secția penală, a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2018, recurentul fiind obligat, totodată, la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 82 din data de 20 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a declarat recurs în casație, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea penală nr. 242/RC din data de 28 octombrie 2019.

Pentru a dispune altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a reținut că cererea de recurs în casație formulată de petentul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 434 -art. 438 din C. proc. pen.

În acest sens, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că, deși cererea de recurs în casație a fost formulată de către petentul A., prin e-mail, la data de 21.03.2019, cu respectarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., în condițiile în care i-a fost comunicată Decizia penală nr. 82 din 20.03.2019 la data de 11.06.2019 (Dosarul nr. x/2019), cererea de recurs în casație nu poartă semnătura petentului și nu cuprinde cazul de casare pe care se întemeiază, deși dispozițiile art. 437 lit. c) și d) din C. proc. pen. o impun în mod imperativ.

Totodată, instanța supremă a reținut că, prin interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 434 și art. 436 din C. proc. pen., rezultă, pe de o parte, că hotărârea susceptibilă a fi atacată cu recurs în casație trebuie să vizeze fondul cauzei, deci o eventuală soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, mai concret, o hotărâre prin care se dă o rezolvare unei probleme de drept substanțial, iar pe de altă parte, că persoanele care au vocație să declare recurs în casație sunt doar procurorul în ceea ce privește latura penală și latura civilă, inculpatul în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori în încetarea procesului penal, partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluționarea laturii penale a influențat soluționarea laturii civile.

Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a constatat că cererea de recurs în casație a fost promovată împotriva unei decizii prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva unei încheieri penale pronunțată de secția penală, a instanței supreme în Dosarul nr. x/2018.1, ce a avut ca obiect o contestație inadmisibilă.

Prin urmare, instanța supremă a apreciat că cererea de recurs în casație vizează o hotărâre care nu poate fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Împotriva Încheierii penale nr. 242 din data de 28 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, la data de 6 noiembrie 2019, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2019.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casație de Justiție, Completul de 5 judecători, constată că a fost sesizată cu un recurs formulat de A. împotriva Încheierii penale nr. 242/RC din data de 28 octombrie 2019, încheiere care, potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., este definitivă.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în calea de atac a recursului în casație ce a vizat o încheiere definitivă, învestind Înalta Curte, Completul de 5 judecători, cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale. Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în recursul în casație, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 242/RC din data de 28 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 242/RC din data de 28 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - GV