ÎCCJ, Decizia nr. 28/2020

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 308/A din data de 23 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 825 din data de 3 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva Deciziei penale nr. 308/A din data de 23 noiembrie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a declarat recurs.

Prin Decizia penală nr. 65 din data de 18 martie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019 a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul petent A. împotriva Deciziei penale nr. 308/A din data de 23 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Deciziei penale nr. 65 din data de 18 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019 a formulat recurs în casație petentul A.

Prin Încheierea penală nr. 187/RC din data de 18 septembrie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 65 din data de 18 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Încheierii penale nr. 187/RC din data de 18 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a declarat recurs, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 268 din data de 12 noiembrie 2019.

Pentru a pronunța această soluție, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut, în esență, că prin hotărârea recurată, respectiv prin Încheierea penală nr. 187/RC din data de 18 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 65 din data de 18 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2019, care are caracter definitiv.

Mai mult decât atât, instanța supremă a reținut că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicție.

Prin urmare, având în vedere că încheierea prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul în casație este definitivă, petentul A. a învestit Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale și nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Totodată, s-a constatat că procedura utilizată de către petentul A. nu este prevăzută de legea procesual penală și, de asemenea, a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac.

Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat, la data de 14 ianuarie 2020, recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 24 februarie 2020.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, petentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva Deciziei penale nr. 268 din data de 12 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători - Penal 3 - 2019, în Dosarul nr. x/2019, hotărâre prin care a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 187/RC din data de 18 septembrie 2019, pronunțată în procedura de filtru a recursului în casație în Dosarul nr. x/2019.

De asemenea, instanța supremă reține că, potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., încheierea prin care se respinge cererea de recurs în casație, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, este definitivă.

În raport cu aceste dispoziții legale se constată că, în ceea ce privește încheierea prin care se respinge cererea de recurs în casație, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă.

Ca atare, hotărârea recurată în prezenta cauză nu este susceptibilă a fi atacată, fiind definitivă, calea de atac exercitată fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 268 din data de 12 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători - Penal 3 - 2019 în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 268 din data de 12 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători - Penal 3 - 2019, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2020.

GGC - NN