ÎCCJ, Decizia nr. 15/2020

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestatoarea A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 111 din 25 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2018, arătând, în esență, că s-au descoperit fapte și împrejurări noi necunoscute de instanțele de judecată, care demonstrează caracterul fals și nul al hotărârilor pronunțate în cauză.

Prin Încheierea nr. 110 din 12 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 25 iunie 2018 a instanței supreme a fost trimisă spre competentă soluționare Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație, în temeiul dispozițiilor art. 458 C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 111 din data de 16 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiție, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta - contestatoare A. împotriva Deciziei penale nr. 111 din data de 25 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind expres enumerate în cuprinsul art. 453 C. proc. pen.

S-a mai reținut că, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile prevăzute în C. proc. pen., putând fi promovată numai în cazurile expres reglementate de acesta, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Având caracterul unei căi de atac de fapt, revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei, respectiv cele prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept penal substanțial, pronunțându-se, după caz, o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal (Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în M. Of. nr. 185/11.03.2016, parag. 43).

În același sens, prima instanță a reținut că, în vederea stabilirii admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire, instanța examinează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen. Astfel, s-a apreciat că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în soluționarea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 C. proc. pen., hotărâre care, potrivit alin. (8) teza a IV-a a art. 597 din același cod, este definitivă.

Pe de altă parte, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a constatat că decizia atacată nu a vizat aspecte legate de fondul cauzei, neîncadrându-se astfel în dispozițiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, legiuitorul a circumscris noțiunii de hotărâre penală definitivă doar acele decizii judiciare prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept penal substanțial, pronunțându-se o soluție de achitare, condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei sau încetare a procesului penal, ceea ce nu este cazul în speță.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație la executare contestatoarea-revizuentă A.

Prin Decizia penală nr. 205 din 30 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea-revizuentă A. împotriva Deciziei penale nr. 111 din data de 16 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019.

Înalta Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul V, Capitolul III C. proc. pen. privind executarea hotărârilor penale, admisibilitatea contestației la executare este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care a fost reglementată procedura la instanța de executare, cazurile și motivele pentru care se poate formula și admite contestația la executare a hotărârii criticate.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a reținut că, în speță, prin Decizia penală nr. 111 din data de 16 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta - contestatoare A. împotriva Deciziei penale definitive nr. 111 din data de 25 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, ce a avut ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 77 din data de 23 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Totodată, s-a reținut că, prin Decizia penală nr. 77 din data de 23 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale definitive nr. 50 din data de 12 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a soluționat apelul exercitat de petentă împotriva unei hotărâri definitive - Încheierea nr. 934 din 07 octombrie 2016 (prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de aceeași contestatoare împotriva altei încheieri prin care a fost soluționată o plângere, potrivit dispozițiilor art. 340 și urm. C. proc. pen., de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Ca atare, deși contestatoarea A. a invocat, în scris, în mod formal, dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc. pen., ca motive ale contestației la executare, s-a apreciat că, pe de o parte, niciunul dintre acestea nu își găsesc incidența în cauza dedusă judecății, iar pe de altă parte, cele susținute de contestatoare reprezintă chestiuni de țin de fondul cauzei, ce nu se circumscriu cazurilor prevăzute la art. 598 C. proc. pen.

Nemulțumită de soluția dispusă, revizuenta A. a formulat contestație la executare, cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători la data de 07 octombrie 2019 sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 11 decembrie 2019.

Prin rezoluția președintelui de complet s-a dispus preschimbarea termenului pentru data de 9 decembrie 2019, când cauza a fost amânată pentru lipsa Deciziei penale nr. 205 din 30 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, pentru data de 12 februarie 2020.

Prin rezoluția președintelui de complet, termenul a fost preschimbat pentru data de 10 februarie 2020, termen la care instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac promovate de contestatoarea A.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 111 din 25 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatoarea A. nu este supusă vreunei căi de atac. Per a contrario, nici deciziile penale prin care s-au respins, succesiv, ca inadmisibile, contestațiile la executare formulate de contestatoarea A. împotriva acestei decizii penale, nu sunt supuse vreunei căi de atac.

Pe cale de consecință, contestatoarei nu îi este recunoscută nici calea de atac a contestației la executare împotriva Deciziei penale nr. 205 din 30 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători amintește că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Nu în ultimul rând, instanța supremă reține că în cuprinsul contestației la executare, contestatoarea A. a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc. pen.

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, art. 598 C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., contestația la executare se poate face, "când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă", potrivit lit. c), "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", iar potrivit lit. d) a aceluiași text legal, "când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".

În prezenta cauză, se constată că motivele invocate de revizuenta A., referitoare la modul de soluționare a plângerilor penale și a cererilor civile formulate de aceasta în perioada 2011 - 2014 vizează, în realitate, critici de legalitate ce nu se circumscriu cazurilor de contestație la executare prevăzute de C. proc. pen.

În acest context argumentativ, Înalta Curte, Completul de 5 judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 205 din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 205 din data de 30 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2020.

GGC - NN