ÎCCJ, Decizia nr. 170/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 14 iulie 2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, contestatoarea A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 95 din 29 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, arătând, în esență, că s-au descoperit fapte și împrejurări noi necunoscute de instanțele de judecată, care demonstrează caracterul fals și nul al hotărârilor pronunțate în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători sub nr. x/2020 primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 5 octombrie 2020, termen la care Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a pus în discuție admisibilitatea în principiu a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 459 din C. proc. pen.

Examinând, în acest cadru, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că cererea de revizuire formulată de revizuienta A. este inadmisibilă pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind expres enumerate în cuprinsul art. 453 din C. proc. pen. care, la alin. (1) lit. a), reglementează situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Din economia dispozițiilor procesual penale rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac de retractare, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile prevăzute în C. proc. pen., putând fi promovată numai în cazurile expres reglementate de acesta, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Având caracterul unei căi de atac de fapt, revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei, respectiv cele prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept penal substanțial, pronunțându-se, după caz, o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal (decizia Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 43).

În același sens se observă că, în vederea stabilirii admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) din C. proc. pen.

Potrivit alin. (5), în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând, în acest context, actele dosarului, se constată că, prin decizia penală nr. 95 din 29 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 15 din data de 10 februarie 2020, pronunțată de Completul de 5 Judecători - Penal 2 - 2019 în dosarul nr. x/2019.

Totodată, prin această din urmă hotărâre, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 205 din data de 30 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al aceleiași instanțe, (decizie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea-revizuentă A. împotriva deciziei penale nr. 111 din data de 16 aprilie 2019, pronunțată de Completul de 5 judecători al instanței supreme, în dosarul nr. x/2019).

Se observă, așadar, că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în soluționarea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 din C. proc. pen., hotărâre care, potrivit alin. (8) teza a IV-a a art. 597 din același cod, este definitivă.

Pe de altă parte, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că decizia atacată nu a vizat aspecte legate de fondul cauzei, neîncadrându-se, astfel, în dispozițiile art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, legiuitorul a circumscris noțiunii de hotărâre penală definitivă doar acele decizii judiciare prin care s-a dezlegat raportul juridic de drept penal substanțial, pronunțându-se o soluție de achitare, condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei sau încetare a procesului penal, ceea ce nu este cazul în speță.

Ca urmare, calea de atac promovată în prezenta cauză nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În aceste condiții, având în vedere că cererea de revizuire vizează o decizie prin care nu s-a rezolvat fondul conflictului de drept penal, invocarea de către revizuentă a unor critici ce pot fi circumscrise strict formal cazului de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) din C. proc. pen. nu poate conduce, în mod evident, conform art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., la stabilirea unor temeiuri legale care permit revizuirea, nefiind aptă de a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

De altfel, aspectele invocate de revizuentă cu privire la faptul că toate hotărârile pronunțate în cauzele în care aceasta a figurat ca parte au fost false și nule nu se încadrează în cazul de revizuire sus menționat.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 452 și art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta contestatoare A. deciziei penale nr. 95 din 29 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, revizuenta va fi obligată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 95 din 29 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă revizuenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 octombrie 2020.