ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 832/2012

Deliberând supra recursului penal de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 359/F din 31

martie 2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, s-a respins,

ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de revizuientul C.G.R.

împotriva sentinței penale nr. 45 din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul

București - Secția II Penală în dosarul nr. 41020.01/3/2009.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, petentul condamnat C.G.R. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.

45 din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ii-a

Penală în dosarul nr. 41020.01/3/2009, definitivă prin decizia penală nr. 4292

din 30 noiembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii de revizuire,

petentul a arătat că instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire o

solicită i-a aplicat o pedeapsă mult prea mare în raport cu participația sa și

circumstanțele în care a săvârșit fapta.

Prin referatul întocmit de către

procurorul din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte

de Casație și Justiție, în conformitate cu prev. 394 C. proc. pen. și 403 C.

proc. pen., s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă,

întrucât motivele invocate de petent nu se circumscriu cazurilor de revizuire

prevăzute expres și limitativ de lege.

Examinând cererea de revizuire sub

aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu, Tribunalul a

constatat că prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de

Tribunalul București - Secția a Ii-a Penală în dosarul nr. 41020.01/3/2009, s-a

dispus, printre altele, condamnarea inculpatului C.G.R., în baza art. 26 C. pen.

rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit.

a) C. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C.

pen. au fost contopite pedepsele principale, urmând ca în final inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

Prin decizia penală nr. 87/A din 8

aprilie 2010 Curtea de Apel București - Secția a Ii-a Penală, în ceea ce-l

privește pe inculpatul C.G.R. a admis apelul acestuia și a redus pedepsele la 6

și respectiv 8 ani închisoare, în final rezultând o pedeapsă de 8 ani

închisoare.

Prin decizia penală nr. 4292 din 30

noiembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 87/A/2010 a Curții de Apel București, s-a casat decizia atacată și

s-a menținut sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului

București, Secția a Ii-a Penală.

Instanța de fond a reținut că potrivit

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută în următoarele

situații:

a) când s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de

judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Analizând motivele invocate de

revizuient în raport cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., Tribunalul a

constatat că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care

revizuirea poate fi cerută, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de

admisibilitate a cererii de revizuire.

Astfel, s-a apreciat că aspectele

invocate de către revizuientul condamnat în susținerea cererii de revizuire,

respectiv că i-a fost aplicată o pedeapsă mult prea mare în raport cu faptele

comise, nu se încadrează în cazul prevăzut în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, nu constituie fapte și împrejurări

noi care să nu fi fost cunoscute de instanțele care au soluționat în fond și în

căile de atac cauza a cărei revizuire se cere, iar, pe de altă parte, aceste

aspecte nu sunt de natură a pune în evidență netemeinicia hotărârii de

condamnare.

Totodată, tribunalul a constatat că

motivele de revizuire invocate în prezenta cauză nu se circumscriu nici

celorlalte cazuri de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au formulat

apel revizuientul C.G.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 318/A din 24

noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul C.G.R., reținându-se că instanța de

fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, atâta timp cât cazul de revizuire

invocat nu se încadrează în dispozițiile art. 394

lit. a)

C. proc. pen.

S-a constatat că, prin cererea de

revizuire, condamnatul C.G.R. a solicitat de fapt rejudecarea cauzei, fiind

nemulțumit de pedepsele stabilite pentru săvârșirea în concurs real a

infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) și 26 C. pen. rap. la art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 25 lit. a) C. pen.

Or, s-a arătat că sentința penală nr. 45

din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București a intrat în puterea lucrului

judecat, neputându-se vorbi de existența unei erori judiciare care să poată fi

îndreptată prin raportare la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva deciziei, în termen legal, a

declarat recurs revizuientul condamnat,

care

a solicitat admiterea recursului întrucât, în principal, nu s-a ținut seama de

probele administrate.

Examinând hotărârea criticată din

prisma motivelor de recurs invocate de revizuient, dar și din oficiu în

conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

următoare:

Din perspectiva cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., înalta Curte

constată că hotărârea atacată nu este contrară legii și că prin hotărâre nu s-a

făcut o greșită aplicare a legii.

Revizuirea este o cale extraordinară

de atac care nu poate fi promovată decât în cazurile expres și limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Potrivit art. 403 C. proc. pen.,

pentru admiterea în principiu, instanța examinează dacă cererea de revizuire

este făcută în condițiile prevăzute de lege.

Având în vedere acestea, instanța de

recurs consideră că în raport de motivele invocate de recurentul revizuient, în

susținerea cererii sale de revizuire, în mod corect s-a constatat că acestea nu

se circumscriu cazurilor reglementate de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen.

Criticile referitoare la

individualizarea pedepsei și greșita apreciere a probelor (aspect susținut

direct în recurs) nu se încadrează în nici una dintre situațiile expres

prevăzute de textul legal amintit, neputând servi la dovedirea netemeiniciei

hotărârii de condamnare.

Aspectele ce țin de vinovăția

recurentului revizuient sunt chestiuni ce țin de fond, care au fost examinate

și soluționate cu autoritate de lucru judecat de instanța care a pronunțat

condamnarea revizuientului C.G.R., ca atare acestea nu mai pot fi puse în

discuție la acest moment.

Pe cale de consecință,

în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuientul condamnat C.G.R. împotriva deciziei penale nr. 318/A din 24

noiembrie 2011 a Curții de Apel București - Secția I Penală.

Va obliga recurentul revizuient

condamnat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat C.G.R. împotriva deciziei penale nr. 318/A

din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - Secția I Penală.

Obligă recurentul revizuient condamnat

la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20

martie 2012.