ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3995/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 152 din data de 28 februarie 2012, pronunțată în Dosar nr. 3651/3/2012, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 1023 din 7 decembrie 2009, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, formulată de condamnatul I.P. - fiul lui M. și E., născut în București, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 7 februarie 2012 sub nr. 3651/3/2012 pe rolul Tribunalului București, secția I penală, condamnatul I.P.

a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 1023 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, întrucât nu este vinovat de săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa, fiind nemulțumit de respingerea solicitării de a se proceda la efectuarea unei reconstituiri a modalității și condițiilor în care au fost săvârșite faptele, menționând, în final că pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată este mult prea mare. A fost atașată copia sentinței penale sus-menționate cu referat întocmit de Biroul Executări Penale, precum și referatul întocmit conform art. 399 C. proc. pen., de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în care se propune respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că prin Sentința penală nr. 1023 din 7 decembrie 2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1556 din 22 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care inculpatul I.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) - art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 181 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

(2 acte materiale) și art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. Prin Decizia penală nr. 46/A din 24 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul penal nr. 23011/3/2009, a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului I.P., de la 6 ani la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 C. pen., iar ca efect al contopirii s-a stabilit că inculpatul urmează să execute în final 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., ca urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Tribunalul a apreciat că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire. Prin prisma dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., admisibilitatea cererii de revizuire este posibilă când împrejurările noi invocate de revizuentul ar duce la achitarea sa pentru fapta pentru care a fost condamnat. Tribunalul a reținut că revizuentul tinde să obțină o prelungire a probațiunii - prin efectuarea unei reconstituiri, pentru a dovedi fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate atât de instanța de fond, cât și de instanțele de control judiciar. Cum nu se poate vorbi de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, în temeiul art. 403 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., Tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul I.P. Împotriva acestei sentințe, revizuentul I.P., a declarat apel, solicitând admiterea cererii de revizuire, întrucât se consideră nevinovat. Prin Decizia penală nr. 191 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul I.P., obligându-l la plata cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București a reținut că solicitările revizuentului vizează fondul cauzei, fiind toate avute în vedere de instanțe cu ocazia judecării cauzei pe fond și în căile de atac, acestea, nefiind circumscrise nici unuia din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul I.P., solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, apreciind că, în cauză, sunt probe noi care pot demonstra nevinovăția condamnatului. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Revizuirea este o cale extraordinară de atac și poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc.

pen., motive ce vizează împrejurări necunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei, declarații mincinoase date în cauză, existența unui înscris falsificat care a servit ca temei al hotărârii, săvârșirea de către organul judiciar a unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, existența unor hotărâri definitive care nu se pot concilia. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că toate motivele invocate de recurent au fost analizate de instanțele de judecată care au dispus și menținut condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 20 rap. la art. 175 - 176 lit. b) C. pen. În acord cu instanțele de fond și apel, Înalta Curte constată că motivul invocat de revizuentul condamnat, referitor la nevinovăția sa, nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., iar prin solicitarea de efectuare a unei reconstituiri revizuentul tinde, de fapt, să obțină o prelungire a probațiunii, pentru a dovedi fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanța de fond și de control judiciar, fapt nepermis de legiuitor, întrucât s-ar încălca astfel autoritatea de lucru judecat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuent I.P. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul I.P. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat I.P. împotriva Deciziei penale nr. 191 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 decembrie 2012. Procesat de GGC - AA