ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3995/2012

Asupra recursului de

față,

în baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 152 din data de 28

februarie 2012, pronunțată în Dosar nr. 3651/3/2012, Tribunalul București,

secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței

penale nr. 1023 din 7 decembrie 2009, pronunțată de către Tribunalul București,

secția a II-a penală, formulată de condamnatul I.P. - fiul lui M. și E., născut

în București, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 7 februarie

2012 sub nr. 3651/3/2012 pe rolul Tribunalului București, secția I penală,

condamnatul I.P. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 1023 din 7

decembrie 2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, întrucât nu este

vinovat de săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa, fiind

nemulțumit de respingerea solicitării de a se proceda la efectuarea unei

reconstituiri a modalității și condițiilor în care au fost săvârșite faptele,

menționând, în final că pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată este mult prea

mare.

A fost atașată copia

sentinței penale sus-menționate cu referat întocmit de Biroul Executări Penale,

precum și referatul întocmit conform art. 399 C. proc. pen., de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, în care se propune respingerea cererii de

revizuire, ca inadmisibilă.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că prin Sentința penală nr. 1023 din

7 decembrie 2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, definitivă prin

Decizia penală nr. 1556 din 22 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin care inculpatul I.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza

a II-a și b) C. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) - art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen., art. 181 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art.

180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (2 acte materiale) și

art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 46/A din 24 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, pronunțată în Dosarul penal nr. 23011/3/2009, a fost majorată pedeapsa

aplicată inculpatului I.P., de la 6 ani la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. b) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 C. pen.,

iar ca efect al contopirii s-a stabilit că inculpatul urmează să execute în

final 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), teza a II-a și b) C. pen., ca urmare a admiterii apelului declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Tribunalul a apreciat

că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Prin prisma

dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., admisibilitatea cererii

de revizuire este posibilă când împrejurările noi invocate de revizuentul ar

duce la achitarea sa pentru fapta pentru care a fost condamnat.

Tribunalul a reținut

că revizuentul tinde să obțină o prelungire a probațiunii - prin efectuarea

unei reconstituiri, pentru a dovedi fapte și împrejurări deja cunoscute și

verificate atât de instanța de fond, cât și de instanțele de control judiciar.

Cum nu se poate vorbi

de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, în temeiul art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen., Tribunalul a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul I.P.

Împotriva acestei

sentințe, revizuentul I.P., a declarat apel, solicitând admiterea cererii de

revizuire, întrucât se consideră nevinovat.

Prin Decizia penală

nr. 191 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca

nefondat, apelul declarat de revizuentul I.P., obligându-l la plata cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel București a reținut că solicitările revizuentului

vizează fondul cauzei, fiind toate avute în vedere de instanțe cu ocazia

judecării cauzei pe fond și în căile de atac, acestea, nefiind circumscrise

nici unuia din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394

C. proc. pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuentul I.P., solicitând casarea hotărârilor și

trimiterea cauzei la instanța de fond pentru admiterea în principiu a cererii

de revizuire, apreciind că, în cauză, sunt probe noi care pot demonstra

nevinovăția condamnatului.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac și poate fi formulată împotriva hotărârilor penale

definitive doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin.

(1) lit. a) - e) C. proc. pen., motive ce vizează împrejurări necunoscute de

instanță la momentul soluționării cauzei, declarații mincinoase date în cauză,

existența unui înscris falsificat care a servit ca temei al hotărârii,

săvârșirea de către organul judiciar a unei infracțiuni în legătură cu cauza a

cărei revizuire se cere, existența unor hotărâri definitive care nu se pot

concilia.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că toate motivele invocate de

recurent au fost analizate de instanțele de judecată care au dispus și menținut

condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor deosebit de

grav, faptă prevăzută de art. 20 rap. la art. 175 - 176 lit. b) C. pen.

În acord cu

instanțele de fond și apel, Înalta Curte constată că motivul invocat de

revizuentul condamnat, referitor la nevinovăția sa, nu se încadrează în

dispozițiile art. 394 C. proc. pen., iar prin solicitarea de efectuare a unei

reconstituiri revizuentul tinde, de fapt, să obțină o prelungire a probațiunii,

pentru a dovedi fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanța

de fond și de control judiciar, fapt nepermis de legiuitor, întrucât s-ar

încălca astfel autoritatea de lucru judecat.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul

revizuent I.P.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., condamnatul I.P. va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să

fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat I.P. împotriva Deciziei

penale nr. 191 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA