ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2218/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 885 din 19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. în Dosarul nr. 74796/3/2011, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuientul C.L.D., de revizuire a sentinței penale nr. 574 din 20 iulie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 30269/01/3/2009 a Tribunalului București, secția I penală. S-a reținut de instanța fondului, în esență, că prin rechizitoriul nr. 1218/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost trimis în judecată inculpatul C.L.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen., reținându-se că, la 04 mai 2009, inculpatul i-a aplicat soției sale, C.N., mai multe lovituri de cuțit în urma cărora victima a decedat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut că în dimineața de 04 mai 2009, inculpatul C.L.D. s-a dus la imobilul din București, sector 5, unde a locuit anterior cu victima C.N., soția sa. Între cei doi a început o discuție contradictorie cu privire la acțiunea de divorț pe care o introdusese victima și cu privire la copilul lor minor (în vârstă de 1 an și 6 luni) care era de față. Pe fondul acestei situații, inculpatul a luat un cuțit din casă și a lovit-o în mod repetat pe victima C.N. în zone corporale vitale (abdomen, torace, etc.) cauzându-i leziuni grave în urma cărora victima a decedat la fața locului.

Această situație de fapt s-a reținut pe baza declarațiilor inculpatului de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească (în care a recunoscut și regretat constant săvârșirea faptei), a proceselor-verbale de sesizare, verificare, deplasare la fața locului, ridicare a cuțitului folosit de inculpat, a raportului medico-legal de necropsie din 2009 privind-o pe victima C.N. și planșă foto, a raportului de intervenție S.M.U.R.D. din 04 mai 2009, cu C.D.-ul și a procesului-verbal de transcriere a convorbirii inculpatului către 112 apel unic de urgență, a procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, cu copiile xerox ale acțiunii de divorț și actele anexate, ultima introdusă de victimă (Dosar nr. 34354/302/2009 al Judecătoriei sectorului 2 București), a raportului de constatare tehnico-științifică din 2009 - D.G.P.M.B.

- Serviciul Criminalistic. De asemenea relevante au mai fost considerate și declarațiile martorilor C.N., M.I.G., M.C., S.A., S.N. (din faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești), cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 2009 privindu-l pe inculpat. Astfel, din analiza declarațiilor sale rezultă că inculpatul C.L.D. a susținut că în data de 04 mai 2009 s-a prezentat la domiciliul victimei (soția sa - C.N.) pentru a-și vedea fiica, C.A.K. însă, după ce soția sa i-a spus că va câștiga copilul în instanță, inculpatul a mers la bucătărie a fumat o țigară, după care a luat un cuțit și s-a întors în camera în care se afla atât soția sa, cât și fiica și i-a aplicat primeia mai multe lovituri de cuțit în spate după care în abdomen.

Victima a căzut la pământ, iar inculpatul a anunțat autoritățile. În urma acestei agresiuni C.N. a decedat, legătura de cauzalitate dintre loviturile aplicate de inculpat și moartea acesteia fiind stabilite prin raportul medico-legal de necropsie. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind vorba așadar despre erori esențiale de fapt care afectează o hotărâre definitivă și care nu pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări, care nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei.

Cu toate acestea, chiar dacă necunoașterea unor fapte sau împrejurări trebuie înțeleasă în sens mai larg (nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci și ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecința neluării lor în considerare la soluționarea cauzei), este inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ordinare. Prin urmare, cererea de revizuire, pentru a fi admisibilă, trebuie să privească fapte sau împrejurări noi care să poată conduce la concluzia nevinovăției condamnatului revizuent, și nu mijloace de probă, ca mod de completare a unor dovezi pe situații deja cunoscute și verificate de către instanțele de fond și de control judiciar.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Legea se referă la situații de fapt noi, în sensul că din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanței de fond, și nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate. Or, poziția petentului condamnat, cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, a fost cunoscută și evaluată de instanțele investite cu judecarea cauzei pe fond. Revizuirea reprezintă deci o cale extraordinară de atac care pune în discuție autoritatea unei hotărâri penale definitive, fiind limitată de legiuitor la anumite cazuri expres prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie. Motivele invocate de condamnat, respectiv faptul că în cauză instanța a procedat la condamnarea sa, reținând o greșită încadrare juridică, aplicând o pedeapsă într-un cuantum mult prea mare, nereținând circumstanța atenuantă legală a provocării, nu se regăsesc printre cele expres și limitativ enumerate de textul de lege menționat. De asemenea, așa cum s-a arătat în referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi la care se referă art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. trebuie să se dovedească netemeinicia hotărârii judecătorești de condamnare a inculpatului.

Or, chiar în măsura în care s-ar fi schimbat încadrarea juridică și s-ar fi reținut circumstanța atenuantă legală a provocării, în cauză nu ar fi fost pronunțată o soluție de achitare a inculpatului sau de încetarea a procesului penal, astfel încât nici din acest punct de vedere cererea de revizuire nu poate fi considerată admisibilă. Față de toate aceste considerente, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen. de petentul condamnat C.L.D. cu privire la sentința penală nr. 574 din 20 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 30269/01/3/2009.

Reiterând solicitările și motivele de la instanța de fond, revizuientul a formulat apel împotriva hotărârii acestei instanțe. Prin Decizia penală nr. 65/A din 1 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul C.L.D. împotriva sentinței penale nr. 885 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. A obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că revizuirea ca și cale extraordinară de atac nu poate fi privită ca o cale mascată de atac ordinară care să permită la nesfârșit reanalizarea acelorași chestiuni deja puse în discuție cu ocazia judecării pe fond a cauzei și care au primit răspunsurile adecvate cu acel prilej.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs revizuientul C.L.D. reiterând motivele formulate în fața instanței de apel referitor la greșita încadrare juridică a faptei, greșita individualizare a pedepsei apreciind că aceasta este mult prea aspră, instanțele nereținând în favoarea revizuientului circumstanțe atenuante ce ar fi avut ca efect reducerea cuantumului pedepsei. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate recunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Totodată revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuirea dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia, părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

În cazul de față se constată că, astfel cum în mod corect au reținut instanțele de fond și apel există o solicitare din partea revizuientului de reanalizare a probelor ce au fost deja supuse judecății. Motivele invocate de condamnat, respectiv că în cauză instanța a procedat la condamnarea sa, reținând o greșită încadrare juridică, aplicând o pedeapsă într-un cuantum mult prea mare, nereținând circumstanța atenuantă legală a provocării, nu se regăsesc printre cele expres și limitativ enumerate de textul de lege menționat. În raport de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul C.L.D. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.L.D. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 1 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2012.