ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 227/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 227/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor declarate de inculpatul R.D. și de partea civilă F.M. împotriva

deciziei penale nr. 54/A din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 7 martie

2012, Tribunalul Mureș a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul

Parchetului, din infracțiunea de omor calificat, art. 174, art. 175 lit. c) C.

pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, art. 178 alin. (1) C. pen., în baza

art. 334 C. proc. pen.

A condamnat

inculpatul R.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii

de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2 și b) C. pen., pe o durată de 5

ani, în baza art. 65, 66 C. pen., după executarea sau considerarea ca executată

a pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa

aplicată reținerea și arestul preventiv al inculpatului, de la data de 10

martie 2011 la data de 13 iulie 2011, conform art. 88 alin. (1) C. pen.

A aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen. constând în interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b) C. pen.

A admis în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă F.M., în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.

raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen. și a obligat inculpatul

la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea acesteia și la

plata sumei de 800 RON cu titlu de daune materiale, reactualizată, conform indicelui

de inflație, începând cu data rămânerii definitive a prezentei, până la achitarea

în fapt a sumei de 800 RON, respingând restul pretențiilor ca nefondate.

A admis acțiunea civilă

formulată de Ministerul Public prin reprezentant, conform art. 17, 18 alin. (2)

C. proc. pen., față de partea vătămată minoră R.S. prin curator legal R.A.M., în

baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b),

alin. (5) C. proc. pen. și art. 529 alin. (2) din noul C. civ. și a obligat inculpatul

la plata sumei de 190,75 RON cu titlu de rentă lunară, respectiv daune materiale

în favoarea minorului, începând cu data de 09 martie 2011, data survenirii decesului

victimei, până la majoratul acestuia și la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de

daune morale.

A respins ca tardivă acțiunea

civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș,

în baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

A dispus confiscarea unui

cuțit cu lungimea lamei de 20 cm și lățimea de 2 cm, cu mâner din plastic de culoarea

neagră cu lungimea de 12 cm, folosit la comiterea infracțiunii, conform art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen.

A obligat inculpatul la

plata sumei de 1.840 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire

penală și a cercetării judecătorești, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mureș emis la data de 02 iunie 2011 în Dosar nr. 362/P/2011 s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului R.D., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzut de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

În expozitivul rechizitoriului

s-a arătat că în seara de 09 martie 2011, ora 20:20, I.P.J. Mureș a fost sesizat

cu privire la faptul că în comuna C.C. o persoană a fost găsită în stare gravă,

în locuința sa, prezentând urmele unei agresiuni și fiind necesară intervenția SMURD.

La fața locului s-a deplasat

o echipă operativă, condusă de procurorul criminalist, în vederea efectuării cercetării

la fața locului. Din primele date obținute la fața locului a reieșit că în imobil

locuia familia R., compusă din soții R.D. și R.V.M., precum și cei trei copii ai

acestora: R.A.M. în vârstă de 19 ani, R.C. în vârstă de 19 ani și R.S. în vârstă

de 7 ani. La ora 19:40, R.A.M. a sunat la 112, solicitând o Ambulanță, întrucât

mama ei a fost lovită cu cuțitul.

Până la sosirea echipei

operative, în locuință a intrat echipajul SMURD, stabilindu-se că pe timpul incidentului,

pe lângă cei doi soți, în locuință s-au mai aflat R.A.M. și R.S. Echipajul SMURD

a efectuat manevre de resuscitare, care au durat cca. o oră și 20 minute, după care

au hotărât să transporte victima la spital. După plecarea medicilor, s-a procedat

la cercetarea locuinței.

Pe chiuveta din bucătărie

s-au observat un dog din lemn și mai multe vase spălate, iar în cuva chiuvetei a

fost găsit un cuțit de bucătărie, care prezenta, pe lamă, înspre vârf, urme de culoare

brun-roșcată. Cuțitul de la fața locului avea lungimea lamei de 20 cm și lățimea

de 2 cm, un mâner din plastic de culoare neagră, cu lungimea de 12 cm. La vârful

lamei, pe o suprafață de cca. 2 cm se observă urmele de culoare roșcată.

S-a procedat la examinarea

celorlalte două încăperi. Casa este tip „vagon”, din bucătărie se face accesul în

camera din mijloc, iar din aceasta în camera dinspre drum. În camera din mijloc

dormeau R.C. și R.A.M., nu au fost identificate urme de sânge sau obiecte ce ar

putea interesa în cauză. S-a examinat cea de a treia încăpere, în aceasta dormind

soții R. și minorul R.S. Raportat la ușa de acces, în partea dreaptă este o teracotă,

iar de-a lungul peretelui din dreapta mai multe dulapuri, în colț o comodă cu un

televizor. În fața dulapurilor, un fotoliu tip pat. În fața peretelui din stânga

se afla un pat, acesta nefiind acoperit de vreo cuvertură. În mijlocul camerei era

un covor de 1,5x2 m. Examinând această încăpere s-a constatat că pe suprafața patului,

în zona de mijloc și spre marginea dinspre mijlocul camerei există două pete de

sânge cu dimensiunile de 35x20 cm, îmbibate în țesătura patului. O altă pată de

sânge cu dimensiunile de 5x3 cm a fost identificată pe covor, la cca 90 cm de marginea

patului, înspre ușă, alte pete mai mici și stropi pe covor, paralel cu capătul dinspre

geam al patului. Geamul se află vizavi de ușa de acces, în fața acesteia existând

o măsuță. Urme ce par a fi de sânge se observau și pe plapuma găsită pe jos, în

cameră.

Au fost examinate hainele

pe care le purta numitul R.D., fără a se identifica urme de sânge, asemenea urme

au fost găsite pe palmele lui, procedându-se la ridicarea prin tamponare cu bețișor

steril a acestora.

S-a reținut din actele

premergătoare efectuate, că în ultimele 3 ani, între soții R. apăreau des conflicte,

în principal ca urmare a faptului că R.M.V. consuma aproape zilnic băuturi alcoolice.

În acest context, nu se ocupa de gospodărie sau de copilul minor, fapt ce-l nemulțumea

pe inculpat, care lucra la Tg.-Mureș și pleca în fiecare dimineață, revenind după-masa.

Un alt punct critic al relației era faptul că R.C. și R.A.M. erau copii vitregi

ai inculpatei, aceștia fiind dintr-o căsătorie anterioară a inculpatului. Pe acest

fond, relațiile între victimă și cei doi copii erau tensionate, victima acuzându-l

pe inculpat că-i ține fără ca ei să muncească.

S-a stabilit că în ziua

de 09 martie 2011, inculpatul a plecat dimineața la serviciu, acasă rămânând doar

victima și copilul minor. S-a întors acasă în jurul orelor 18-19,00, constatând

că victima se afla în stare avansată de ebrietate, fiind culcată pe patul din camera

dinspre drum, s-a dus la ea și i-a reproșat faptul că a băut din nou, între cei

doi având loc o discuție care nu a degenerat în ceartă. Apoi inculpatul a revenit

în bucătărie, unde, după puțin timp, a venit și victima; după acest moment discuția

s-a transformat în ceartă. În acest context, inculpatul ar fi lovit victima cu un

cuțit în zona pieptului, după care a dus-o înapoi în cameră, cerându-i fiicei lui,

A.M., să sune după Ambulanță.

S-a reținut că R.A.M.

a fost audiată în cursul actelor premergătoare, și a declarat că după momentul în

care tatăl ei a revenit în bucătărie, ea aflându-se în camera din mijloc, i-a auzit

că discută, iar apoi a sesizat că au început să se certe, după care a auzit țipătul

femeii și imediat după aceea, tatăl ei a dus-o pe victima în camera dinspre drum,

sprijinind-o cu mâinile pe brațe. R.A.M. a declarat că tatăl ei a spus „am lovit-o

cu cuțitul” în momentul în care i-a cerut să cheme Ambulanța. Tot din declarația

fetei, a reieșit că tatăl ei adusese acasă o bucată de carne crudă și că acesta

obișnuia să cumpere carne și să o tranșeze acasă. După ce o tranșa, o punea în pungi,

urmând să-și pregătească mâncare pentru serviciu, dar și pentru a fi mai ușor de

gătit, carnea feliată fiind pusă în congelator. Când a chemat Salvarea a ieșit din

casă și trecând prin bucătărie, a observat că pe masă era un dog cu carnea tăiată,

iar pe colțar era un cuțit. A luat cuțitul și l-a pus în chiuvetă. S-a reținut că

și din declarația acestei persoane, reiese că victima consuma aproape zilnic băuturi

alcoolice, în principal spirt sanitar și de aceea, nu se ocupa de gospodărie sau

de copilul ei minor. În acest context, inculpatul era foarte nemulțumit și o rugase

de nenumărate ori să renunțe la băutură. S-a mai arătat că deși a avut scurte perioade

în care s-a abținut și chiar a fost spitalizată, victima reîncepea apoi să consume

alcool. Relația celor doi și comportamentul acestora a u fost descrise similar și

de către R.C.

S-a reținut, cu ocazia

audierii în calitate de învinuit, în prezența avocatului, a inculpatului R.D., că

a recunoscut faptul că a lovit victima cu cuțitul, menționând însă că nu a urmărit

să-i suprime viața. Pe parcursul declarației, inculpatul a descris relația pe care

o avea cu victima. A afirmat că înainte cu cca. 5 ani victima s-a apucat de băut,

fără un motiv aparent, ajungând să bea aproape zilnic, mai puțin în zilele în care

inculpatul era acasă. S-a mai arătat că pe lângă faptul că nu se ocupa de casă și

gospodărie, nu avea grijă nici de copilul minor, la acestea adăugându-se și relația

extrem de proastă cu copiii inculpatului din prima căsătorie. Deși i-a promis de

mai multe ori că se va lăsa de băut, dar perioadele acelea erau foarte scurte, când

inculpatul revenea de la Tg.-Mureș găsea victima în stare avansată de ebrietate.

S-a arătat că în ziua de 09 martei 2011, a plecat de acasă dimineața, iar ulterior

a început să fie sunat de mai multe ori de către victimă. În jurul orei 15:00, cu

ocazia unei discuții telefonice, inculpatul a sesizat că victima era în stare de

ebrietate, el spunându-i că nu va veni acasă în acea zi și că va dormi la locul

de muncă, însă femeia a insistat să vină acasă, spunându-i că ea o să se culce și

nu o să se certe. Inculpatul i-a spus că nu mai vrea să o vadă beată când vine acasă,

dar, la insistențele ei, i-a spus totuși că va veni. A mai declarat că a cumpărat

5 kg pulpă de porc, pe care intenționa s-o tranșeze și s-o pună în congelator. A

ajuns în comună în jurul orei 17:30 -18:00, unde a băut la un bar un țap de bere

și 50 ml coniac, iar apoi s-a dus la bunicul victimei, unde a mai băut două păhărele

de țuică de prune. A ajuns acasă în jurul orei 18:15, observând că A.M. și S. erau

în camera din mijloc, băiatul a venit în bucătărie și inculpatul l-a întrebat unde

este victima, copilul spunându-i că este beată. I-a pus copilului de mâncare și

la scurt timp a apărut în bucătărie și victima, pe care inculpatul a întrebat-o

de ce a băut iar, ea a replicat explicând „am eu motivele mele” și s-a reîntors

în camera ei. După ce copilul a mâncat, inculpatul s-a dus în cameră și a început

să discute cu victima, reamintindu-i că nu și-a ținut promisiunea de a nu mai bea.

După o scurtă discuție, el s-a întors în bucătărie și s-a apucat să tranșeze carnea.

A pus pe măsuța din bucătărie un doc de lemn și folosind un cuțit lung de cca. 25-30

cm a început să felieze carnea. A declarat că stătea în picioare în fața măsuței,

după scurt timp victima a revenit în bucătărie și a început să-i reproșeze că o

acuză că a băut și că le spune și altora; inculpatul a rugat-o să meargă să se culce

și să-l lase să pregătească mâncarea. A mai arătat că victima a continuat însă să-i

reproșeze tot felul de lucruri, cu privire la gemeni, pe tot parcursul acestor discuții,

inculpatul insistând ca ea să plece din bucătărie, însă victima refuza. Victima

stătea în dreapta inculpatului, undeva în fața aragazului, cu fața către partea

dreaptă a corpului inculpatului. A mai relatat că, la un moment dat, enervat că

nu pleacă, a împins-o cu mâna, ea a făcut 2 pași în spatele lui, dar a revenit în

același loc, astfel că el a împins-o din nou. A arătat că în acele momente își întrerupsese

activitatea, astfel că nu avea cuțitul în mână. După ce victima s-a îndepărtat puțin,

a reînceput să tranșeze carnea, folosind cuțitul. Victima s-a apropiat din nou și

a continuat să-l acuze de diverse lucruri, împrejurare în care inculpatul s-a enervat

și mai tare și a declarat că a întins mâna dreaptă către ea, atingând-o cu cuțitul

în zona pieptului. A mai menționat că victima era la cca. ½ m în dreapta

lui, el fiind cu fața către măsuță, ea cu fața către el, și-a întins mâna dreaptă,

ridicând-o până la nivelul umerilor, cu vârful cuțitului către victimă. Imediat

ce a atins-o, victima a strigat „ce, vrei să mă omori?”, după care a ieșit din bucătărie

spre cameră, inculpatul a sesizat că are o pată de sânge în zona în care o atinsese.

A mers imediat după ea și a ajutat-o să ajungă în camera lor, unde a pus-o în pat

și, rupându-i bluza, a observat tăietura de pe sânul drept. I-a cerut fiicei sale

să cheme Ambulanța. A declarat că nu a avut intenția s-o ucidă, apreciind că a fost

un gest necontrolat, apărut ca urmare a nervilor acumulați în timp, iar cuțitul

s-a aflat întâmplător în mâna lui, în contextul în care tăia carnea.

S-a reținut că a fost

audiată în calitate de martor și R.A.M., aceasta a reiterat cele declarate în faza

actelor premergătoare. A menționat că în ziua respectivă victima era în stare avansată

de ebrietate, încă din jurul orei 15:00, s-a dus să se culce puțin înainte de ora

19:00. A mai arătat că tatăl ei a mers în camera în care era victima și a întrebat-o

dacă doarme, ea dând o replică neinteligibilă. A mai arătat că inculpatul a sunat

pe cineva, martora a realizat că e o prietenă o victimei, spunându-i aceleia că

victima a băut din nou. Apoi i-a dat telefonul victimei, însă aceasta nu putea vorbi.

Inculpatul s-a întors în bucătărie, iar la scurt timp, victima s-a trezit și a mers

și ea în bucătărie. A sesizat întâi că începuse o ceartă între cei doi, dar nu a

înțeles ce vorbeau, martora obișnuind de a da sonorul televizorului mai tare atunci

când ei se certau. A mai arătat că la scurt timp a auzit însă țipătul puternic al

victimei, apoi ușa de la bucătărie s-a deschis înspre cameră și inculpatul, sprijinind

victima cu brațele, a dus-o în camera dinspre drum. După aceea a strigat-o pe martoră

spunându-i să cheme Ambulanța. Martora a arătat că a observat în bucătărie, pe colțar,

un cuțit de bucătărie, l-a luat și l-a pus în chiuvetă, fără să-l spele. A mai declarat

că inculpatul nu a amenințat-o niciodată cu moartea pe victimă și nici cu violențe

fizice, singura amenințare fiind că se va muta cu copiii separat de victimă.

S-a arătat că a fost audiat

numitul G.Z.Z., vecin și coleg cu inculpatul, acesta a declarat că victima avea

probleme grave cu alcoolul în ultimii ani, iar el a știut că relațiile în familia

R. erau tensionate din această cauză. A mai arătat că nu știe dacă inculpatul a

agresat vreodată victima. A declarat că în ziua de 09 martie 2011 a ajuns în jurul

orei 18:00 în sat, împreună cu inculpatul, s-au oprit la bar și au băut câte 50

ml coniac și un țap de bere, iar apoi au intrat la numitul F.I., unde martorul a

arătat că el a băut țuică, dar nu a știut dacă și inculpatul a băut. A mai declarat

că în timp ce se întorcea cu inculpatul către sat, a sesizat că victima l-a sunat

pe acesta, l-a auzit pe inculpat spunând „V., mi-ai stricat ziua!”, martorul bănuind

că victima este în stare de ebrietate.

S-a reținut din declarația

martorului P.F., de asemenea, vecin cu victima, în esență, aceleași lucruri, respectiv

existența unor conflicte în familia R., pricinuite de faptul că victima consuma

frecvent băuturi alcoolice, din această cauză inculpatul era foarte supărat, ascundea

băutura la vecini.         Referitor la inculpat, a arătat că el personal a știut

că acesta reacționa uneori și lovea victima cu palma. Despre o agresiune mai gravă

a auzit doar, inculpatul ar fi lovit victima cu un scaun în zona capului.

Au fost audiate și rudele

victimei, respectiv S.E.M. (soră) și S.A. (cumnat), cei doi au declarat că într-adevăr

victima consuma în ultima vreme foarte mult alcool, dar au precizat că pe acest

fond, inculpatul o bătea destul de des. Ambii au văzut-o vânătă la față, o dată

arsă cu țigara în zona gurii, iar altă dată au aflat că victima fusese lovită cu

scaunul în cap de către inculpat.

S-a reținut din audierea,

în calitate de parte civilă, a numitei F.M., mama victimei, confirmarea faptului

că victima era bătută frecvent în ultima perioadă de către inculpat, în principal,

pe fondul faptului că femeia consuma frecvent băuturi alcoolice. S-a mai reținut

din aceeași declarație, că, în momentele în care victima se îmbăta, inculpatul obișnuia

s-o mai sune și să-i ceară să vină să-și ia fata, pentru că altfel o omoară, inculpatul

spunându-i că atunci când se enervează, nu se mai poate controla, deoarece victima

îl provoacă aproape tot timpul.

S-a reținut că la data

de 10 martie 2011 a fost efectuată autopsia medico-legală, stabilindu-se că moartea

victimei R.V.M., de 35 ani, a fost violentă; ea s-a datorat șocului hemoragic urmare

a unei plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui drept, parasternal, cu secționarea

lobului superior al plămânului drept, hemotorace drept masiv, perforarea pericardului

și a atriului drept. Leziunile s-au putut produce prin lovire directă cu corp tăietor-înțepător

(posibil cuțit) și au legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei. Poziția

verosimilă agresor-victimă a fost de față în față, legistul arătând că nu se poate

exclude nici poziția în care victima să se fi aflat în partea lateral-dreapta a

corpului agresorului, cu fața către acesta, din această poziție inculpatul ridicând

mâna dreaptă în unghi drept și lovind victima. Alcoolemia victimei a fost de 1,20

gr %0.

La data de 31 martie 2011,

la cererea inculpatului, a fost efectuată o reconstituire, ocazie cu care s-a reținut

că inculpatul a descris pe momente poziția în care se aflau el și victima, de la

începutul discuției din bucătărie și până la momentul în care a lovit-o cu cuțitul.

Ceea ce s-a dedus din cele arătate de inculpat este faptul că, la un moment dat,

acesta s-a întors către victimă, având mâna cu cuțitul întinsă către aceasta. Acela

a fost momentul în care victima a fost atinsă, conformându-se că, practic, lovitura

a venit din față, nu din lateral. S-a constatat, la reconstituire, că inculpatul

a arătat că s-a întors din poziția inițială (cea cu fața către masă), practic și-a

rotit corpul, cu mâna dreaptă întinsă către victimă, partea superioară a corpului

fiindu-i îndreptată cu fașa către partea din față a corpului victimei. S-a menționat

că inculpatul așa a declarat și pe parcursul anchetei. De asemenea, pe parcursul

anchetei, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale prin care

să se stabilească mecanismul leziunii tanato-generatoare, probă respinsă, nefiind

considerată utilă și concludentă.

Ținând cont și de cele

de mai sus, în privința încadrării juridice a faptei s-a apreciat că se probează

intenția inculpatului de a suprima viața victimei. Cu toate că a declarat că nu

a intenționat s-o ucidă, chiar din declarația lui a reieșit că a fost un moment

de enervare, în care nu s-a mai putut controla, moment în care a „atins-o” cu cuțitul

în zona pieptului. Leziunea a fost una gravă, cuțitul pătrunzând prin haine și apoi

în corp, lezând mai multe organe și cavități. S-a reținut că, în mod evident, lovirea

victimei cu un cuțit cu lama de asemenea dimensiune, indică faptul că inculpatul

a acționat cu intenție, în sensul suprimării vieții victimei, ținând cont și de

zona vizată și lezată. S-a avut în vedere că leziunea tanato-generatoare a fost

descrisă ca fiind una de adâncime profundă și că intensitatea loviturii a fost una

mare. Aceste descrieri ale leziunii au pledat în mod evident către lovirea directă

a victimei, iar nu către faptul că victima a căzut în cuțit.

Din analiza actelor și

lucrărilor din dosarul de urmărire penală nr. 362/P/2011, a materialului probator

administrat în cursul cercetării judecătorești, și anume, declarația inculpatului,

declarațiile martorilor G.Z.Z., P.F., S.A., S.E.M., înscrisuri, declarațiile martorilor

D.I. și P.I., precum și alte înscrisuri, instanța de fond a reținut următoarea stare

de fapt:

Inculpatul R.D. are doi

copii majori, R.A.M. și R.C. din prima căsătorie. Acesta s-a recăsătorit cu victima

R.V.M. și toți s-au stabilit în comuna C.C., strada L., din căsnicia lor rezultând

minorul R.S. Deși inculpatul și martorii audiați au susținut că doar în ultimii

trei ani care au precedat decesul victimei, au început să apară conflicte între

inculpat și victimă, aceasta din urmă căzând în patima alcoolului pe care îl consuma

aproape zilnic, răstimp în care își neglija total treburile gospodărești, motivând

dependența sa de neînțelegerile avute cu copiii din prima căsătorie a inculpatului,

instanța a ajuns la o concluzie contrară.

S-a reținut că din înscrisul

extrajudiciar intitulat „cerere de divorț” a rezultat faptul că neînțelegerile dintre

cei doi au debutat la scurt timp de la nașterea minorului R.S. și că dependența

de alcool a victimei a fost determinată și de alte reproșuri existente între ea

și inculpat, referitoare la infidelitatea unuia sau altuia. În acest sens, s-au

avut în vedere declarațiile inculpatului, și martorei S.E.M., sora victimei. Cu

toate acestea, cei doi nu au divorțat, problemele conjugale s-au adâncit, culminând

cu certuri dese, pe fondul stării de ebrietate a victimei, uneori chiar a inculpatului,

și degenerând în exercitarea de acte de violență asupra victimei de inculpat, alungarea

acesteia de la domiciliul conjugal și căutarea refugiului la rude (sora sa) sau

vecini. În acest sens, s-au amintit declarațiile martorilor S.E.M., S.A., sora și

cumnatul victimei care au cunoscut cel mai bine aceste aspecte și cărora victima

le-a cerut ajutorul în repetate rânduri, precum și ale martorilor P.F., G.Z.Z.,

P.I. S-a reținut că odată a fost necesară chiar intervenția poliției locale

pentru a aplana un scandal iscat între cei doi, urmat de lovirea victimei cu un

scaun în zona capului de către inculpat și producerea unor leziuni importante acesteia

care au necesitat îngrijiri medicale. Cu toate acestea, victima se reîntorcea acasă,

având un copil minor cu inculpatul.

Motivul principal pentru

care victima a început să bea, nu s-a putut stabili în mod cert, însă aceasta se

plângea, inclusiv inculpatului, că nu este ascultată de copiii acestuia sau că aceștia,

deși majori și apți de muncă, nu lucrează nicăieri, inculpatul fiind unicul întreținător

de familie. De câte ori inculpata ajungea în stare de ebrietate, îl apela pe inculpat

la serviciu și i se plângea în legătură cu aspectele invocate, fapt confirmat de

martorul G.Z.Z. Martorul P.F., vecin cu victima și inculpatul, a observat-o pe aceasta

chiar la data producerii evenimentului tragic, fiind în stare avansată de ebrietate,

însă a mai susținut că și victima se comporta urât cu copiii din prima căsătorie

a inculpatului, nu-i chema la masă etc., de asemenea, a observat unul din scandalurile

în care au fost implicați cei doi, faptul că se certau și se loveau reciproc pe

terasa locuinței lor. De asemenea, a mai arătat că victima a încercat chiar să se

sinucidă și ar fi fost internată la neuropsihiatrie, fapt confirmat de martora S.E.M.,

și chiar la dezalcoolizare, fără nici un efect.

În general, în afară de

rudele victimei care au avut cunoștință directă de cele întâmplate în familia acestora,

martorii audiați au confirmat că în comunitatea respectivă inculpatul nu era un

scandalagiu, nu avea probleme cu vecinii, pleca la serviciu unde la fel era perceput

ca o persoană conștiincioasă, de dimineața până seara, fapt care a rezultat și din

relațiile comunicate de Poliția Rurală Râciu, Secția XX, din înscrisurile în circumstanțiere

depuse de inculpat, precum și din concluziile parțiale ale referatului de evaluare.

Cu toate acestea, coroborând

toate declarațiile martorilor audiați, a rezultat că între inculpat și victimă existau

probleme notabile, acestea puteau fi create de dependența de alcool a victimei,

însă la amploarea lor contribuia și inculpatul, care dezvoltase o labilitate psihică

evidentă și o lipsă de autocontrol, pe fondul stării de furie, acesta apelând la

acte de violență fizică, chiar în prezența copiilor săi și în special a fiului său

minor. Această labilitate psihică a inculpatului a fost evidentă pe tot parcursul

cercetării judecătorești când trecea ușor de la o stare de calm, la o atitudine

umilă și plânsă, încercând să justifice cele întâmplate strict prin prisma comportamentului

victimei, nu și prin atitudinea sa, insinuând chiar că acționat din culpă în privința

survenirii decesului acesteia. Inculpatul, deși a observat că situațiile conflictuale

persistă, nu a luat nicio măsură responsabilă pentru a-și proteja în special fiul

minor care, mai mult ca sigur, a rămas afectat în urma acestor scandaluri conjugale,

nu a intentat un nou divorț, preferând continuarea traiului în comun cu victima.

Inclusiv rudele victimei și chiar și acesta au adoptat o atitudine pasivă, de acceptare

a celor întâmplate.

S-a reținut că, la data

de 09 martie 2011, inculpatul se afla la serviciu, a fost sunat insistent de victimă

și, pe fondul stării de ebrietate a acesteia, i s-au reproșat diverse lucruri, aspecte

confirmate de martorul G.Z., coleg de serviciu cu inculpatul, care l-a și văzut

pe acesta din urmă supărat și l-a auzit spunând victimei: „V., iar mi-ai stricat

ziua!”. După ce și-a terminat programul, inculpatul s-a oprit, împreună cu martorul

la un bar, unde au consumat câte 50 ml. de coniac și un țap de bere, apoi a mai

discutat cu un vecin, F.I., care i-a servit pe cei doi cu țuică. Același martor

a arătat că nu a sesizat ca inculpatul să nu-și păstreze calmul, în tot acest timp,

chiar a cumpărat niște pulpă de porc și apoi s-a îndreptat spre casă. Ajuns acolo,

din declarația acestuia a reieșit că, pe aragaz fierbea niște mâncare pe care victima

intenționa să o prepare, însă o abandonase acolo, deoarece era în stare de ebrietate,

fapt confirmat de raportul de autopsie medico-legală, alcoolemia victimei fiind

de 1,20 gr. ‰ 0. Inculpatul, văzând că mâncarea nu era terminată, a început să se

preocupe de pregătirea ei și să tranșeze pulpa abia cumpărată, însă a fost disturbat

de victimă, care a venit în bucătărie și a început să-i reproșeze că fiica sa din

prima căsătorie este lipsită de moralitate, că nu știe să gătească și că acesteia

nu-i place mâncarea preparată de ea. Inculpatul a împins-o inițial pe un colțar

și a trimis-o în camera de unde venise, însă aceasta a continuat să-i reproșeze

că fiul său din prima căsătorie, în realitate, nu lucrează în Anglia. Același inculpat

a arătat că, atunci când victima se afla la 1,5 m de el, cu un gest necontrolat,

a ridicat mâna în care ținea cuțitul cu care tranșa carnea și a îndreptat-o spre

victimă, care se afla în partea sa laterală dreaptă. Aceasta se sprijinea de chiuveta

din bucătărie cu o mână, era întoarsă cu fața spre inculpat și acesta era semi-întors

spre ea.

S-a mai reținut din declarația

inculpatului că, de fapt voia să-i arate direcția în care să se îndrepte și să-l

lase în pace, dar chiar și așa, acesta ar fi putut să prevadă că gestul său de îndreptare

a mâinii în care ținea cuțitul înspre victimă, în condițiile în care aceasta se

afla atât de aproape de el, putea să ducă la suprimarea vieții victimei, mai ales

că a fost vizată o zonă vitală (pieptul victimei) și instrumentul folosit (un cuțit)

era apt să producă decesul acesteia.

Prin urmare, apărarea

inculpatului de a arăta că nu putea să prevadă în nici un fel consecințele tragice

ale gestului său, nu a putut fi primită, cu atât mai mult faptul că victima, fiind

în stare de ebrietate avansată, ar fi căzut singură în tăișul cuțitului, dezechilibrându-se,

aspect pe care, de asemenea, fără vreun suport probator în afară de niște înscrisuri

extrajudiciare generale cu caracter medical, inculpatul l-a invocat, prin avocat

ales. De altfel, acest din urmă aspect nu a reieșit nici măcar din declarațiile

inculpatului de pe parcursul procesului penal. S-a apreciat astfel, că nu au fost

incidente dispozițiile art. 178 alin. (1) C. pen. care reglementează infracțiunea

de ucidere din culpă, urmând să fie respinsă, ca nefondată cererea inculpatului

prin avocat ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei, conform art. 334

C. proc. pen.

S-a mai reținut că, inculpatul,

văzând că victima a început să se clatine și a încercat apoi să-l evite și să meargă

înspre cameră, a prins-o de spate, ținând-o de subsuori și a așezat-o pe patul din

dormitorul comun. Abia atunci ar fi observat că are o rană la piept și i-a rupt

bluza, rugând-o pe fiica sa, care se afla în locuință, să anunțe salvarea. Împreună

cu fiica sa, R.A.M., la domiciliul conjugal era și fiul inculpatului și al victimei,

R.S. Cearta dintre cei doi, a putut fi auzită și de copii, însă, dată fiind calitatea

de curator a numitei R.A.M., acesta nu a putut fi audiată în calitate de martoră

în prezenta cauză, însă, în cursul urmăririi penale a arătat că a auzit niște voci

ridicate, apoi un țipăt puternic, al victimei și, imediat după aceea, nu a sesizat

ce s-a întâmplat, doar l-a văzut pe inculpat ducând din spate victima către camera

dinspre drum și spunându-i să cheme salvarea. În rest, aceasta a confirmat susținerile

inculpatului și anume, faptul că victimei i-a fost desfăcută bluza și i s-a observat

tăietura din zona pieptului. După sosirea ambulanței, victima a început să respire

greu și, realizând ce s-a întâmplat, inculpatul s-a speriat foarte tare, fiind văzut

de un vecin, P.F. care a sesizat că acesta era vizibil afectat, își strângea copilul

la piept și i-a mărturisit că probabil a înțepat victima cu cuțitul cu care tăia

carnea. Totodată, l-a auzit pe fiul victimei R.S., în timp ce făcea afirmația:

„tati, tu nu ești un criminal, ce o să spună copiii de la școală și colegii?”.

S-a întocmit și un proces-verbal

de reconstituire la data de 31 martie 2011, însoțit de poze judiciare, inculpatul

confirmând cele declarate și în fața instanței, cu aproximație, însă, cu acea ocazie,

a arătat că a observat imediat că victimei îi curgea sânge din zona pieptului și

nu ulterior, după ce a dus-o în cameră, pentru că altfel nu ar fi fost logic să-i

desfacă bluza, astfel că susținerile acestuia din fața instanței, că nu și-a dat

seama de cele întâmplate imediat, nu au fost plauzibile.

S-a reținut din concluziile

provizorii medico-legale, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a

datorat șocului hemoragic ca urmare a unei plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui

drept, parasternal, cu secționarea lobului superior al plămânului drept, hemotorace

drept masiv, perforarea pericardului și a atriului drept, aceste leziuni putându-se

produce în varianta descrisă de inculpat, prin lovire directă cu un corp tăietor-înțepător

(cuțit), și acestea au legătură directă cu decesul victimei. Într-adevăr, s-a arătat

inițial că poziția verosimilă agresor-victimă, ar fi fost față în față, însă, din

coroborarea declarațiilor inculpatului, cu procesul-verbal de reconstituire, cu

pozele judiciare, cu concluziile raportului de autopsie medico-legală, cel mai probabil

poziția inculpat - victimă a fost cea în care inculpatul era semi-întors lateral

dreapta înspre aceasta, iar victima se afla în partea sa laterală dreaptă, întoarsă

cu fața înspre inculpat. Oricum, împrejurarea ce a ținut de poziția agresor – victimă,

deși s-a considerat că poziția corectă e cea indicată, fiind mai puțin relevantă,

cât timp lovitura letală s-a produs, efectul acesteia, aproape instantaneu, fiind

decesul victimei, iar o eventuală culpă medicală ulterioară, invocată de inculpat

prin apărător, nu a fost probată în niciun fel și nu subzistă, față de concluziile

medicale expuse (raport de autopsie medico-legală, primele concluzii medico-legale,

poze judiciare efectuate victimei, raport de expertiză biocriminalistică, pe cuțitul

uzitat identificându-se urme de sânge aparținând victimei), decesul victimei survenind

aproape imediat, așa cum s-a arătat. Mai mult, contrar susținerilor inculpatului

că victima a fost doar „atinsă” cu cuțitul, leziunea cauzată a fost una gravă, fiind

atinse mai multe organe interne și cavități, a fost de o adâncime profundă, care

a relevat intensitatea mare a loviturii aplicate și acceptarea de către inculpat

a rezultatului produs, decesul victimei.

Față de considerentele

relevate anterior, s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de acuza adusă, acesta

acționând cu intenție în suprimarea vieții victimei, soția sa la acel moment, lovitura

aplicată acesteia, cu un cuțit, instrument apt de a produce moartea, în zona toracică,

lezându-i organe vitale și cauzându-i decesul la scurt timp, în drept, fapta acestuia

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută

de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei

aplicabile inculpatului, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., s-a ținut cont că

acesta nu a avut antecedente penale, a regretat fapta comisă, deși a recunoscut-o

doar parțial, cu rezerve, uzitând diverse justificări și insinuând că ar fi fost

de fapt culpa victimei sau că gestul său nu ar fi fost previzibil, deși situația

conflictuală dintre cei doi soți a fost de actualitate, divergențele existente fiind

mai vechi de 3 ani. Din acest motiv, reținerea vreunei stări de provocare din partea

victimei nu s-a impus, inclusiv comportamentul acesteia din acea zi fiind previzibil

și înscriindu-se într-un tipar ce s-a repetat frecvent. Nu s-a ignorat nici atitudinea

victimei, care a intrat în patima alcoolului de foarte multă vreme, ajungând să-și

ignore treburile gospodărești și viața de familie normală, comportament care, într-un

final, putea să ducă la comiterea acestui gest reprobabil, cu consecințe tragice,

de către inculpat.

Prin urmare, s-a apreciat

că se impunea reținerea de circumstanțe judiciare atenuante prevăzute de art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. și de art. 74 alin. (2) C. pen., în favoarea inculpatului,

având ca efect reducerea pedepsei aplicabile acestuia sub minimul special prevăzut

de legea penală, însă cu executare în regim de detenție, altă modalitate de executare

nefiind oricum posibilă.

Pe latura civilă a cauzei,

partea civilă F.M., mama victimei, a formulat pretenții, conform cererii depuse

la dosar, de 106.200 RON, actualizate cu indicele de inflație, din care 5.000 RON

daune materiale, cheltuieli de înmormântare, 100.000 RON daune morale și 1.200 RON

daune materiale, obligație lunară de întreținere alocată minorului R.S., nepotul

său, timp de 3 luni, cât s-a ocupat de acesta, cu cheltuieli de judecată.

S-au apreciat fondate

doar în parte pretențiile formulate, fiind indiscutabil că părții civile i s-a produs

o suferință psihică intensă, odată cu pierderea irecuperabilă a fiicei sale, însă

nu în foarte mare măsură, mai ales că nu a făcut vreun demers moral pentru a-și

ajuta în vreun fel fiica și pentru a o scoate din climatul familial conflictual,

astfel că acordarea unei sume de 50.000 RON cu titlu de daune morale s-a considerat

a fi suficientă.

Cât privește daunele materiale

solicitate, din declarația martorei D.I., coroborată cu adeverința emisă la data

de 22 noiembrie 2011 și cu dovada din data de 10 martie 2011 a rezultat că s-au

cheltuit circa 5.000 RON pentru înmormântarea victimei, însă, conform chitanței

depuse la termenul de judecată din data de 24 februarie 2012 de inculpat, prin avocat

ales, partea civilă a beneficiat de un ajutor de înmormântare de 4.200 RON, la data

de 14 martie 2011, deci la scurt timp de la înmormântarea victimei, cu care s-a

dedus că și-a acoperit parțial cheltuielile, restituind sumele împrumutate anterior.

Prin urmare, nu s-a justificat acordarea integrală a sumei solicitate, ci doar a

diferenței, până la concurența sumei de 5.000 RON, bani cheltuiți de familia părții

civile și anume, suma de 800 RON daune materiale, la care a fost obligat inculpatul,

reactualizată conform indicelui de inflație, începând cu data rămânerii definitive

a prezentei sentințe, până la achitarea în fapt, conform art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen.

S-a reținut, referitor

la susținerile părții civile, că această sumă de 4.200 RON primită cu titlu de ajutor

de deces ar fi fost păstrată pentru a ridica un monument funerar fiicei sale, acestea

s-au considerat că nu au niciun suport probator, în opinia instanței, motiv pentru

care, au fost înlăturate.

Raportat la suma de 1.200

RON, obligație lunară de întreținere alocată minorului R.S., nepotul său, timp de

3 luni, cât s-a ocupat de acesta, s-a apreciat că între fapta inculpatului și prejudiciul

pretins, nu a existat nicio legătură de cauzalitate directă, mai ales că partea

civilă a avut această obligație legală de întreținere a minorului, și chiar morală,

în calitate de bunică maternă, fiind remunerată cu alocația de stat pentru copii

și cu alocația de susținere, astfel, această pretenție nefondată, a fost respinsă

ca atare.

S-a reținut că la termenul

de judecată din data de 28 septembrie 2011, reprezentanta Ministerului Public, în

condițiile art. 17, art. 18 alin. (2) C. proc. pen., a solicitat, în susținerea

intereselor minorului, obligarea inculpatului la plata în favoarea minorului R.S.,

a unei rente lunare, conform veniturilor obținute, până la majoratul acestuia și

la plata sumei de 100.000 RON daune morale, având în vedere că noul curator al acestuia,

sora vitregă R.A.M., nu a dorit să formuleze vreo pretenție civilă în numele acestuia.

Au fost apreciate justificate

aceste aprecieri, având în vedere starea de minoritate a fiului victimei, faptul

că acesta a avut nevoie de consiliere psihologică după decesul acesteia, fiind profund

afectat, posibil ireversibil, motiv pentru care, față de veniturile pe ultimele

6 luni ale inculpatului, s-a stabilit o rentă lunară în favoarea minorului, conform

art. 529 alin. (2) din noul C. civ. de 190,75 RON (¼ din media veniturilor

lunare), fiind considerată justificată și acordarea de daune morale, în cuantum

de 100.000 RON acestuia.

Referitor la acțiunea

civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, așa cum s-a

specificat la termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2011, s-a reținut că

aceasta este evident tardivă, fiind depusă ulterior citirii rechizitoriului, motiv

pentru care, conform dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă

ca tardiv introdusă.

Împotriva acestei hotărâri,

în termenul legal, prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., au declarat apel

inculpatul, partea civilă F.M. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș.

Inculpatul, în motivarea

apelului, a solicitat în principiu schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

de omor calificat în infracțiunea de ucidere din culpă, cu reținerea de circumstanțe

atenuante, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului până

spre minimul general, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, iar ca modalitate

de executare, reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată

sau a dispozițiilor art. 86

1

C. pen. privind suspendarea sub supraveghere,

ori a dispozițiilor art. 86

7

privind executarea pedepsei la locul de

muncă.

Acesta a susținut că în

mod greșit prima instanță i-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice,

întrucât din probele administrate nu a rezultat că nu a avut intenția de a suprima

viața victimei și nici nu a urmărit acest lucru, victima se afla în stare de ebrietate,

și-a pierdut echilibrul și a căzut în cuțit, putând exista în cauză și o culpă medicală,

întrucât victima nu a fost transportată imediat la spital, ci i s-a acordat primul

ajutor la fața locului.

Pe latură civilă a solicitat

reducerea daunelor morale acordate părții civile F.M.

Partea civilă F.M. a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fondul cauzei aplicarea

unei pedepse mai substanțiale, întrucât pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de

prima instanță este prea ușoară raportat la limitele pedepsei pentru această infracțiune,

iar inculpatul a recunoscut doar parțial fapta comisă, insinuând că de fapt ar fi

fost culpa victimei.

Spitalul Clinic Județean

de Urgență Mureș a solicitat admiterea apelului, iar în rejudecare, admiterea acțiunii

civile așa cum a fost formulată, prima instanță respingând în mod greșit ca tardivă

acțiunea civilă formulată în cauză.

Prin decizia penală

nr. 54/A din 22 iunie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile

declarate de inculpatul R.D. și părțile civile F.M. și Spitalul Clinic Județean

de Urgență Tg.-Mureș împotriva sentinței penale nr. 31 din 7 martie 2012 pronunțată

de Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. 3916/102/2011.

A desființat în parte

hotărârea atacată și rejudecând cauza:

A majorat de la 10 ani

la 12 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului R.D. pentru comiterea infracțiunii

de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

A admis acțiunea civilă

formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg.-Mureș și în consecință,

a obligat inculpatul la plata sumei de 401,14 RON și dobânda legală aferentă acesteia,

calculată până la data plății, cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru victima

R.V.M.

A redus de la 50.000 RON

la 30.000 RON daunele morale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții

civile F.M.

A constatat că partea

civilă F.M. a renunțat la despăgubirile materiale în sumă de 800 RON la care inculpatul

a fost obligat în primă instanță.

A menținut celelalte dispoziții

din hotărârea atacată și care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de apel și în conformitate

cu dispozițiile art. 378 raportat la art. 371 C. proc. pen., Curtea a apreciat că

toate apelurile au fost fondate, însă pentru următoarele considerente:

Cu privire la apelul inculpatului,

instanța de control judiciar a reținut că primul motiv de apel a vizat cererea de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea

de ucidere din culpă.

O astfel de cerere a fost

formulată și în fața instanței de fond, care a respins-o în mod întemeiat ca nefondată.

Elementul de distincție

între infracțiunea de omor și cea de ucidere din culpă a vizat latura subiectivă

a celor două infracțiuni. În timp ce elementul subiectiv s-a exprimat la infracțiunea

de omor exclusiv prin intenție, în ambele modalități, directă sau indirectă, în

cazul infracțiunii de ucidere din culpă elementul subiectiv al infracțiunii a fost

constituit din culpă, în ambele modalități reglementate prin dispozițiile art. 19

pct. 2 C. pen., culpă simplă sau culpă cu prevedere.

În speță, din raportul

de autopsie medico-legală a rezultat că leziunile s-au putut produce prin lovire

directă cu un corp tăietor-înțepător (posibil cuțit), că între leziunile traumatice

și deces a existat legătură de cauzalitate directă, iar intensitatea loviturii a

fost mare și adâncimea profundă, obiectul vulnerant trecând prin peretele toracal

parasternal drept, lobul superior al plămânului drept, partea dreaptă a pericardului

și ajungând în atriul drept.

De asemenea, în cauză,

la solicitarea inculpatului s-a efectuat o reconstituire, ocazie cu care inculpatul

a descris, pe momente, poziția în care se afla el și victima, de la începutul discuției

și până când a lovit-o cu cuțitul, astfel că s-a constatat că lovitura a venit din

față și nu din lateral, din planșa fotografică rezultând în mod clar cum s-au petrecut

lucrurile între inculpat și victimă, înainte și după comiterea faptei.

De altfel, în declarația

pe care inculpatul a dat-o imediat după comiterea faptei a arătat că victima l-a

enervat, întrucât nu-l lăsa în pace, deși i-a spus să plece din bucătărie și a lovit-o

cu cuțitul pe care îl avea în mână și cu care tranșa carnea, în piept, descriind

și mecanismul producerii acestei fapte.

Prin urmare, nu s-a putut

reține că victima a căzut întâmplător în cuțitul inculpatului, ci faptul că acesta,

fiind tracasat de victimă, s-a enervat, s-a întors de la masa unde tranșa carnea

și i-a aplicat o lovitură puternică cu cuțitul în piept, care a condus la decesul

victimei, acest lucru fiind pe deplin dovedit cu mijloacele de probă indicate mai

sus.

Deci, în cauză, nu a putut

fi vorba despre infracțiunea de ucidere din culpă, ci despre infracțiunea de omor,

întrucât fapta a fost comisă cu intenție, și chiar dacă nu ar fi putut fi reținută

intenția directă a inculpatului de a suprima viața victimei, în cauză a fost vorba

cel puțin de intenție indirectă, întrucât chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei,

prin întoarcerea bruscă, având în mână un cuțit a acceptat că se putea întâmpla

acest lucru, chiar dacă nu a urmărit producerea lui.

Așadar, cererea de schimbare

a încadrării juridice a fost nefondată și prin urmare nu a putut fi reținută de

către instanța de control judiciar.

În cauză, nu a fost reținută

nici culpa echipajului SMURD care a sosit la fața locului, întrucât aceștia au făcut

tot ce se putea din punct de vedere medical pentru a salva viața victimei.

Nici cel de-al doilea

motiv de apel nu a fost fondat.

Inculpatul a solicitat

reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond și executarea acesteia la

locul de muncă ori suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei.

Față de gravitatea faptei

comise, de faptul că inculpatul nu a recunoscut decât în parte comiterea acesteia,

insinuând faptul că victima ar fi fost în culpă și că ea ar fi căzut în cuțit, lucru

care nu s-a putut reține din probele administrate în cauză, pedeapsa de 10 ani închisoare

aplicată de instanța de fond nu s-a impus a fi redusă, ci dimpotrivă, ea ar fi trebuit

majorată.

În aceste condiții, în

cauză nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei, de art. 86

1

C. pen., privind suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere și nici cele prev. de art. 86

7

C. pen. privind executarea pedepsei la locul de muncă.

Apelul inculpatului a

fost însă fondat sub aspectul laturii civile a cauzei.

Prima instanță a obligat

inculpatul la plata sumei de 800 RON cu titlu de daune materiale și în sumă de 50.000

RON cu titlu de daune morale în favoarea părții civile F.M., mama victimei.

În cursul judecății apelului,

partea civilă F.M. a renunțat la suma de 800 RON cu titlu de daune materiale, astfel

că instanța a luat act de cerere.

În privința daunelor morale,

Curtea a apreciat că acordarea sumei de 50.000 RON cu acest titlu părții civile

F.M. a fost exagerată.

Este indiscutabil că părții

civile i s-a produs o suferință psihică imensă odată cu pierderea fiicei sale, însă

în mod corect a reținut și prima instanță că aceasta nu a făcut nici un demers pentru

a-și ajuta fiica, mai ales că avea cunoștință că consuma în mod frecvent băuturi

alcoolice, astfel că se impune reducerea daunelor morale la 30.000 RON, pe care

instanța de apel le-a apreciat ca fiind echitabile în raport de toate împrejurările

cauzei.

În privința apelului părții

civile F.M., Curtea a apreciat că acesta este fondat. Partea civilă a criticat hotărârea

atacată doar pe latură penală, arătând că aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare

nu a fost bine individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. este pedepsită de lege cu închisoare

de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi. În opinia Curții, aplicarea unei

pedepse de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat inculpatului

R.D. nu a fost bine individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., mai

ales că inculpatul nu a recunoscut în totalitate comiterea faptei, a fost nesincer,

întrucât a încercat să insinueze că victima ar fi fost în culpă și că aceasta s-ar

fi dezechilibrat și ar fi căzut în cuțitul său, cu toate că probele dosarului au

demonstrat cu totul altceva, respectiv a fost vorba despre o lovitură aplicată cu

intensitate și de adâncime profundă, astfel că s-a impus majorarea pedepsei la 12

ani închisoare, circumstanțele atenuante reținute de către instanța de fond urmând

a fi păstrate, întrucât au fost reținute în mod corect.

În privința apelului Spitalului

Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș, Curtea a apreciat că și acesta este fondat,

întrucât inculpatul la termenul din 8 iunie 2012 a declarat în mod expres că este

de acord să plătească spitalului suma de 401,14 RON și dobânzile legale aferente,

sumă ce a reprezentat cheltuielile de spitalizare a victimei, astfel că această

manifestare a reprezentat o aplicare a principiului disponibilității părții pe latura

civilă a cauzei.

Împotriva deciziei penale

nr. 54/A din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, au declarat recurs, în termenul legal, inculpatul

R.D., la 26 iunie 2012 și partea civilă F.M., la 02 iulie