ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3693/2012

Asupra cauzei penale de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69 din 4 mai 2011 a Tribunalului Mureș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.F.  pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat/prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.F., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală în dauna părții vătămate B.G.M., în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 28 octombrie 2009, și în temeiul și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a luat act de faptul că partea civilă B.M. a renunțat la pretențiile civile și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile B.G.M.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata unei părți a cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, și în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

La adoptarea acestei soluții instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș din data de 30 octombrie 2009, emis în Dosarul nr. 394/P/2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat/prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și vătămare corporală/prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., a art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen.

În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reținut că, la data de 22 aprilie 2007, inculpatul M.F., împreună cu numiții M.V. junior, M.M. și M.A., în loc public, au aplicat victimei B.G. senior, mai multe lovituri cu picioarele, cu pumnii, cu bâtele și cu un bici, cu intenția de a-i suprima viața, urmare care s-a și produs.

La aceeași dată, inculpatul M.F., împreună cu numiții M.V. juniorși M.A., au aplicat, mai multe lovituri cu picioarele sau cu bâta victimei B.G.M., cauzându-i acestuia leziuni vindecabile în 28 - 30 de zile de îngrijiri medicale.

Din analiza lucrărilor și materialului dosarului instanța a reținut următoarea starea de fapt:

Pe fondul unui conflict mai vechi între familiile M. și B., ambele din localitatea Archita, la data de 22 aprilie 2007, s-a desfășurat un nou episod.

Astfel, la data menționată, în jurul orelor 19:30, în apropierea unui pod, denumit de localnici „Ț.” numiții M.V. juniorși sora acestuia M.A., s-au întâlnit cu victima B.G. senior, acesta din urmă fiind împreună cu soția sa B.M. Când s-au intersectat, numitul M.V. juniori-a aplicat victimei B.G. senior, o lovitură în urma căreia acesta a căzut. În continuare, M.V. juniora luat, de jos, un bici cu mâner din lemn și o prelungire din metal cu noduri, bici pe care-l avusese înainte victima, și a început să lovească victima cu acesta peste cap, trunchi și membre. În acest timp, numita M.A. s-a deplasat la locuința familiei sale, aflată în apropiere și i-a alertat pe ceilalți membri. A revenit, imediat, la locul evenimentului, însoțită de mama sa M.M.L., având fiecare, asupra lor, câte o bâtă din lemn. Ajungând lângă B.G. senior, care s-a aflat, în continuare, căzut la pământ, ambele au început să-l lovească pe acesta cu bâtele.

După câteva minute, a apărut pe drum, dinspre locuința familiei B., numitul B.G.M., fiul victimei, și acesta s-a îndreptat spre locul unde s-a aflat și era agresat tatăl său.

S-a afirmat, în rechizitoriu că, între timp, a sosit la locul aceluiași eveniment și inculpatul M.F..

Sesizând prezența numitului B.G.M., numitul M.V. juniora încetat actele de agresiune, pe care le-a exercitat asupra lui B.G. senior și s-a îndreptat spre B.G.M., împreună cu inculpatul M.F.

Potrivit celor consemnate în rechizitoriu, inculpatul M.F. l-a lovit pe B.G.M. cu o bâtă în cap, iar, după ce victima a căzut la pământ, inculpatul și numitul M.V. junior, au continuat să o lovească peste cap și peste corp.

Ulterior, de locul respectiv s-a apropiat și M.A., care l-a lovit și ea pe B.G.M. peste spate și peste picioare.

În acest timp, numita M.M.L. a luat biciul abandonat de fiul său, M.V. juniorși a continuat să-l lovească pe B.G. senior.

S-a mai menționat, în rechizitoriu, că, după lovirea repetată a victimei B.G.M., numiții M.V. junior, M.A. și inculpatul M.F. au revenit către prima victimă, B.G. senior, și au continuat s-o lovească.

Agresorii au ignorat solicitările numitei B.M. de a nu-l mai lovi pe soțul său.

În continuare, în același loc a apărut numita B.E., fiica victimei B.G. senior și sora victimei B.G.M., care a reușit să-l tragă pe acesta din urmă în curtea familiei L.C.

Abia după ce au sesizat că B.G. senior nu a mai reacționat la loviturile aplicate, numiții M.V. junior, M.A. și M.M.L. au încetat actele de agresiune.

În acel moment a apărut și numita I.A.E., nepoata victimei B.G., cu o căruță, și împreună cu B.M. și B.E. a reușit să-l urce, în căruță, pe B.G. senior și să-l transporte acasă.

Cu aceeași căruță a fost transportat și B.G.M.

Ulterior a fost chemată salvarea la domiciliul victimelor.

Cei de la SMURD au încercat resuscitarea numitului B.G. senior, însă acesta a decedat la ora 21:00.

Potrivit concluziilor raportului de autopsie medico-legală, moartea victimei B.G. senior a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, în contextul leziunilor traumatice externe multiple, diseminate pe întreaga suprafață a corpului, și a leziunilor interne: fracturi costale multiple drepte, rupturi pulmonare drepte, hemotorax drept, rupturi hepatice, hemoperitoneu și hematom perirenal bilateral. Leziunile traumatice s-au putu produce prin loviri directe repetate cu corp contondent, de formă alungită și corp dur cu proeminențe neregulate. Între leziunile traumatice - considerate în ansamblul lor/și decesul victimei a existat legătură de cauzalitate directă.

Potrivit concluziilor Certificatului medico-legal nr. 1.271 din data de 11 mai 2007, emis de I.M.L. Târgu Mureș, victima B.G.M. a prezentat leziuni traumatice sub formă de hematoame de formă alungită, confluente între ele, cu localizări multiple: facial, toracal-posterior, pe brațul stg. extern, coapsă și gambă stg., gambă dreaptă, acestea putându-se produce prin loviri directe, repetate, cu corp dur de formă alungită. S-a apreciat că, pentru vindecare, au necesitat 28 - 30 de zile de îngrijiri medicale, fără să-i fi fost pusă viața în pericol.

Prin rechizitoriul din data de 5 octombrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.V. junior, M.A. și M.M.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și vătămare corporală și, disjungerea cauzei, în ceea ce l-a privit pe învinuitul M.F., față de care s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, pe motiv că acesta, după producerea evenimentelor menționate mai sus, a plecat în Spania la lucru. Disjungerea menționată mai sus a făcut obiectul prezentei cauze.

S-a precizat că, prin Sentința penală nr. 199 din data de 16 iulie 2009 a Tribunalului Mureș, definitivă prin Decizia penală nr. 2.240 din data de 8 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpaților M.V. junior, M.M.L. la pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție, iar a inculpatei minore M.A. la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere, a executării, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și vătămare corporală.

Inculpatul M.F., în cursul urmăririi penale, a făcut uz de dreptul la tăcere.

În cursul judecății, inculpatul M.F. nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care a fost acuzat.

Acesta a menționat că, în ziua și la ora producerii evenimentelor, a trecut prin acel loc, ocazie cu care l-a observat pe numitul B.G. senior, șezând pe pământ, în dreptul unui pod, iar lângă el, s-au aflat M.M.L. și B.M. care se certau. Când s-a apropiat de locul respectiv, B.M. i-a strigat: „ce mă, veniți cu toții acuma, să ne omorâți”. La o mică depărtare s-a aflat numitul M.V. junior și M.A.. El i-a spus numitei B.M. că nu are nici o treabă cu ei și nici cu altcineva. Trecând mai departe, l-a văzut pe B.G.M., intrat într-o curte, iar pe M.V. junior și M.A. certându-se cu acesta și intenționând să-l lovească. După ce a trecut de ei, B.M. i-a strigat să ia copiii (adică pe M.V. junior și pe M.A., care îi erau nepoți) și să-i ducă acasă. Între timp a venit acolo M.V. senior, fratele său și tatăl numiților M.V. junior și M.A., i-a luat pe aceștia doi și s-au îndreptat spre casă. Când au ajuns în dreptul lui B.G. senior, M.V. junior l-a mai lovit pe acesta și s-au certat. Și M.M. i-a mai aplicat, câteva palme, victimei, după care M.V. senior i-a luat pe toți, de acolo. În continuare, și-a continuat deplasarea spre locuința socrilor săi, de unde i-a luat pe membrii familiei sale, iar la întoarcere a observat-o pe I.A., luându-i pe membrii familiei B., cu căruța. Din căruță, B.G.M. i-a strigat: „pe toți vă băgăm în pușcărie”. Inculpatul a menționat că nu a avut în mână vreun obiect contondent și nu a lovit pe nimeni. A mai menționat că, înainte cu circa șase zile de eveniment, în timp ce s-a aflat cu oile pe câmp, B.G. senior, confundându-l cu fratele său M.V. senior, care ar fi avut și el oi, a venit la el și, după ce și-a dat seama de confuzie, i-a spus să-i transmită fratelui, adică lui M.V. senior, că unul din ei ar fi trebuit să moară, referindu-se la acesta și la fiul acestuia, M.V. junior a mai menționat că, în acele momente, nu s-a aflat în relații bune cu fratele său M.V. senior, din cauza unei moșteniri, motiv pentru care a transmis acestuia, cele spuse de B.G. senior, prin soția sa. De asemenea a menționat că a avut cunoștință că, în urmă cu circa patru săptămâni, M.V. junior fusese bătut de patru persoane, printre care s-a aflat și B.G.M.

Martorul M.V. senior a confirmat cele declarate de inculpat, în sensul că, atâta timp cât martorul s-a aflat sau a putut observa locul evenimentelor, nu l-a văzut pe inculpat să lovească pe cineva. Martorul a confirmat și relațiile nu tocmai bune în care s-a aflat cu inculpatul M.F., fratele său, din cauza unei moșteniri.

Faptul că inculpatul M.F. nu l-a lovit pe B.G. senior a rezultat și din declarațiile martorilor M.V. junior, M.M.L. și M.A.M. foști inculpați și condamnați în dosarul de bază, audiați în dosar în calitate de martori, toți aceștia recunoscând că, doar ei au lovit cele două victime, nu și inculpatul M.F.. Au declarat aceasta, nu numai în calitate de martori în prezentul dosar, ci și în calitate de făptuitori, învinuiți și inculpați în dosarul de bază, declarațiile lor aflându-se în copii la dosarul de urmărire penală sau al instanței.

Martora C.E.A., care, din fața porții sale, unde ieșise pentru că auzise gălăgie pe stradă și unde a stat circa 1 - 2 minute, a asistat, la parte din scandalul de pe pod, a declarat că a văzut persoanele implicate în scandal/indicându-i pe cei patru membrii ai familiei M. și pe membrii familiei B., însă nu și pe inculpatul M.F. În fața instanței a precizat încă o dată că nu l-a văzut acolo pe inculpatul M.F.

Martorul L.C., persoană în curtea căruia a fost dus B.G.M. după ce a fost lovit, martor ocular al scandalului și al momentelor în care au fost lovite ambele victimei, i-a indicat în declarația sa ca autori ai agresiunilor exercitate asupra lui B.G. senior pe M.V. junior, pe M.M. și pe M.A., iar al agresiunilor exercitate asupra victimei B.G.M. doar pe M.V. junior. Deși a menționat că l-a observat în acele locuri și pe inculpatul M.F., martorul a precizat că acesta nu ar fi lovit pe nimeni.

În cursul judecății, același martor L.C., a menționat că l-a văzut pe inculpatul M.F., doar atunci când, la poarta sa, s-au prezentat M.V. junior și M.A. și i-au cerut să deschidă poarta, pentru a-l putea lovi în continuare pe B.G.M., iar inculpatul a și încercat să-i ia de acolo pe M.V. junior și pe M.A.. Martorul a mai menționat că a observat și momentul în care a fost lovit B.G. senior, însă în acel loc nu se afla și inculpatul M.F. Pe acesta din urmă nu l-a observat să aibă ceva în mâini.

Martorul I.M., alt martor ocular al întregului eveniment, a declarat, la fel ca martorul L.C., cu care, de altfel, s-a și aflat în fața locuinței, acestuia din urmă, că l-a văzut pe inculpatul M.F., însă acesta nu avea nimic în mâini și nu a lovit pe nimeni.

Martorul H.V. a declarat că, deși a observat scandalul și persoanele implicate în acesta, printre care nu l-a menționat și pe inculpatul M.F., nu a putut menționa cine a lovit victimele.

Acești ultimi doi martori oculari nu au mai putut fi audiați de instanță pentru că au fost plecați în străinătate.

Singurele persoane care au declarat că l-au observat și pe inculpatul M.F., lovind cele două victime, au fost doar cele ce au făcut parte din familia B. și martorul T.P.

Acesta din urmă, în cursul urmăririi penale, a declarat că l-a observat și pe inculpatul M.F., lovindu-l cu un băț, pe B.G. senior.

În cursul judecății din prezentul dosar, martorul nu a mai putut fi audiat, cu toate insistențele instanței, care a făcut deplasarea la locuința acestuia, din cauza unei boli grave, care a afectat grav memoria acestuia.

În aceste împrejurări a fost amintită declarația pe care a dat-o, același martor, la data de 13 octombrie 2008, în fața Tribunalului Mureș în Dosarul nr. 3.070/102/2007. Martorul, după ce a afirmat că și-a menținut declarația din cursul urmăririi penale, a arătat că a observat doar scandalul, fără a ști între cine a avut loc acesta, cu precizarea că martorul a fost audiat, o singură dată, în cursul urmăririi penale, declarația în original aflându-se la fila 74 a Dosarului nr. 247/P/2007 (nr. dosar instanță 3.070/201/2007), iar la dosarul nou, format nr. 394/P/2007 (nr. dosar instanță 2.529/102/2009) s-a atașat doar o copie a acelei declarații.

Ca atare s-a observat că dacă acest martor a declarat, în cursul urmăririi penale, că l-a observat pe inculpatul M.F. lovindu-l pe B.G. senior, cu bâta, în timp ce acesta, din urmă, era întins la pământ, în fața instanței nu a mai reiterat același lucru, afirmând că nu a știut între cine și cine a avut loc scandalul.

Declarația martorului T.P. din cursul urmăririi penale a conținut și unele inadvertențe, în raport cu succesiunea evenimentelor, astfel: în actul de acuzare s-a menționat că, mai întâi, inculpatul M.F. și ceilalți inculpați din Dosarul 3.070/102/2007, l-au agresat pe B.G. senior. Apoi, că inculpatul M.F. împreună cu M.V. junior și M.A. l-au agresat pe B.G.M., și, abia după aceea, acesta din urmă a fost dus de sora sa B.E. în curtea locuinței L. (pentru a nu mai fi lovit). Cu toate acestea martorul T. a declarat că în momentul în care a deschis poarta, și a observat scandalul, l-a observat și pe inculpatul M.F., lovindu-l cu bâta pe B.G. senior, iar pe B.G.M. l-a văzut, cum a fost ajutat, de sora sa, să se deplaseze spre locuința numitei L.M. Rezumând, dacă martorul a deschis poarta, în momentul în care B.G.M. a fost condus spre locuința familiei L., atunci a însemnat că se petrecuse, deja, episodul agresării acestuia, și, cu atât mai mult, se petrecuse episodul agresării victimei B.G. senior, care, cronologic, a avut loc înaintea agresării victimei B.G.M..

Coroborate cele două declarații ale martorului susmenționat, care s-au contrazis flagrant, și interpretând declarația din cursul urmăririi penale în raport cu succesiunea evenimentelor, stabilită pe baza altor probe certe, s-a constatat că nu s-a putut pune bază pe niciuna din aceste declarații ale martorului, pentru că nu s-a mai putut știi care din ele a reflectat adevărul, iar starea sănătății martorului nu a mai permis vreo clarificare.

Pe lângă toate cele menționate mai sus nu s-a trecut cu vederea nici faptul că declarația martorului T.P., din cursul urmăririi penale a fost semnată doar de un polițist (având gradul profesional de subcomisar/scms), deși urmărirea penală a fost de competența obligatorie a procurorului, iar la dosarul cauzei nu a existat vreo rezoluție de delegare a organelor de cercetare penală, ale poliției judiciare, să dispună sau să îndeplinească vreun act procesual ori procedural, ceea ce a putut duce la nulitatea absolută a acestui mijloc de probă. De observat că, toate celelalte declarații de martori au fost semnate și de procuror, declarația martorului T.P. fiind singura care nu a purtat și semnătura procurorului, putându-se deduce astfel că actul procedural a fost îndeplinit numai de polițist, adică cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la competența materială și funcțională.

În sensul lovirii victimei B.G.M. și de către inculpatul M.F. a existat, pe lângă declarațiile membrilor familiei B. și declarația din cursul urmăririi penale, a numitului M.V. senior, fratele inculpatului. Acesta a declarat că, după ce a avut loc altercația, de pe pod, au apărut în fugă frații B.G.M. și B.L., fii victimei B.G. senior. Când au ajuns la o distanță de circa 50 - 60 metri l-a observat pe B.G.M. ducând mâna la buzunar, situație în care a crezut că acesta va scoate cuțitul, așa cum obișnuia în astfel de situații. Atunci fiul său, M.V. junior s-a desprins, din strânsoare, și a luat-o la fugă după B.G.M. Odată cu el a fugit și inculpatul M.F., precum și fiica sa M.A.. A arătat că a fost posibil ca inculpatul M.F. să fi avut un băț în mână. A observat că primul care l-a ajuns pe B.G.M. a fost inculpatul M.F. și acesta l-a lovit, nu a știut cu ce, iar victima a căzut. Imediat după aceea inculpatul M.F. nu a mai lovit, continuând să lovească victima M.V. junior și M.A..

Revenind la rudele victimelor, de precizat că l-au indicat pe inculpatul M.F. că i-ar fi lovit pe B.G. senior și pe B.G.M., chiar acesta din urmă, numita B.M./soția și mama victimelor și I.A. Elena/nora victimei B.G. senior.

De menționat însă că, între declarațiile acestora și o altă persoană din familia victimelor, B.E.A./fiica victimei B.G. senior, au existat unele contradicții, în sensul că dacă B.M./(soția victimei B.G. senior) și I.A.E./(nora aceleiași victime), l-au indicat pe inculpatul M.F. ca fiind, printre cei, care l-au lovit pe soțul, respectiv socrul ei, alături de ceilalți membrii ai familiei M., martora sus-menționată, care a arătat că a văzut, parte, din scena agresării tatălui său, a menționat că M.V. senior și inculpatul M.F., deși aveau bâte în mâini, cât a stat ea acolo, nu l-au lovit pe tatăl său.

Chiar și între declarațiile din diferite faze procesuale ale acestei martore, B.E.A., au existat contradicții, în sensul că, dacă în cursul urmăririi penale, în dosarul de bază (nr. 248/P/2007), la data de 15 iunie 2007, adică la o dată relativ apropiată de cea a evenimentelor, a declarat cele arătate mai sus, în legătură cu inculpatul M.F., cu ocazia audierii sale de către instanță, în prezentul dosar a declarat că, atunci când a ajuns la locul evenimentului, tatăl său, B.G. senior, era căzut la pământ și era lovit de ceilalți făptuitori și de inculpatul M.F. Despre fratele său, B.G.M. a declarat că și acesta a fost căzut la pământ, dar nu a observat dacă și acesta a fost lovit de inculpatul M.F. Fiind întrebată despre această neconcordanță, martora a precizat că, în cursul urmăririi penale, s-a consemnat greșit declarația sa.

Contradicții au existat și între declarațiile din diferite faze procesuale ale martorei I.A.E. - nora victimei B.G. senior, în sensul că, dacă în cursul urmăririi penale, la data de 22 aprilie 2007, adică chiar în ziua evenimentului, a declarat că i-a văzut pe M.V. junior, M.V. senior, M.M., M.A. și pe inculpatul M.F. cu bâte, în mâini, și lovindu-l pe socrul său, ulterior, tot în cursul urmăririi penale, dar la data de 16 iunie 2007, aceeași martoră a declarat că nu a văzut când a început bătaia, că a auzit-o pe soacra sa strigând, că s-a îndreptat spre pod și atunci l-a observat pe socrul său, B.G. senior, căzut pe drum, după pod, iar numiții M.V. junior, M.V. senior și inculpatul M.F. au fost pe pod, primul având un bici în mână, iar ceilalți doi bâte, timp în care, dincolo de pod, s-au aflat M.M. și M.A., având și ele bâte în mâini și lovindu-l pe socrul său, declarație asupra căreia a revenit imediat și a arătat că, de fapt, înainte de a se apropia de pod, i-a văzut pe toți membrii familiei M., inclusiv pe inculpatul M.F., lovindu-l pe socrul său, iar când a ajuns mai aproape cei trei bărbați, adică M.V. junior M.V. senior și M.F. s-au retras, de lângă victimă, pe pod. Aceeași martoră, în cursul judecății, a declarat, din nou, că l-a văzut și pe inculpatul M.F. lovindu-l pe B.G. senior.

Chiar și partea civilă B.M. a revenit asupra declarațiilor anterioare, cu ocazia reaudierii, în acest dosar și a arătat că, în momentul în care a apărut la locul evenimentelor, martora B.E., fiica sa, victima B.G.M. a fost căzut la pământ, astfel că martora nu a avut cum să observe actele de agresiune exercitate de inculpat asupra acestei victime. Despre altă martoră, I.A. a arătat că, atunci când aceasta a trecut, pe lângă locul evenimentului, și s-a dus să aducă căruța și victima B.G. senior fusese deja bătut, de unde s-a putut deduce că nici această martoră nu a observat momentul agresiunilor.

Din cele de mai sus, a rezultat clar intenția membrilor familiei victimelor de a-l implica pe inculpatul M.F., în sensul de a-l indica și pe el ca fiind agresor al celor două victime.

Această concluzie s-a desprins cu atât mai mult cu cât, doar aceștia și, așa cum s-a mai arătat, și martorul T.P., în cursul urmăririi penale, l-au indicat ca agresor al victimei B.G. sen. și pe inculpatul M.F., iar martorul M.V. sen., ca agresor numai al victimei B.G.M., în timp ce toți membrii celeilalte familii implicate (M.) și toți ceilalți martori, unii chiar oculari, toți fără vreo legătură de rudenie cu inculpatul sau cu victimele, nu au relatat despre vreo acțiune de lovire exercitată de inculpat.

Inculpatul, în apărarea sa a propus și a fost admisă martora M.A.G.

Din declarația acesteia, a rezultat că, în primăvara anului 2010, într-una din zile, în timp ce s-a aflat în tren și s-a deplasat de la Sighișoara, spre localitatea natală Archita, în același compartiment de tren s-au aflat B.M. și nepoata acesteia A., persoane pe care le cunoștea pentru că erau consătene. Le-a auzit, la un moment dat, pe acestea vorbind despre inculpatul M.F. B.M. a întrebat-o pe A. dacă a dat declarație, ca să poată fi arestat M.F., iar A. i-a spus că nu. În cadrul acelorași discuții B.M. a mai spus că și F. a dat cu o bâtă, iar A. a spus că acesta nu a dat pentru că a stat mai departe.

În raport cu toate cele menționate mai sus s-a apreciat că a fost probată săvârșirea, cu intenție, de către inculpatul M.F., a infracțiunii de vătămare corporală împotriva victimei B.G.M. și că nu au existat suficiente probe certe, și mai ales obiective, care să demonstreze, fără nici un dubiu, participarea inculpatului și la actele de agresiune exercitate, de ceilalți membrii ai familiei M., asupra victimei B.G. sen., agresiuni care au condus în final la decesul victimei.

Față de toate cele menționate mai sus, instanța a apreciat că în drept:

Fapta inculpatului M.F., care, la data de 22 aprilie 2007, în localitatea Archita, comuna Vânători, județul Mureș, împreună cu numiții M.V. junior și M.A., au aplicat victimei B.G.M. mai multe lovituri cu picioarele și cu bâtele, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 de zile de îngrijiri medicale, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală/prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume:

- limitele pedepsei fixate de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului;

- gradul de pericol social al faptei;

- persoana și antecedentele penale ale inculpatului; din acest punct de vedere fiind remarcat faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar, inculpatul nu s-a aflat la primul conflict cu legea penală.

Printre altele, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 1809/2001 a Judecătoriei Bistrița (ca urmare a contopirii unor pedepse aplicate anterior), iar prin Sentința penală nr. 32 din 15 februarie 2005, a Tribunalului Harghita, a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind arestat la data de 30 martie 2005 și liberat condiționat la data de 3 iunie 2005 cu un rest neexecutat de 26 de zile.

Ca atare, la momentul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală de care a fost acuzat în acest dosar inculpatul s-a aflat în stare de recidivă postexecutorie, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

- împrejurările care au atenuat sau agravat răspunderea penală;

Din acest punct de vedere s-a remarcat comportamentul, nesincer, al inculpatului, pe parcursul întregului proces penal, inclusiv în ceea ce a privit infracțiunea de vătămare corporală.

Ca atare s-a apreciat că nu a putut fi reținută vreuna din circumstanțele atenuante legale sau judiciare.

Ținând seama de cele arătate, instanța l-a condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, împotriva părții vătămate B.G.M.

Inculpatul M.F. a fost reținut pe o durată de 24 de ore la data de 28 octombrie 2009.

Ca atare, în baza art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii, din data de 28 octombrie 2009.

În temeiul și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În privința acuzei săvârșirii infracțiunii de omor calificat/prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., așa cum s-a arătat mai sus, nefiind suficiente probe certe și obiective, care să fi demonstrat participarea inculpatului, cu acte de agresiune, asupra victimei B.G. sen., agresiuni care au provocat decesul acestuia, cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului, fapta nefiind comisă de acesta.

Latura civilă a cauzei:

Partea vătămată B.G.M. și succesoarea victimei B.G. sen., B.M., s-au constituit părți civile în cauză, în cursul urmăririi penale, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.427,50 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei decedate, precum și cu sumele de 15.000 RON cu titlu de daune morale/partea civilă B.M. și 5.555 RON cu titlu de daune morale - partea civilă B.G.M.

În cursul judecății, deși au fost citate cu mențiunea de a-și preciza pretențiile civile, strict referitoare la inculpatul M.F., înainte de citirea actului de sesizare, părțile civile nu au dat curs solicitării.

Cu ocazia dezbaterilor, fiind prezentă în fața instanței partea civilă B.M. a arătat că nu mai are nici o pretenție de la inculpat, ceea ce a semnificat că a renunțat la pretențiile civile formulate.

Instanța a luat act de renunțarea părții civile B.M. la pretențiile civile.

Cu privire la pretențiile civile ale părții civile B.G.M. de observat că acesta, atunci când s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale, i-a avut în vedere pe toți participanții, la săvârșirea infracțiunii îndreptate împotriva sa.

De precizat că, prin Sentința penală nr. 199 din data de 16 iulie 2009 a Tribunalului Mureș s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile B.G.M. și inculpații M.V. junior și M.A. au fost obligați în solidar, iar inculpata minoră M.A., în solidar și cu părinții săi, la plata către această partea a sumei de 2.000 RON, cu titlu de daune morale.

În raport cu cele precizate mai sus, s-a apreciat cum că pretențiile civile ale părții civile B.G.M. a fost satisfăcute, în raport cu evenimentul din data de 22 aprilie 2007, într-un mod corespunzător și la un nivel care să asigure compensarea totală, suferințelor fizice și psihice îndurate, din pricina vătămării corporale suferite, fără a mai fi nevoie vreo completare la aceasta în sensul obligării și a inculpatului M.F. la plata acelorași pretenții.

Ca atare, în prezenta cauză a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile B.G.M.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata unei părți a cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, restul cheltuielilor judiciare, avansate de stat, rămânând în sarcina acestuia, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Soluția instanței de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de către:

- Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, care, criticând netemeinicia acestei hotărâri, a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac astfel exercitată și reformării parțiale a Sentinței penale vizate, să se dispună condamnarea inculpatului M.F. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, încriminată de dispozițiile art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen. S-a învederat în memoriul conținând motivele de apel că:

Sentința atacată a fost netemeinică raportat la soluția de achitare a inculpatului M.F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, instanța pronunțând această soluție ca urmare a interpretării greșite a materialului probator.

Astfel, în opinia instanței, la data de 22 aprilie 2007, au existat doar două acte de agresiune: un prim act, în care violențele au fost exercitate asupra victimei B.G. sen., și un al doilea act, în care violențele au fost exercitate asupra părții vătămate B.G.M. În ceea ce a privit primul act, participanții la acesta au fost, în opinia instanței, doar M.V. junior, M.A.M. și M.M., iar în privința celui de-al doilea act, participanții, la acesta, au fost atât M.V. junior și M.A.M., cât și M.F.

În fapt însă, au existat 3 acte de agresiune: un prim act în care s-au exercitat violențe asupra victimei B.G. sen., un al doilea act în care s-au exercitat violențe asupra părții vătămate B.G.M., și un al treilea act în care s-au exercitat violențe, din nou, asupra victimei B.G. senior.

Raportat la primul act, din declarația părții civile B.M., a rezultat, în mod constant, că soțul acesteia B.G. senior., a fost lovit într-o primă fază de M.V. junior, M.A.M., M.M., M.F. și M.V. senior.

Susținerile sale au fost confirmate de martorul I.A.E. (nora victimei), care, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, a susținut că, auzind că strigă cineva, din direcția în care au plecat socrii ei, și deplasându-se în acea direcție, pentru a vedea ce se întâmplă, a observat că B.G. sen. era căzut pe pod și acesta era lovit de către M.V. junior, M.A.M., M.M., M.V. senior. și M.F.

Împrejurarea că susținerile părții civile și ale martorei/considerate de instanță ca subiective/nu au fost confirmate de alte mijloace de probă, sau că acestea au conținut unele contradicții, cu privire la alte aspecte ale evenimentului, decât participarea inculpatului M.F. la acesta, nu le-a lipsit de veridicitate, iar, lipsa altor martori oculari, la actele de violență exercitate, într-o primă fază de inculpatul M.F. asupra victimei, nu au echivalat cu inexistența acestor acte.

De altfel, interpretarea instanței în sensul că, lipsa oricărei mențiuni în declarațiile celorlalți martori oculari, cu privire la actele inculpatului M.F. asupra victimei B.G. senior., (aceste mențiuni regăsindu-se doar în declarațiile mai sus indicate), proba intenția membrilor familiei victimei de a-l implica și pe acesta, deși inculpatul, în cauză, nu a participat la săvârșirea faptei, a fost complet eronată.

În fapt, lipsa acestor mențiuni s-a datorat absenței fizice, a martorilor la actele de violență, exercitate de inculpatul M.F., într-o primă fază asupra victimei, ca urmare a retragerii acestora, în curțile locuințelor lor.

Astfel, din declarația martorei C.E.A. a rezultat că, la data incidentului, a văzut că, pe un pod, după casa sa, la o distanță de cca. 50 m, s-au aflat membrii familiei M. fiica, mama și băiatul, B.G. sen. și soția acestuia care s-au certat, însă nu a văzut ce s-a întâmplat, întrucât având un copil mic, a intrat în curte.

De asemenea, din declarația martorului L.C. a rezultat că, după ce a observat momentul inițial, al scandalului, în care asupra victimei au fost exercitate violențe de către M.V. junior, M.A.M. și mama acestora M.M., constatând că, de locul incidentului, s-au apropiat cei doi frați B., a hotărât să intre la el, în curte, fiindu-i teamă că va ieși un scandal de proporții, împreună cu el intrând și martorul I.M., fapt confirmat de acesta din urmă. Potrivit susținerilor aceluiași martor, acesta a stat în curte cca. 3 - 4 minute, după care a deschis din nou poarta, ocazie cu care a observat actele de violență exercitate de M.V. junior asupra părții vătămate B.G.M.

Ori, momentul apariției inculpatului M.F. s-a situat, în timp, după declanșarea și desfășurarea, în parte, a incidentului de pe pod, unde s-a aflat victima B.G. sen., și înainte de agresarea părții vătămate B.G.M. (agresiune la care a participat), adică tocmai în interval de timp în care martorii s-au aflat în curțile lor, fiind așadar, imposibil, ca aceștia să relateze aspecte ale evenimentului pe care nu le-au perceput personal. Relevantă în acest sens a fost chiar declarația martorului L.C., potrivit căreia atunci „când îl loveau pe acel om, M.F. nu era acolo”, însă, „la poată-acesta/a venit din direcția bătăii”.

Raportat la ce-l de a-l doilea act de agresiune, în mod corect instanța a reținut că inculpatul M.F. împreună cu M.V. junior, sesizând prezența părții vătămate B.G.M., au fugit înspre acesta, inculpatul M.F., fiind cel care l-a lovit, mai întâi, ulterior partea vătămată fiind lovită și de M.V. junior, respectiv de M.A.M.

Raportat însă la cel de-al treilea act agresiv, în mod surprinzător, instanța a omis să constate existența acestuia, deși probatoriul administrat a confirmat, în mod cert, săvârșirea lui și, mai mult decât atât, participarea inculpatului M.F. la acesta.

În acest sens, din declarațiile inculpaților M.V. junior și M.A.M. (date în Dosarul nr. 3070/102/2007 și atașate la prezentul dosar), a rezultat că, după agresarea părții vătămate B.G.M., acestea s-au întors la locul unde s-a aflat victima B.G. sen., unde, enervați de atitudinea acestuia, au continuat să îl lovească, împreună cu mama lor M.M.

Din declarațiile lui M.V. și declarațiile părții civile B.M. a rezultat, de asemenea, că, B.G.M., M.V. junior, și M.A. s-au întors lângă victima B.G. senior., însoțiți de inculpatul M.F.

În ceea ce a privit atitudinea acestuia din urmă, potrivit susținerilor părții civile B.M., inculpatul B.F. a continuat să îl lovească pe B.G. senior., alături de ceilalți agresori, până când au văzut că nu mai au ce lovi.

Susținerile părții civile în ceea ce a privit participarea inculpatului M.F., la cel de-al treilea act agresiv (care constituia în fapt o continuare a celui dintâi) au fost confirmate și de martorul I.A.E., care a arătat că, după ce i-a văzut, pe membrii familiei M., lovind pe socrul său B.G. senior., aceasta a intrat în curtea locuinței martorei C.E.A., de unde a dat un telefon. Ulterior, ieșind din curtea martorei s-a îndreptat spre pod, unde l-a văzut pe inculpatul M.F., lovind, în continuare victima cu o bâtă/alături de ceilalți membrii ai familiei M. Potrivit susținerilor martorei, trecând pe pod, aceasta chiar i-a cerut lui M.M. să înceteze. Depășind podul, martora a sesizat și prezența părții vătămate B.G.M., care fusese deja agresată, iar la solicitarea martorei B.E., s-a deplasat acasă de undea luat o căruță cu care s-a întors pentru a transporta victimele.

Mai mult decât atât, susținerile părții civile B.M. au fost confirmate și de martorul T.P. care, cu ocazia audierii sale, în cursul urmăririi penale, a arătat că, din momentul în care a deschis poarta, l-a văzut pe B.G. senior., întins pe pământ și pe M.F. lovindu-l cu un băț. Tot atunci acesta a văzut, când unul dintre fii lui B.G. sen., a fost ajutat de sora sa să se deplaseze, intrând, împreună în curtea lui L.M.

Raportat la această declarație, contrar opiniei instanței, care interpretând-o în raport cu succesiunea evenimentelor stabilită de aceasta pe baza altor probe, a apreciat că nu poate fi luată în considerare, întrucât dacă martorul a deschis poarta, în momentul în care B.G.M. a fost condus spre locuința familiei L., atunci înseamnă că s-a petrecut deja momentul agresiunii acestuia, și cu atât mai mult se petrecuse episodul agresării victimei B.G. senior, care avusese loc anterior, ca urmare, martorul nu a avut cum să îl perceapă/s-a apreciat că această declarație confirmă succesiunea episoadelor agresive, în modalitatea descrisă, în cuprinsul motivelor de apel, această succesiune fiind cea corespunzătoare realității, și, mai mult decât atât, participarea inculpatului M.F. la cel de-al doilea episod agresiv asupra victimei.

Fără a contesta faptul că declarația martorului a fost luată cu încălcarea normelor procesuale, privitoare la competența materială, că între această declarație și cea dată de martor, în cursul judecății în dosarul de bază, au existat contradicții, s-a susținut că totuși, aceasta a putut fi luată în considerare cel puțin ca indiciu în sensul veridicității susținerilor părții civile B.M. raportat la cronologia actelor de agresiune și participarea inculpatului M.F. la actul agresiv descris mai sus.

În privința celorlalte motive care au determinat instanța să aprecieze că din materialul probator nu a rezultat cu certitudine că inculpatul M.F. a participat la săvârșirea faptei de omor, s-au impus unele precizări. Aproape întreaga argumentație a instanței s-a bazat pe contradicțiile existențe în declarațiile membrilor familiei victimei B.G. senior. Încă, contradicțiile între declarațiile aceluiași martor nu au produs efecte extensive și asupra declarațiilor altui martor sau parte în procesul penal.

Astfel, fără a contesta susținerile contrarii ale martorei B.E., din cursul urmării penale, în raport cu cele din cursul judecății, în sensul reținut de instanță, lipsa de credibilitate a acesteia nu a antrenat implicit o decredibilizare a martorei I.A.E. și a părții civile B.M., pentru simplul motiv al apartenenței lor la aceeași familie.

De asemenea, simpla susținere a părții civile B.M. în cursul judecății, în sensul că, în momentul în care martora I.A.E. a trecut pe lângă locul incidentului, pentru a aduce căruța, victima B.G. senior fusese deja bătută, nu a justificat deducerea instanței, în sensul că, nici această martoră nu a observat momentul agresiunilor. Aceasta întrucât, pe de-o parte a fost vorba de 2 episoade agresive distincte asupra aceleiași victime: un prim episod/pe care martora l-a observat, de la distanță, înainte de a intra în curtea martorei C., și un al doilea/pe care l-a observat, după ce a părăsit curtea aceleiași martore, îndreptându-se și depășind podul, pe care s-a aflat victima. Pe de altă parte, din chiar declarația lui M.V. senior, coroborată cu cele ale lui M.V. junior și M.A.M., s-a putut deduce faptul că, la momentul, la care martora a trecut podul pentru a aduce căruța, cel de-al doilea episod agresiv împotriva victimei nu s-a încheiat.

În acest sens declarațiile lui M.V. senior a rezultat că, în momentul în care M.F., A. și V. junior, au venit dinspre B.G.M., care rămăsese căzut în drum, au trecut toți trei pe lângă B.G. sen. Cu această ocazie, M.V. junior, M.A. și mama acestora au continuat să îl lovească pe B.G. sen./potrivit propriilor susțineri/(o perioadă relativ îndelungată raportat la modul în care aceștia descriu loviturile aplicate victimei). În acele împrejurări, M.V. s-a oferit să o ajute pe B.M. să își ducă soțul acasă (această intervenție fiind posibilă doar la momentul încetării agresiunilor) însă aceasta a refuzat și imediat a apărut o nepoată de a lor, I.A., cu o căruță/de unde s-a dedus că aceasta a trecut podul cu ceva timp înainte ca agresiunile să înceteze, având timp suficient pentru a se și întoarce.

În ceea ce a privit declarația martorei M.A.G., potrivit căreia, în cursul unei deplasări cu trenul, a auzit o discuție dintre partea civilă B.M. și martora I.A., în care aceasta din urmă a afirmat că M.F. „nu a dat”, pentru că stătea mai departe, s-a arătat că instanța nu a trebuit să o ia în considerare, câtă vreme în cauză nu s-a stabilit, pe bază de probe, că într-adevăr partea civilă și martora au circulat cu trenul pe ruta și de la data indicată de martoră, existând posibilitatea (iar nu certitudinea) purtării unui astfel de dialog.

- Inculpatul M.F., care prin apărătorul său ales a solicitat ca, după admiterea acestei căi de atac și reformarea parțială a soluției penale criticate să se dispună, în principal, achitarea sa de sub săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (fără a indica temeiul legal al acestei cereri), iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicate la prim grad. Inculpatul a dezvoltat motivele de apel, prin intermediul apărătorului său ales, cu ocazia dezbaterii pe fond, a căii de atac astfel exercitate, susținând că:

Din analiza materialului probator administrat, contradictoriu pe alocuri, dar net în favoarea inculpatului M.F., nu a reieșit, cu certitudine, că acesta a agresat partea vătămată B.G.M., motiv pentru care, reanalizându-se materialul probator, a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare. În subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepsei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă.

S-a susținut că judecătorul fondului a făcut o analiză cât se poate de atentă, a tuturor probelor administrate în cauză și coroborându-le, a reușit să stabilească starea de fapt, care a fost corespunzătoare realității și anume că inculpatul M.F. nu a aplicat nici o lovitură victimei B.G., care, din nefericire, a decedat. S-a știut că lucrurile au degenerat, ca urmare a unui conflict, anterior, în care familia M. a fost victima unor agresiuni și amenințării repetate, din partea membrilor familiei B., că a apelat de nenumărate ori la sprijinul autorităților, că M.V. junior a fost agresat, înainte, cu 3 săptămâni, de acest incident astfel încât a ajuns în spital, și că până la urmă lucrurile au ajuns la conflictul spontan, din ziua în care s-a petrecut tragedia. M.F. n-ar fi avut nici un motiv să se implice în conflictul dintre cele două familii, așa cum ar fi avut tatăl celor doi condamnați deja, pentru că între familiile lui M.V. și M.F., chiar dacă aceștia au fost frați, a existat un conflict mai vechi, datorat unei moșteniri. M.F. s-a întâmplat să fie în acea zi, pe acel drum, care ducea de la casa lui la casa socrilor săi, a văzut cele întâmplate, nu a exclus participarea lui la agresarea părții vătămate B.G.M., însă, cu certitudine, materialul probator administrat în cauză a convins că acest inculpat nu a participat la agresiunea victimei. Instanța de fond a reconstituit foarte bine firul evenimentelor, analizând foarte punctual toate declarațiile martorilor audiați, ajungând la concluzia că, la momentul la care victima fusese agresată inculpatul M.F. nu a fost acolo. S-a făcut referire la declarațiile martorilor C.E., L.C., I.M., H.V., toți martori oculari, poate nu chiar la tot evenimentul, dar la frânturi din el, care, a pus cap la cap au stabilit. cât se poate de clar firul evenimentelor. În afară de aceste persoane, toți membrii familiei M., deja condamnați în celălalt dosar, dar audiați aici în calitate de martori, au afirmat cât se poate de clar că inculpatul M.F. nu a aplicat lovituri victimei. Singurul martor care ar fi făcut o asemenea referire, martor obiectiv, martorul T. care nu a putut să fie audiat de către instanță, chiar dacă s-au deplasat la locuința acestuia, din cauza stării de sănătate, dar care a fost audiat de instanță cu ocazia primului proces, a arătat că nu știe între cine și cine s-a purtat conflictul. În faza de urmărire penală a spus că a văzut că și M.F. a lovit victima. Acea declarație, așa cum bine a arătat și instanța, a fost lovită de nulitate, fiind un mijloc de probă administrat nelegal, pentru că a fost audiat acest martor de către un polițist, în lipsa delegării din partea procurorului, iar aici era urmărirea penală proprie procurorului. Dar cu toate acestea, instanța de fond a analizat și această declarație și a arătat foarte punctual de ce această declarație a martorului T. nu a trebuit avută în vedere. Ultimele probe de analizat în această cauză erau declarațiile membrilor familiei B. B.M., soția victimei și care a avut și calitate de parte civilă în prezenta cauză, precum și martorele B.E. fiica defunctului și I.A. - care cumulează două calități - a fost și nepoată și a fost și soția unuia dintre fiii victimei. Declarațiile acestora de la urmărire penală au fost în sensul că M.F. nu a lovit victima. Mai mult, B.E. a spus că I.A. a ajuns atunci când, deja victima a fost deja agresată și nu s-a mai exercitat niciun act de violență asupra ei. Nu a fost de neglijat nici atitudinea de ostilitate, absolut evidentă, manifestată de familia victimei, cu ocazia judecării celuilalt dosar în fața primei instanțe. Declarațiile au trebuit privite ca extrem de subiective. În fața instanței sigur că a fost foarte simplu pentru B.E. și pentru I.A. să spună că au văzut când M.F. a lovit cu bâta. Însă, coroborând aceste declarații cu cele din faza de urmărire penală, au trebuit să se constate că declarațiile din cursul judecății au fost nesincere. Mai mult, ultima declarație din dosar, a doamnei B.M. „ne luminează” spunând că I.A. a venit când lucrurile au fost deja terminate, pentru acest considerent declarația lui I.A. nu era numai subiectivă, ci și vădit mincinoasă. În aceste condiții s-a solicitat instanței să reanalizeze întreg probatoriul administrat în cauză, să se constate că există cel puțin un dubiu puternic în favoarea inculpatului motiv pentru care a solicitat achitarea lui. A arătat că acest dosar de omor a fost disjuns, inculpatul a fost trimis în judecată la vreo doi ani după ce ceilalți inculpați din cauză au fost condamnați. S-a considerat că deja suficient, mulți oameni au plătit pentru tragedia, care s-a întâmplat în acea zi, nu a fost cazul ca acest inculpat, pe care personal l-a considerat nevinovat, să fie condamnat.

Prin Decizia penală nr. 19/A din 2 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva Sentinței penale nr. 69 din 4 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, a desființat parțial această hotărâre criticată, și rejudecând limitativ:

A înlăturat din hotărârea judecătorească anterior menționată dispoziția instanței de fond de achitare a inculpatului M.F. de sub acuza comiterii infracțiunii incriminate de dispozițiilor art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen., potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În baza art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat la pedeapsa principală de 17 (șaptesprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării prev. de dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și la art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării prev. de dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., aplicată inculpatului M.F. prin prezenta Decizie, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală atacată, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, cea de 17 (șaptesprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării prev. de dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A menținut restul dispozițiilor din Sentința penală criticată referitoare la deducerea măsurii preventive a reținerii, la aplicarea pedepsei accesorii, la soluționarea acțiunilor civile exercitate în cauză și la plata cheltuielilor judiciare, către stat, aferente soluționării cauzei la prim grad jurisdicțional.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale de către inculpatul M.F..

Conform dispozițiilor art. 199 C. proc. pen. a admis cererea de reexaminare formulată de șeful Secției nr. 10 Poliție Rurală Sighișoara, respectiv de petentul Sporea Ioan și a exonerat pe acesta de sancțiunea pecuniară a amenzii judiciare în cuantum de 1.000 RON, ce i-a fost aplicată acestuia prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2012 a acestei instanțe.

A obligat inculpatul să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, aferente soluționării acestei căi de atac, suma de 300 ron, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar, reevaluând materialul probator administrat în cauză, a apreciat că inculpatul M.F. în momentul desfășurării evenimentelor descrise se afla în locul în care