ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1358/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 596 din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II -a penală, în baza art. 408 2 alin. (5), raportat la art. 408 1 alin. (10) C. proc. pen., a fost respinsă - ca nefondată - cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 829 din 26 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, modificată prin Decizia penală nr. 44/A din 14 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și definitivă prin Decizia penală nr. 3219 din 23 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, cerere formulată de către revizuenta C.R.E.

fără antecedente penale, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor. Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în motivarea cererii sale, revizuenta C.R.E. a precizat că formulează cererea de revizuire ca efect al declarării neconstituționalității prevederilor art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen. prin Decizia Curții Constituționale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, decizie prin care s-a statuat că recunoașterea vinovăției în baza art. 320 1 C. proc. pen.

poate opera și în situațiile tranzitorii, respectiv după sesizarea instanței de judecată, inclusiv în căile de atac, inculpatul putând beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă conform textului de lege menționat, solicitând aplicarea acestora în raport de faptul că și-a recunoscut vinovăția în calea de atac a apelului și să se constate că prezenta cerere este introdusă în termen de 3 luni de la publicarea deciziei Curții Constituționale în M. Of., astfel cum prevede art. 408 2 alin. (4) C. proc. pen., articol pe care l-a invocat și ca temei al cererii de revizuire. Prin Sentința penală nr. 935 din 20 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1688/1/2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală s-a dispus trimiterea cererii de revizuire formulată de revizuenta C.R.E.

la Tribunalul București spre competentă soluționare. S-a apreciat de către Înalta Curte că Tribunalul București este instanța care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă a cărei revizuire se cere, dispoziție care trebuie coroborată cu cea a alineatului ultim al art. 408 2 C. proc. pen., precum și cu considerentul că partea nu trebuie privată de gradele de jurisdicție de care ar fi beneficiat dacă s-ar fi judecat după procedura reglementată de art. 320 1 C. proc. pen. După declinarea de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a II-a penală, la data de 21 august 2012, sub numărul de dosar de mai sus. Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că cererea de revizuire formulată de către revizuenta C.R.E.

este nefondată, reținând în esență că, condamnarea penală a inculpatei a rămas definitivă la data de 23 septembrie 2011. Ulterior acestui moment, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011. Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a decis că dispozițiile art. 320 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Or, decizia Curții Constituționale este general obligatorie de la data publicării în M. Of.

și are putere numai pentru viitor. O decizie pronunțată la data de 8 noiembrie 2011 și publicată la data de 2 decembrie 2011 nu se mai poate aplica revizuentei C.R.E., deoarece cauza ei fusese soluționată în mod definitiv încă de la 23 septembrie 2011. Din interpretarea dispozițiilor privind cazul de revizuire pe care își întemeiază petenta cererea și care este cel prevăzut de art. 408 2 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii (..), rezultă că nu se poate invoca excepția de neconstituționalitate care a fost admisă într-o cauză pentru a se obține revizuirea hotărârii pronunțate într-o altă cauză.

S-a mai reținut că prin declararea neconstituționalității unor prevederi legale care conduc la anihilarea fundamentului juridic pe care s-a întemeiat soluția instanței, este normal ca această soluție să poată fi supusă revizuirii, însă nu se mai poate invoca acest caz particular de revizuire dacă, dimpotrivă, instanța nu s-a întemeiat pe acele prevederi. Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 295 din 30 octombrie 2012, a respins apelul declarat de apelantul revizuent C.R.E., împotriva Sentinței penale nr. 596 din 12 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 33252/3/2012, ca nefondat, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs revizuenta C.R.E. pentru cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., susținând că în mod greșit au fost interpretate și aplicate disp. art. 408 2 alin. (1) teza I C. proc. pen., apreciind că acesta este un caz special de revizuire a unei spețe în care s-a declarat ca neconstituțional un text legal incident în cauză și care are aplicabilitate în speță. În susținerea recursului a mai arătat ca la momentul trimiterii sale în judecată nu era în vigoare Legea nr. 202/2012 privind aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., a căror aplicare a solicitat-o în apel, însă instanța de prim control judiciar a respins cererea cu motivarea că s-a depășit momentul procesual, în raport de care recunoașterea sa trebuia să aibă loc numai la instanța de fond și până la citirea rechizitoriului, dispoziții menținute și în recurs.

La un interval de 3 luni de zile, s-a publicat în M. Of. decizia prin care s-au declarat neconstituționale prevederile privind momentul până la care se poate solicita aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., ceea ce a creat o situație injustă față de persoana sa, fiind astfel prejudiciată în sensul că, în calitate de inculpată nu a putut beneficia de aceste dispoziții, deși și-a asumat acest text de lege. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, admiterea cererii de revizuire și, pe cale de consecință, desființarea hotărârii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constatarea incidenței disp. art. 320 1 C. proc. pen., reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, reținerea circumstanțelor atenuante și reindividualizarea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 829 din 26 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală (Dosar nr. 38097/3/2010) a cărei revizuire s-a cerut, s-a dispus condamnarea numitei C.R.E. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Au fost contopite cele două pedepse și s-a dat spre executare o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare. De asemenea, s-a dispus și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru o perioadă de 5 ani.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea preventivă de 24 de ore. Prin Decizia penală nr. 44/A din 14 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de inculpata C.R.E. și s-a desființat în parte sentința penală apelată. Pedeapsa de 10 ani închisoare a fost redusă la 5 ani închisoare, iar pedeapsa de 2 ani închisoare a fost redusă la 1 an. De asemenea, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi a fost redusă la o perioadă de 3 ani. S-au contopit pedepsele și s-a dat spre executare o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor. Prin Decizia penală nr. 3219 din 23 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a fost respins ca nefondat recursul declarat în cauză de inculpata C.R.E.

Verificând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că acestea au constituit motivele cererii de revizuire, ulterior fiind susținute și în fața instanței de apel, astfel că acestea au fost temeinic analizate, ambele instanțe motivând amplu și judicios respingerea acestora. Potrivit disp. art. 408 2 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii (..). Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte constată că prin folosirea sintagmei „pot fi supuse revizuirii", legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței selecționarea hotărârilor ce pot fi supuse revizuirii în situația dată, conferind judecătorului dreptul de a aprecia în fiecare caz în parte.

În aceeași succesiune logico-juridică se constată că revizuirea unei hotărâri în contextul prevăzut de textul de lege invocat nu este obligatorie, ci este facultativă, dând posibilitatea judecătorului să analizeze și să dispună în fiecare caz în parte, în funcție de situația concretă cu care se confruntă. Per a contrario, dacă toate hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate ar fi trebuit supuse revizuirii, legiuitorul ar fi folosit în loc de sintagma pot fi supuse revizuirii, aceea de sunt supuse revizuirii, ceea ce ar fi conferit obligativitatea instanței de a supune revizuirii toate hotărârile aflate în situația prevăzută de textul de lege.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, așa după cum și prima instanța a reținut, revizuenta C.R.E. s-ar fi putut prevala de decizia de neconstituționalitate pentru a obține revizuirea condamnării sale definitive numai dacă ar fi invocat excepția în propria ei cauză, lucru pe care nu l-a făcut. Faptul că inculpata a promovat ulterior calea de atac a revizuirii nu înseamnă că situația ei este una tranzitorie. Premisa revizuirii constă în existența unei hotărâri definitive de condamnare, iar această situație este în mod expres exclusă, chiar de Curtea Constituțională, de la incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Chiar în considerentele deciziei invocate, la pct. B, Curtea Constituțională a statuat că nu poate fi admisă o teză contrară, întrucât s-ar aduce atingere stabilității raporturilor juridice, în absența cărora nu se poate vorbi de o ordine de drept.

Legiuitorul nu a înțeles că de acest caz să poată beneficia toate persoanele condamnate în mod definitiv, ci a limitat aplicabilitatea lui doar la acele cauze în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate. Cu alte cuvinte, trebuie ca excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată de partea interesată - de regulă, de către inculpat - iar Curtea să fi admis excepția, în chiar cauza a cărei revizuire se cere. Nu se poate invoca excepția de neconstituționalitate care a fost admisă într-o cauză pentru a se obține revizuirea hotărârii pronunțate într-o altă cauză. Mecanismul este deci următorul: pe parcursul judecării cauzei - fie în primă instanță, fie în apel, fie în recurs - partea interesată invocă o excepție de neconstituționalitate.

în măsura în care cererea de sesizare a Curții Constituționale este fondată și se trece astfel de filtrul admisibilității în principiu, se va dispune sesizarea Curții cu judecarea respectivei excepții. Dacă, în timpul care se scurge până când Curtea se pronunță, se ajunge la condamnarea definitivă a inculpatului, atunci se poate declanșa revizuirea cu condiția, bineînțeles, ca excepția să fi fost admisă. Astfel, nu sunt supuse acestui caz particular de revizuire toate acele cauze penale în care instanțele de judecată au constatat incidența unor dispoziții legale care ulterior au fost declarate neconstituționale, ci doar acele cauze în care în mod efectiv dispozițiile legale au fost criticate sub aspectul constituționalității lor și, mai mult, Curtea Constituțională a și statuat în sensul neconstituționalității lor.

Dacă în cauza soluționată definitiv nimeni nu a invocat excepția de neconstituționalitate a unor prevederi legale incidente cauzei, iar ulterior într-o altă cauză s-a întâmplat acest lucru, cu succes, atunci prima cauză nu poate fi supusă revizuirii pentru acest motiv. De aceea, revizuenta C.R.E. nu se poate folosi de cazul de revizuire prevăzut de art. 408 2 alin. (1) C. proc. pen., deoarece excepția de neconstituționalitate soluționată prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 nu a fost invocată și admisă în propria ei cauză, adică în cauza purtând numărul 38097/3/2010. Această soluție se bazează pe înțelesul expresiei hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate.

Prin declararea neconstituționalității unor prevederi legale care conduc la anihilarea fundamentului juridic pe care s-a întemeiat soluția instanței, este normal ca această soluție să poată fi supusă revizuirii, însă nu se mai poate invoca acest caz particular de revizuire dacă, dimpotrivă, instanța nu s-a întemeiat pe acele prevederi, iar soluția pronunțată în prezenta cauză nu se întemeiază pe dispoziția legală declarată neconstituțională, și atunci cu atât mai mult hotărârea nu poate fi supusă acestui motiv de revizuire. Așa fiind, în raport de argumentele anterior expuse, cum în fața instanței de recurs, condamnata nu a invocat nici un motiv pentru care cele două hotărâri să fie nelegale sau netemeinice, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta C.R.E. împotriva Deciziei penale nr. 295 din data de 30 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2013. Procesat de GGC - LM