ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1940/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1940/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126 din

13 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Caras Severin în Dosar nr.

7141/115/2012, în baza art. 403 alin. (1) și alin. (3) teza a ll-a raportat la

art. 394 C. proc. pen. s-a respins cererea formulată de petentul revizuient R.V.M.,

privind revizuirea sentinței penale nr. 163 din 6 octombrie 2003, pronunțată de

Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 4557/P/2002, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 1240 din 18 februarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Dosar nr. 210/2004. în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

petentul-revizuient a fost obligat la 50 RON cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, revizuientul R.V.M.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 163 din 6 octombrie 2003,

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 4557/P/2002, prin care a

fost condamnat la pedeapsa închisorii de 16 (șaisprezece) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.

174, 175 lit. i) C. pen., definitivă prin decizia penală nr. 459/A din 15

decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 8127/P/2003

- prin respingerea, ca nefondate a apelurilor declarate de inculpatul R.V.M. -

și decizia penală nr. 1240 din 18 februarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în Dosar nr. 210/2004 - prin admiterea recursului declarat

de inculpatul R.V.M. împotriva deciziei penale nr. 459/A din 15 decembrie 2003

a Curții de Apel Timișoara, casarea deciziei atacate și a sentinței penale nr.

163 din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin, schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., text de lege în baza căruia

inculpatul a fost condamnat la 7 (șapte) ani închisoare.

În motivarea cererii

de revizuire condamnatul a invocat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii,

victima fiind lovită de fapt de alte persoane, între care se afla și fratele acesteia,

R.F.. În susținerea cererii de revizuire, condamnatul a depus la dosar două declarații

olografe, consemnate în fața apărătorului ales al revizuientului, avocat C.G., date

de către numiții G.P. și F.V, martori care nu au fost audiați în cauză. Petentul

nu și-a motivat în drept cererea de revizuire.

Conform referatului

nr. 329/III/6/2012, din 15 noiembrie 2012, întocmit în cauză de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Caraș-Severin, s-a concluzionat că cererea revizuientului nu întrunește

exigențele art. 394 C. proc. pen., astfel că potrivit art. 399 C. proc. pen. s-au

formulat concluzii de respingere a cererii de revizuire. Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 7141/115/2012, la data de 16 noiembrie

2012.

La dosarul cauzei

a fost atașat Dosarul nr. 4557/P/2012 al Tribunalului Caraș-Severin la care se află

acvirate Dosarul de urmărire penală nr. 299/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Caraș-Severin, Dosarul nr. 482/115/2009 al Tribunalului Caraș-Severin, Dosarul

nr. 5764/P/2005 al Tribunalului Caraș-Severin, Dosarul nr. 210/2004 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție (fosta Curte Supremă de Justiție), Dosarul nr. 4889/1/2007

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosarul nr. 10343/1/2006 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Dosarul nr. 8127/P/2003 al Curții de Apel Timișoara

și Dosarul nr. 5/P/2006 al Curții de Apel Timișoara.

Examinând cererea

revizuientului R.V.M., prin premisa cererii de revizuire și a actelor dosarului,instanța

a constatat că aceasta nu se încadrează în niciuna din situațiile expres prevăzute

de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., nefiind admisibilă în principiu conform prevederilor

art. 403 alin. (1) C. proc. pen. Tribunalul a constatat că motivele invocate de

către revizuientul condamnat prin cererea formulată nu vizează împrejurări noi,

necunoscute de instanța de fond la pronunțarea sentinței penale nr. 163 din 6

octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. 4557/P/2002,

definitivă prin decizia penală nr. 1240 din 18 februarie 2004 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 210/2004 - prin admiterea recursului

declarat de inculpatul R.V.M. împotriva deciziei penale nr. 459/A din 15

decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, casarea deciziei atacate și a sentinței

penale nr. 163 din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Caraș-Severin, schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul

a fost condamnat la 7 (șapte) ani închisoare.

În vederea admiterii

în principiu a unei cereri de revizuire, instanța pe rolul căreia se află respectiva

cauză are obligația în primul rând să constate existența vreunuia dintre cazurile

de revizuire reglementat expres de art. 394 C. proc. pen. Astfel, s-a constatat

că susținerile revizuientului condamnat vizează aspecte de fond, examinate deja

de trei instanțe de judecată (în faze procesuale diferite), respectivele aspecte

privind starea de fapt, probatoriul administrat, cererile formulate în timpul cercetării

judecătorești și coroborarea elementelor de fapt neavând nici o legătură cu o cale

extraordinară de atac, fiind din contră tranșate în mod definitiv de respectivele

instanțe.în altă ordine de idei, s-a constatat faptul că nu subzistă nici cazul

de revizuire reglementat de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu

a fost indicată de către revizuient descoperirea nici unei fapte sau împrejurări

cu caracter de noutate, necunoscută de vreuna dintre instanțe la soluționarea cauzei,

după cum nu s-a făcut dovada condamnării definitive pentru săvârșirea vreunei infracțiuni

de mărturie mincinoasă a nici unui martor audiat de respectivele instanțe în cauza

în care fusese acuzat inculpatul de săvârșirea infracțiunii de omor.

Așadar, s-a constatat

că revizuientul a invocat aici chestiuni legate de fondul cauzei deduse judecății,

ce au fost avute în vedere de către instanța de fond, precum și de către instanțele

de control judiciar.

De altfel, revizuientul

a mai invocat motive de aceeași natură în motivarea unei precedente cereri de revizuire

îndreptată împotriva aceleiași sentințe penale pe care o atacă și cu prezenta cerere

de revizuire, și a dorit să fie administrată proba cu martori în ambele proceduri,

cea anterioară și cea de față. Precedenta cerere de revizuire a fost respinsă definitiv

de către un alt complet al acestei instanțe și de instanțele de control judiciar,

cu motivarea că împrejurările pe care revizuientul dorea să le dovedească, precum

și mijloacele de probă pe care intenționa să le folosească nu aveau aptitudinea

de a prezenta caracter de noutate pentru instanțele investite cu soluționarea cererii

de revizuire, ci, dimpotrivă, erau aspecte ale cauzei care erau cunoscute instanțelor

de fond sau care, cel puțin, ar fi putut fi cunoscute de către acestea. Autoritatea

de lucru judecat a soluției pronunțate în precedenta cerere de revizuire există

cu privire la faptul că o cerere de revizuire întemeiată pe motivul că făptuitorul

este altul decât condamnatul, iar proba în dovedirea motivului este cea testimonială

este o cerere inadmisibilă.

Pentru aceste

considerente, tribunalul a respins cererea formulată de petentul revizuient R.V.M.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel condamnatul R.V.M., arătându-se în motivare că se

impune admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar ca urmare a verificării

noilor probe, desființarea deciziei penale nr. 1240/2004 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție și achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc.

pen.

S-a arătat că

din declarațiile numiților G.P. și F.V, în legătură cu decesul victimei R.I.A. decedat,

a rezultat că victima a fost lovită la intrarea în apartament de către fratele său

R.F. și de către alte persoane, aspecte care se coroborează cu cele susținute de

unii martori care au dat declarații, iar acestea au fost înlăturate întrucât martorii

au fost rude sau angajați ai familiei inculpatului, aceste probe nefiind valorificate

în mod legal.

Examinând sentința

penală apelată,prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele

de fapt și de drept potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. instanța a constatat

că apelul formulat de către condamnatul R.V.M. este nefondat, hotărârea Tribunalului

Caras-Severin fiind temeinică și legală.

Astfel, s-a constatat

din probele dosarului că revizuentul R.V.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 16

ani închisoare prin sentința penală nr. 163/2003 a Tribunalului Caras-Severin, definitivă

prin decizia penală 1240/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen., iar în apărarea

sa revizuentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni,

victima fiind de fapt lovită de alte persoane, printre care și fratele victimei

R.F. În sprijinul acestei apărări fiind depuse la dosar două declarații olografe

a numiților G.P. și F.V, martori care nu au fost audiați în speță.

Așa cum rezultă

din modul de formulare a motivului de revizuire,petentul își bazează solicitarea

pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. care vizează acea situație când după

condamnarea definitivă a unei persoane sunt descoperite fapte sau împrejurări noi

necunoscute de instanță la soluționarea pe fond a cauzei, aceste aspecte fiind de

natură să conducă la schimbarea soluției adoptate,în sensul condamnării, achitării

sa încetării procesului penal.

În prezenta speță

solicitarea de revizuire,s-a reținut că se bazează pe două declarații olografe a

două persoane care nu au fost audiate în cauză, respectiv G.P. și F.V. însă declarațiile

acestora chiar dacă s-ar administra, nu ar putea avea vreun efect asupra hotărârii

de condamnare care a dobândit autoritate de lucru judecat, starea de fapt fiind

clar stabilită, chiar dacă au existat declarații de martori care au avut un conținut

contradictoriu, iar declarațiile martorilor propuși în prezent după mulți ani de

la săvârșirea faptei, dar și a condamnării definitive a inculpatului, nu pot schimba

situația acestuia, întrucât vinovăția sa a fost stabilită pe baza altor probe pertinente

și concludente, iar stabilirea stării de fapt, a vinovăției și individualizarea

judiciară a pedepsei au dobândit autoritate de lucru judecat.

În astfel de condiții

prelungirea probatoriului solicitat de către revizuent, cu administrarea probei

testimoniale privind audierea numiților G.P. și F.V, s-a apreciat că nu este admisibilă

în această cale extraordinară de atac, astfel că în mod judicios, instanța de fond

- Tribunalul Caras-Severin, a apreciat că cererea formulată de condamnatul R.V.M.

este inadmisibilă și în consecință solicitarea a fost respinsă. S-a reținut că,

nici în calea de atac a apelului nu au fost aduse elemente noi care să conducă la

admiterea cererii de revizuire, fiind reluate aceleași aspecte, astfel că nefiind

motive de casare a sentinței penale apelate, instanța a respins apelul formulat

de condamnat și l-a obligate la cheltuieli judiciare conf. dispoz. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei

decizii penale a declarat recurs condamnatul R.V.M., invocând cazurile de casare

prev.de art. 385

9

pct. 21 și 17

2

C. proc. pen.

În dezvoltarea

motivelor de recurs în principal a arătat că apelul a fost soluționat în lipsa apelantului

revizuent deși acesta se afla încarcerat conform înscrisurilor aflate la dosar,solicitând

casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului,iar în subsidiar a arătat că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. invocat de

către revizuient, și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței

recurate și rejudecând admiterea în principiu a cererii de revizuire și în rejudecarea

cauzei a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.

pen.

Examinând recursul

declarat de condamnatul revizuient prioritar prin prisma cazului de casare prev.

de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul

este fondat, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 177 alin. (6) C. proc. pen. "Deținuții

se citează la locul de deținere, prin administrația acestuia".

Înalta Curte reține

că în cauză este incident cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 21,

potrivit căruia:"(...)judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără

citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate.

Or, din înscrisurile

aflate la dosarul cauzei, rezultă că, la soluționarea apelului, condamnatul revizuent

R.V.M. a fost citat la domiciliu, deși din înscrisurile aflate la dosarul cauzei

rezultă că acesta se afla în stare de deținere, fiind încarcerat în Penitenciarul

Arad.

Față de aceste

considerentejnalta Curte, în baza art. 385

1

5 pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de revizuentul condamnat R.V.M. împotriva

deciziei penale nr. 30/A din 07 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Va casa decizia

recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de revizuentul condamnat

R.V.M. aceleiași instanțe respectiv Curții de Apel Timișoara.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul condamnat, până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de revizuentul condamnat R.V.M. împotriva deciziei penale nr. 30/A din

07 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de revizuentul condamnat

R.V.M. aceleiași instanțe respectiv Curții de Apel Timișoara.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul condamnat, până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate

cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

05 iunie 2013.