ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 40 din 3
februarie 2010, Tribunalul lași a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire
formulată de condamnatul P.I., în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. .
Potrivit
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat să
plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 RON din care 200 RON
reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
S-a reținut că
prin Sentința penală nr. 250 din 16 iulie 2003 a Tribunalului Vaslui,
modificată prin Decizia penală nr. 137 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel
lași și definitivă prin Decizia penală nr. 4144 din 17 august 2008 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, inculpatul P.I. a fost condamnat la pedeapsa de
12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b), C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174C.
pen. .
Prin cererea
de revizuire formulată, condamnatul a solicitat reanalizarea probelor
administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești,
susținând nevinovăția sa în ce privește uciderea victimei B.I. la data de 16
august 2002.
Instanța de
fond a constatat că motivele de revizuire invocate nu fac parte dintre cele
prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C .proc. pen. și, în consecință, a
respins cererea ca inadmisibilă.
Curtea de Apel
lași, prin Decizia penală nr. 41 din 16 martie 2010, a respins ca nefondat
apelul revizuentului.
Împotriva
acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs condamnatul P.I.,
solicitând admiterea și, pe fond, revizuirea hotărârii de condamnare în sensul
reducerii cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, având în vedere
antecedentele sale medicale, suferind de afecțiuni psihiatrice, iar în prezent,
de afecțiuni cardiace.
Examinând
recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat
pentru următoarele considerente:
Calea extraordinară de atac a
revizuirii poate fi folosită numai în limitele motivelor prevăzute de art. 394 C
.proc. pen., pentru a se dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a
procesului penal ori de condamnare.
Invocarea unor
motive de reducere a cuantumului pedepsei aplicate condamnatului nu face parte
dintre motivele prevăzute de textul de lege arătat și, în consecință, nu poate
face obiectul examinării în cadrul procedurii revizuirii.
Cât privește
invocarea nevinovăției condamnatului, înalta Curte constată că în cauză nu au
fost arătate fapte sau împrejurări noi în legătură cu această susținere, astfel
că în mod judicios instanțele au reținut că nu ne aflăm în prezența cazului de
revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C .proc. pen.
Pentru aceste
motive, constatând nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat P.I., Înalta
Curte îl va respinge ca atare.
Recurentul
revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul
apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând
dispozițiile art. 385
15
pct.
1 lit. b) C .proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuentul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 41
din 16 martie 2010 a Curții de Apel lași.
Obligă
recurentul revizuent la 260 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 15 mai 2010.