ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2457/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 8 din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă ca nefondată în principiu cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 170 din 8 aprilie 2004 a Tribunalului Vaslui, formulată de condamnatul S.C. (fiul lui D. și al P., în prezent deținut în P. Iași). Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: S.C. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 170 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, sentință rămasă definitivă prin Decizia nr. 2843/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a mai reținut că, după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, revizuentul a formulat o primă cerere de revizuire prin care a învederat că pedeapsa este prea mare, că se impune reaprecierea materialului probator și reaudierea martorilor și că a acționat în stare de legitimă apărare, cerere pe care a repetat-o și a relevat aceleași motive. Instanța de fond a făcut referire la Decizia nr. 36 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că cererile repetate de revizuire și respectiv contestațiile la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărare invocate în soluționarea acestora. Pe de altă parte, instanța de fond a mai reținut că, în cauză, revizuentul nu a făcut dovada incidenței a vreunuia din cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Pentru soluționarea cererii de revizuire au fost atașate Dosarele nr. 119/89/2009 în care s-a pronunțat sentința penală a cărei revizuire a fost solicitată de condamnat și nr. 51/89/2010 al Tribunalului Vaslui în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 65 din 10 martie 2010 și prin care s-a soluționat o altă cerere de revizuire penală, formulată de același condamnat împotriva aceleiași hotărâri de condamnare. Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 67 din 24 martie 2011 a respins ca nefondat apelul formulat de revizuent. Împotriva acestei decizii, în termen legal, revizuentul a declarat recurs, reluând motivele invocate în cererea introductivă, solicitând admiterea cererii de revizuire și administrarea unor alte probe și reținerea în favoarea sa a legitimei apărări.

Recursul nu este fondat. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare împotriva sentințelor penale definitive și poate deveni admisibilă doar în condițiile existenței unuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Art. 394 C. proc. pen. prevede 5 cazuri, printre ele neregăsindu-se niciunul din motivele invocate de revizuent, motiv pentru care instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat, sentință menținută de instanța de control judiciar. Pe de altă parte, revizuentul prin noua cerere formulată a reiterat aceleași motive de revizuire care au fost analizate prin Sentința penală nr. 65 din 10 martie 2010 a Tribunalului Vaslui, sentință prin care s-a soluționat o altă cerere de revizuire formulată de același condamnat împotriva aceleiași hotărâri de condamnare.

În aceste condiții, corect instanța de apel a respins apelul împotriva Sentinței penale nr. 8 din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului Vaslui, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 67 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2011.