ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2457/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 8 din 12 ianuarie

2011 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă ca nefondată în principiu cererea de

revizuire a Sentinței penale nr. 170 din 8 aprilie 2004 a Tribunalului Vaslui,

formulată de condamnatul S.C. (fiul lui D. și al P., în prezent deținut în P. Iași).

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt:

S.C. a fost condamnat

prin Sentința penală nr. 170 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui la

pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

sentință rămasă definitivă prin Decizia nr. 2843/2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

S-a mai reținut că,

după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, revizuentul a formulat o

primă cerere de revizuire prin care a învederat că pedeapsa este prea mare, că

se impune reaprecierea materialului probator și reaudierea martorilor și că a

acționat în stare de legitimă apărare, cerere pe care a repetat-o și a relevat

aceleași motive.

Instanța de fond a

făcut referire la Decizia nr. 36 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care s-a statuat că cererile repetate de revizuire și

respectiv contestațiile la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate

de persoane, de temei legal, de motive și apărare invocate în soluționarea

acestora. Pe de altă parte, instanța de fond a mai reținut că, în cauză,

revizuentul nu a făcut dovada incidenței a vreunuia din cazurile limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Pentru soluționarea

cererii de revizuire au fost atașate Dosarele nr. 119/89/2009 în care s-a

pronunțat sentința penală a cărei revizuire a fost solicitată de condamnat și

nr. 51/89/2010 al Tribunalului Vaslui în care s-a pronunțat Sentința penală nr.

65 din 10 martie 2010 și prin care s-a soluționat o altă cerere de revizuire

penală, formulată de același condamnat împotriva aceleiași hotărâri de

condamnare.

Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 67 din 24

martie 2011 a respins ca nefondat apelul formulat de revizuent.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, revizuentul a declarat recurs, reluând motivele

invocate în cererea introductivă, solicitând admiterea cererii de revizuire și

administrarea unor alte probe și reținerea în favoarea sa a legitimei apărări.

Recursul nu este

fondat.

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, de retractare împotriva sentințelor penale

definitive și poate deveni admisibilă doar în condițiile existenței unuia din

cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Art. 394 C. proc.

pen. prevede 5 cazuri, printre ele neregăsindu-se niciunul din motivele

invocate de revizuent, motiv pentru care instanța de fond a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat, sentință menținută de

instanța de control judiciar.

Pe de altă parte,

revizuentul prin noua cerere formulată a reiterat aceleași motive de revizuire

care au fost analizate prin Sentința penală nr. 65 din 10 martie 2010 a

Tribunalului Vaslui, sentință prin care s-a soluționat o altă cerere de revizuire

formulată de același condamnat împotriva aceleiași hotărâri de condamnare.

În aceste condiții,

corect instanța de apel a respins apelul împotriva Sentinței penale nr. 8 din

12 ianuarie 2011 a Tribunalului Vaslui, motiv pentru care recursul declarat va

fi respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 67 din 24

martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 iunie 2011.