ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3105/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele

Prin sentința penală nr.

196 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului

Vaslui, secția

penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul T.I.,

privind

revizuirea sentinței penale nr. 138

din 12 martie 2008 a Tribunalului

Vaslui, secția penală, (prin care

fusese condamnat la 20 ani

închisoare și 7

ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art.

174 -175 lit. d),

sentință definitivă prin decizia penală nr. 3034 din

29 septembrie

2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în

acord cu

referatul întocmit de procuror în

baza art. 399 C. proc. pen.

că

motivele invocate în cererea de revizuire - că nu este vinovat - nu

se încadrează în nici unul din cazurile de

revizuire expres și limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de

condamnatul

revizuient a fost respins, ca

nefondat, prin decizia penală nr. 96 din

30 iunie 2009 a Curții de Apel

lași, secția penală și pentru

cauze cu

minori. În motivarea deciziei în apel s-a arătat că în mod temeinic și legal

prima instanță a respins cererea de revizuire ca

inadmisibilă, că

împrejurările și faptele prezentate de revizuient nu sunt noi, ele fiind

cunoscute și verificate de instanțe, că la prima instanță, acesta a beneficiat

de avocat desemnat din oficiu care a

fost

prezent pe parcursul judecății și a asigurat apărarea inculpatului

prin administrarea de probe, inclusiv

testimoniale, fiind nefondate,

astfel,

susținerile revizuientului cu privire la încălcarea dreptului la

apărare,

iar susținerea sa că este nevinovat și că a fost condamnat

pe nedrept nu poate constitui un motiv de

revizuire.

Împotriva acestei din urmă decizii condamnatul a

declarat, în termen legal, recursul de față, reiterând temeiul de drept - art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit

prevederilor procesual penale, revizuirea este un mijloc

procesual prin care se realizează îndreptarea

erorilor grave ce pot

afecta uneori hotărârile

judecătorești definitive.

Fiind o cale extraordinară de atac,

legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu

procesual, prevăzând

expres cazurile de

revizuire în art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.

Potrivit

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute

de instanță la soluționarea cauzei.

Înalta

Curte, analizând actele și lucrările dosarului, reține că recurentul a

solicitat revizuirea hotărârii de condamnare pe motiv că

este

nevinovat solicitând reaudierea martorilor și reaprecierea materialului

probator existent la dosar.

Reaprecierea probelor care au stat la

baza pronunțării hotărârii a cărei revizuire condamnatul definitiv o solicită

și alegațiunea că este nevinovat, nu constituie, în mod evident, cazul

de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen.,

după cum judicios

au apreciat instanțele de fond și cea de apel.

Drept urmare, respingerea apelului, ca

nefondat, este legală și temeinică.

Pentru

aceste considerente, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc.

pen.

, recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să

fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul

condamnat T.I. împotriva

deciziei penale nr. 96 din 30 iunie

2009

a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 octombrie 2009.