ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3105/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 196 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul T.I., privind revizuirea sentinței penale nr. 138 din 12 martie 2008 a Tribunalului Vaslui, secția penală, (prin care fusese condamnat la 20 ani închisoare și 7 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 -175 lit. d), sentință definitivă prin decizia penală nr. 3034 din 29 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală). Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în acord cu referatul întocmit de procuror în baza art. 399 C. proc.

pen. că motivele invocate în cererea de revizuire - că nu este vinovat - nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de condamnatul revizuient a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 96 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În motivarea deciziei în apel s-a arătat că în mod temeinic și legal prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, că împrejurările și faptele prezentate de revizuient nu sunt noi, ele fiind cunoscute și verificate de instanțe, că la prima instanță, acesta a beneficiat de avocat desemnat din oficiu care a fost prezent pe parcursul judecății și a asigurat apărarea inculpatului prin administrarea de probe, inclusiv testimoniale, fiind nefondate, astfel, susținerile revizuientului cu privire la încălcarea dreptului la apărare, iar susținerea sa că este nevinovat și că a fost condamnat pe nedrept nu poate constitui un motiv de revizuire. Împotriva acestei din urmă decizii condamnatul a declarat, în termen legal, recursul de față, reiterând temeiul de drept - art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Potrivit prevederilor procesual penale, revizuirea este un mijloc procesual prin care se realizează îndreptarea erorilor grave ce pot afecta uneori hotărârile judecătorești definitive. Fiind o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual, prevăzând expres cazurile de revizuire în art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, reține că recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare pe motiv că este nevinovat solicitând reaudierea martorilor și reaprecierea materialului probator existent la dosar.

Reaprecierea probelor care au stat la baza pronunțării hotărârii a cărei revizuire condamnatul definitiv o solicită și alegațiunea că este nevinovat, nu constituie, în mod evident, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., după cum judicios au apreciat instanțele de fond și cea de apel. Drept urmare, respingerea apelului, ca nefondat, este legală și temeinică. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. , recursul urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat T.I. împotriva deciziei penale nr. 96 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2009.