ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2375/2009

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19/ P din data 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul 4398/103/2008, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 92 /P din 03 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Neamț, formulată de condamnatul T.N. În baza art. 189 alin. (l) C. proc. pen., onorariul în cuantum de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Neamț. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul să achite statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt: Revizuientul T.N.

a fost condamnat prin sentința penală nr. 92/ P din 03 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală 6536 din 08 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen. Împotriva acestei sentințe definitive condamnatul a formulat cerere de revizuire invocând în drept art. 393 și 394 lit. a) C. proc. pen. Conform art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. În opinia revizuientului, faptele cunoscute de martora T.A.

ar constitui asemenea împrejurări și ar releva faptul că infracțiunea s-a săvârșit în condițiile provocării inculpatului de victimă. Această susținere nu poate fundamenta admiterea în principiu a cererii de revizuire. Aspectele invocate de revizuient se constituie în apărări de fond care trebuiau și puteau să fie invocate în cursul judecății în prima instanță, în apel și in recurs. De altfel, aceste aspecte au și fost cenzurate la instanța de fond și în căile de atac așa cum rezultă din dosarul atașat prezentei cauze, apărările fiind înlăturate ca nesusținute de nicio probă. Chiar dacă s-ar admite prin reducere la absurd că martora T.A. ar fi depus în sensul arătat de inculpat, această probă ar apare izolată și în contradicție cu întregul ansamblu probator din care rezultă cu evidență că agresiunea a avut loc în casa fratelui său și nu în anexa locuită de inculpat.

În plus caracterul inedit al probelor privind, fapte sau împrejurări, așa cum sunt arătate în art. 394 lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie absolut în sensul de a nu fi fost cunoscute nici de instanță și nici de părți ori revizuientul, în speță, reiterează aceleași apărări de fond. Față de toate aceste considerente, instanța a constatat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., și a respins cererea ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul T.N. Prin motivele de apel depuse în scris, revizuientul a susținut nu se face vinovat pentru comiterea infracțiunii de omor împotriva tatălui său, întrucât a acționat în legitimă apărare. În raport cu această situație, revizuientul solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire și rejudecarea cauzei.

Curtea, examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că apelul declarat în cauză este nefondat. Instanța de fond, în urma analizării cazului de revizuire invocat de persoana condamnată T.N. în raport de datele din dosarul prin care s-a judecat în fond acțiunea penală pornită împotriva acestuia, în mod corect a constatat că motivele invocate de acesta, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Având în vedere că atât instanța de fond cât și instanțele care au exercitat controlul judiciar a sentinței pronunțate în prima instanță, au examinat susținerile revizuientului T.N.

referitoare la existența unei cauze care. înlătură caracterul penal al faptei pentru care acesta a fost acuzat, o reiterare a acestei apărări în cadrul procedurii revizuirii care are ca obiect o hotărâre definitivă trecută în puterea lucrului judecat nu este admisibilă, această împrejurare neîncadrându-se în nici unul din cazurile enumerate în conținutul art. 394 C. proc. pen. Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin decizia nr. 58 din 28 aprilie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul T.N. împotriva sentinței penale nr. 19/2009 a Tribunalului Neamț. Revizuientul a fost obligat să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul T.N. Prin motivele de recurs, revizuientul a criticat hotărârile pentru netemeinicie solicitând revizuirea hotărârii de condamnare în raport de împrejurarea că victima a provocat incidentul, el acționând în legitimă apărare. Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, hotărârile instanțelor de fond și de apel fiind legale și temeinice. Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt și având în vedere că este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ, în art. 394 C. proc.

pen., situațiile în care se poate declara acest remediu procesual. Recurentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 92/P/2006 a Tribunalului Neamț invocând dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., referitoare la situația când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată: - trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Revenind la cauză, se constată că prima condiție nu este îndeplinită, având în vedere că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, invocarea legitimei apărări de către recurent a fost constantă pe parcursul judecății.

Pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanță și nici o reinterpretare a probatoriului administrat, cum încearcă recurentul să obțină, în raport de faptul că, potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de revizuientul T.N. ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul T.N. împotriva deciziei penale nr. 58 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.