ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2375/2009

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19/ P din data 11 februarie 2009

pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul 4398/103/2008, s-a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 92 /P din 03 mai 2006,

pronunțată de Tribunalul Neamț, formulată de condamnatul

T.N.

În baza art. 189 alin. (l) C. proc. pen., onorariul în

cuantum de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a avansat din

fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Neamț.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat

condamnatul să achite statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut

in vedere următoarea situație de fapt:

Revizuientul T.N. a fost condamnat prin sentința penală nr.

92/ P din 03 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, rămasă definitivă prin

decizia penală 6536 din 08 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

Împotriva acestei sentințe definitive condamnatul a

formulat cerere de revizuire invocând în drept art. 393 și 394 lit. a) C. proc.

pen.

Conform art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi

cerută

când s-au

descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

În opinia revizuientului, faptele cunoscute de martora T.A.

ar constitui asemenea împrejurări și ar releva faptul că infracțiunea s-a

săvârșit în condițiile provocării inculpatului de victimă.

Această susținere nu poate fundamenta admiterea în

principiu a cererii de revizuire.

Aspectele invocate de revizuient se constituie în apărări

de fond care trebuiau și puteau să fie invocate în cursul judecății în prima

instanță, în apel și in recurs. De altfel, aceste aspecte au și fost cenzurate

la instanța de fond și în căile de atac așa cum rezultă din dosarul atașat

prezentei cauze, apărările fiind înlăturate ca nesusținute de nicio probă.

Chiar dacă s-ar admite prin reducere la absurd că martora T.A.

ar fi depus în sensul arătat de inculpat, această probă ar apare izolată și în

contradicție cu întregul ansamblu probator din care rezultă cu evidență că

agresiunea a avut loc în casa fratelui său și nu în anexa locuită de inculpat.

În plus caracterul inedit al probelor privind,

fapte sau împrejurări,

așa cum sunt arătate în art. 394 lit. a) C. proc. pen.,

trebuie să fie absolut în sensul de a nu fi fost cunoscute nici de instanță și

nici de părți ori revizuientul, în speță, reiterează aceleași apărări de fond.

Față de toate aceste considerente, instanța a constatat că

nu sunt întrunite dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., și a respins

cererea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul T.N.

Prin motivele de apel depuse în scris, revizuientul a susținut nu se face

vinovat pentru comiterea infracțiunii de omor împotriva tatălui său, întrucât a

acționat în legitimă apărare.

În raport cu această situație, revizuientul solicită

admiterea în principiu a cererii de revizuire și rejudecarea cauzei.

Curtea, examinând actele si lucrările dosarului prin prisma

motivelor invocate cât si din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, a

constatat că apelul declarat în cauză este nefondat.

Instanța de fond, în urma analizării cazului de revizuire

invocat de persoana condamnată T.N. în raport de datele din dosarul prin care

s-a judecat în fond acțiunea penală pornită împotriva acestuia, în mod corect a

constatat că motivele invocate de acesta, nu se încadrează în nici unul din

cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Având în vedere că atât instanța de fond cât și instanțele

care au exercitat controlul judiciar a sentinței pronunțate în prima instanță,

au examinat susținerile revizuientului T.N. referitoare la existența unei cauze

care. înlătură caracterul penal al faptei pentru care acesta a fost acuzat, o

reiterare a acestei apărări în cadrul procedurii revizuirii care are ca obiect

o hotărâre definitivă trecută în puterea lucrului judecat nu este admisibilă,

această împrejurare neîncadrându-se în nici unul din cazurile enumerate în

conținutul art. 394 C. proc. pen.

Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Bacău, secția

penală, cauze cu minori și familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

prin decizia nr. 58 din 28 aprilie 2009, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de revizuientul T.N. împotriva sentinței penale nr.

19/2009 a Tribunalului

Neamț.

Revizuientul a fost obligat

să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a formulat recurs condamnatul T.N.

Prin motivele de recurs,

revizuientul a criticat hotărârile pentru netemeinicie solicitând revizuirea

hotărârii de condamnare în raport de împrejurarea că victima a provocat

incidentul, el acționând în legitimă apărare.

Examinând hotărârile atacate

prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul

formulat nu este fondat, hotărârile instanțelor de fond și de apel fiind legale

și temeinice.

Revizuirea este mijlocul

procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care

conțin grave erori de fapt și având în vedere că este o cale extraordinară de

atac, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ, în art. 394 C. proc. pen.,

situațiile în care se poate declara acest remediu procesual.

Recurentul a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 92/P/2006 a Tribunalului Neamț invocând

dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., referitoare la situația când s-au

descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Revizuirea întemeiată pe

descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată:

- trebuie să fie vorba de

descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei;

- faptele sau împrejurările

noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a

procesului penal ori de condamnare.

Revenind la cauză, se

constată că prima condiție nu este îndeplinită, având în vedere că nu s-au

descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei, invocarea legitimei apărări de către recurent a fost

constantă pe parcursul judecății.

Pe calea revizuirii nu este

posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de

instanță și nici o reinterpretare a probatoriului administrat, cum încearcă

recurentul să obțină, în raport de faptul că, potrivit art. 394 lit. a) C.

proc. pen., faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de revizuientul T.N. ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul T.N. împotriva deciziei penale nr. 58 din 28

aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și

familie.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2009.