ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1705/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 59 din 19 martie 2009 Curtea de Apel Craiova, s

ecția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul - condamnat R.C. împotriva sentinței penale nr. 19 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj în Dosarul nr. 15569/63/2008.

Pentru a hotărî astfel a reținut că prin sentința penală 19 de la 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15569/63/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul - revizuient R.C. , în prezent deținut în P.M.S. Craiova, împotriva sentinței penale nr. 73 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19694/63/2007, prin care revizuientul a fost condamnat pentru o infracțiune de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., asupra victimei B.M.

A fost obligat revizuientul la plata sumei de 110 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că a fost investit prin cererea formulată de condamnatul R.C., având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 73/2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o infracțiune prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 73 lit. b) C. pen.

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a arătat că în mod greșit s-a pronunțat o soluție de condamnare împotriva sa, întrucât a acționat în legitimă apărare, respectiv în stare de provocare față de agresiunea victimei, care i-a aplicat numeroase lovituri cu pumnii și picioarele și, în cursul altercației, a căzut peste revizuient, înțepându-se într-o pilă pe care revizuientul o avea asupra sa, folosind-o la ajustarea lanțului drujbei utilizată la muncă.

Revizuientul a solicitat audierea unor martori despre care a pretins că au asistat la conflict, nominalizându-l pe martorul A.I.

După atașarea Dosarului de fond nr. 19694/63/2007 și a referatului întocmit de Parchet, cu propunere de respingere a cererii de revizuire, prima instanță a reținut următoarele:

Revizuientul R.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat, în loc public, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în stare de recidivă postexecutorie și de provocare prevăzută de art. 37 lit. b) și art. 73 lit. b) C. pen., reținându-se în sarcina sa că, la data de 03 iulie 2007, a avut un conflict cu victima B.M. și, urmare a actelor de agresiune exercitate de victimă, i-a aplicat acesteia o lovitură cu pila pe care întâmplător o avea asupra sa, în zona inimii, producându-i hemoragie internă care a dus la deces.

Cu ocazia soluționării cauzei atât în fond, cât și în căile ordinare de atac, au fost analizate apărările revizuientului - inculpat în cauză - privitor la legitima apărare, concluzionându-se că inculpatul și victima au fost văzuți de martorii oculari în timp ce se îmbrânceau reciproc, după care, victima a căzut, iar inculpatul a încercat să fugă având în mână corpul delict, iar victima a observat că prezenta sânge în zona inimii.

În aceste condiții, instanțele au stabilit vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, reținând însă și starea de provocare drept circumstanță reală atenuantă, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen. și aplicându-i o pedeapsă până la limita maximă permisă de lege, în condițiile art. 76 alin. (2) C. pen. raportat la minimul special prevăzut de art. 175 C. pen., respectiv 15 ani închisoare.

Din analizarea motivelor de revizuire prezentate de condamnat, tribunalul a reținut că acesta invocă împrejurări cunoscute cu ocazia soluționării fondului, privitor la comiterea infracțiunii de omor calificat în stare de legitimă apărare, apărări ce au fost analizate în raport de probele testimoniale administrate, în sensul că au fost audiați toți martorii prezenți la locul conflictului.

În consecință, s-a apreciat că prezenta cerere de revizuire nu se încadrează în limitele prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., dispunându-se respingerea cererii ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții, a formulat apel revizuientul - condamnat, invocând critici de netemeinicie privitor la greșita apreciere a motivelor de revizuire, considerate de apelant împrejurări necunoscute de instanțe la soluționarea cauzei în fond; a solicitat desființarea sentinței, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei, în scopul audierii martorului A.I., precum și a reaudierii celorlalți martori în cauză.

Curtea de Apel Craiova, analizând apelul promovat, a reținut caracterul nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea, fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac, poate conduce la desființarea unei hotărâri penale intrare în putere de lucru judecat numai pentru cazurile limitativ și expres prevăzute în art. 394 C. proc. pen., fără a putea fi prelungită cercetarea judecătorească similar admiterii căilor ordinare de atac.

În speță, revizuientul a invocat starea de legitimă apărare în care a acționat, agresând pe victimă și producându-i decesul, iar în subsidiar, starea de provocare, având efect asupra reindividualizării judiciare a pedepsei.

Ori, din analiza atât a declarației dată de inculpat cu ocazia judecății în primă instanță (declarația din 14 noiembrie 2007 - fila 18 în Dosarul nr. 19694/63/2007), cât și a motivelor de apel și de recurs (filele 9 - 12 și respectiv 10 - 15), s-a constatat că revizuientul a descris conflictul cu victima, în sensul că victima l-a provocat prin exercitarea de acte de violență asupra inculpatului, recunoscând că a sesizat momentul în care victima s-a „autoaccidentat" în corpul delict pe care inculpatul îl avea în mână, împrejurări care au fost analizate atât de prima instanță, cât și de instanțele de apel și recurs.

De altfel, din chiar considerentele Deciziei nr. 2437 din 16 iulie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că a fost analizată apărarea inculpatului privitor la reținerea legitimei apărări, în condițiile art. 44 alin. (3) C. pen., reținându-se caracterul nefondat, în sensul că actele de violență exercitate de victimă au semnificația numai a unei circumstanțe reale atenuante, iar nu a unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, deoarece inculpatul nu a făcut dovada că atacul victimei îndeplinea condițiile prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen. (respectiv atac material, direct, imediat și injust) în momentul săvârșirii infracțiunii.

De asemenea, s-a constatat că au fost analizate și reținute depozițiile martorilor A.V., A.C., A.I. și A.I., precum și criticile inculpatului privitor la individualizarea judiciară a pedepsei, apreciindu-se că pedeapsa principală în cuantum de 12 ani închisoare a fost individualizată corect, în raport de toate împrejurările reale și personale, atenuante și agravante din speță, precum și față de rezultatul socialmente produs - suprimarea vieții unei persoane.

Împotriva Deciziei penale nr. 59 din 19 martie 2009 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs revizuientul condamnat R.C.

În motivele expuse oral de apărătorul ales și în memoriul depus, în scris la dosarul cauzei, recurentul revizuient a reiterat apărările formulate cu ocazia soluționării cauzei pe fond și învederate ulterior în cererea de revizuire și în apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 19 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova. A invocat dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Analizând recursul declarat de revizuientul condamnat, Înalta Curte constată că nu este fondat.

Din analiza dispozițiilor art. 394 rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Pentru a exista cazul de revizuire pe care-l analizăm este necesar să fie „noi” faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză. Pot fi considerate ca noi și mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanță la data soluționării cauzei deși aceasta cunoștea „faptele probatorii”. Nu pot fi însă considerate „probe noi” în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (bunăoară, propunerea unor martori noi, care ar cunoaște un fapt discutat în fața instanței de fond). Descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoașterea acestora de către instanța de judecată indiferent dacă acestea erau cunoscute de părți înainte sau în timpul judecății cauzei.

Cu privire la cea de-a doua condiție a cazului de revizuire și anume fapte sau împrejurări noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului, ori de condamnare, invocarea elementelor noi trebuie să ducă la o soluție diametral opusă.

Or în cauza de față recurentul revizuient - condamnat a reiterat apărările formulate cu ocazia soluționării cauzei pe fond, astfel că nu pot fi calificate drept împrejurări sau fapte noi necunoscute de instanțe în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul revizuient condamnat R.C. în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuient va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul R.C. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 19 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2009.