ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2889/2012

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71 din data de 08 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 405/63/2012, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul B.S. și a fost obligat condamnatul la 50 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 11 ianuarie 2012, condamnat B.S. a formulat o cerere prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 519 din 14 decembrie 2009 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 38 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, motivând că se impune audierea unui nou martor care ar avea cunoștință despre modul cum s-au derulat evenimentele în locuința victimei și care poate oferi relații cu privire la comportamentul său.

Procedând la examinarea admisibilității cererii de revizuire, instanța de fond a reținut că revizuientul B.S. a fost condamnat prin sentința penală nr. 519/2009 a Tribunalului Dolj la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. h), art. 176 lit. c), art. 197 alin. (1) și art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., constând în fapt, în aceea că, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul (revizuient în speță) a pătruns fără drept în locuința părții vătămate A.A., a întreținut prin violență raport sexual cu aceasta și i-a sustras din cameră suma de 15 RON, după care, pentru a o împiedica să anunțe organele de poliție, a aruncat-o în fântâna din curtea casei.

S-a precizat de către instanța de fond că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește îndreptarea unei hotărâri judecătorești, datorită existenței unor elemente exterioare pe care instanțele nu le-au avut în vedere la judecata anterioară, cazurile de revizuire fiind expres și limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen., respectiv: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În urma examinării motivelor invocate de revizuientul B.S. a rezultat că acestea nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire expres prevăzute de lege, revizuientul solicitând, de fapt, rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor deja administrate, precum și prelungirea probatoriilor cu audierea unui alt martor. Or, așa cum s-a statuat în practică și în doctrină, pe calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate solicita reaprecierea probatoriului ori administrarea de noi mijloace de probă. Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. pen., este necesar ca faptele ce urmează a fi probate să fie noi, necunoscute de instanță, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probatoriul administrat în cauză.

În consecință, invocând și d ecizia nr. 60 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s- a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă”, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză. Împotriva sentinței a declarat apel revizuientul B.S. care a solicitat desființarea acesteia și, pe fond, admiterea cererii de revizuire cu consecința readministrării probelor prin reaudierea martorilor pentru a face dovada că nu a intenționat să ucidă victima. A mai susținut apelantul revizuient că pedeapsa la care a fost condamnat este exagerată și a solicitat reducerea cuantumului acesteia.

Prin decizia penală nr. 86 din 20 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 405/63/2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut în considerentele deciziei, că în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că revizuientul a cerut rejudecarea cauzei fără să indice existența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ arătate de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., urmărind doar reducerea cuantumului pedepsei, aspect invocat atât în susținerea apelului, cât și în ultimul cuvânt. Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul B.S. care prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea hotărârii și, pe fond, audierea martorului pe care l-a propus în apărarea sa la instanța de fond.

În ultimul cuvânt, recurentul revizuient a solicitat reducerea cuantumului pedepsei. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de revizuient, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Revizuirea, cale extraordinară de atac, este remediul procesual pentru înlăturarea erorilor de fapt pe care le conține o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat și care nu poate fi exercitată decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Revizuirea întemeiată pe cazul prevăzut la art. 394 lit. a) C. proc.

pen. este dublu condiționată, în sensul că: trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Pentru a exista cazul de revizuire susmenționat este necesar să fie „noi” faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză. Nu pot fi considerate „probe noi” în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (ca de exemplu, propunerea unor martori noi, care ar cunoaște un fapt discutat în fața instanței de fond).

Descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoașterea acestora de către instanța de judecată, indiferent dacă acestea au fost cunoscute de părți înainte sau în timpul judecării cauzei. În ipoteza în care motivele invocate în cererea de revizuire nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, cererea de revizuire se respinge ca inadmisibilă. Raportând considerațiile teoretice susmenționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că motivul invocat de revizuient și anume neascultarea de către instanțele care l-au condamnat, a unui martor propus de el în apărare pentru a face dovada că nu a avut intenția de a ucide victima nu se circumscrie noțiunii de „fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”, în sensul dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Aceasta deoarece apărarea recurentului revizuient în sensul că nu a acționat cu intenția de a ucide victima, a fost verificată atât de instanța de fond, cât și cu ocazia judecării căilor ordinare de atac exercitate de acesta împotriva hotărârii prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și a cărei revizuire a solicitat-o. Nici solicitarea recurentului revizuient de reducere a cuantumului pedepsei nu poate fi primită întrucât, individualizarea pedepsei atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, nu se înscrie între cazurile de revizuire care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Prin urmare, reținând că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, recursul formulat de revizuientul B.S.

se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.S. împotriva deciziei penale nr. 86 din data de 20 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 septembrie 2012.