ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3862/2010

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 336 din 15 iulie 2008 a Tribunalului Prahova, inculpatul B.I. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că la data de 12 februarie 2008, în drum spre comuna P.J., jud. Prahova și în prezența mai multor persoane a înjunghiat cu un briceag în regiunea precordială pe victima O.G., provocându-i moartea.

Prin Decizia penală nr. 122 din 24 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a admis apelul declarat de părțile civile, s-a desființat în parte sentința penală atacată, majorându-se pedeapsa principală la 20 ani închisoare, precum și despăgubirile civile la 30.000 RON daune materiale și 100.000 RON daune morale, definitivă prin Decizia nr. 3799 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva hotărârii de condamnare, petiționarul B.I. a formulat cerere de revizuire, susținând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat, că a recunoscut fapta la sugestia procurorului anchetator pentru a obține o pedeapsă mai mică, că la dosar se află declarații contradictorii ale martorilor și că nu s-a găsit cuțitul folosit la comiterea faptei.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu Adresa nr. 351/III/6/2010 din 26 mai 2010 a sesizat instanța cu soluționarea cererii de revizuire formulată de condamnat, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă întrucât motivele invocate nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen. S-a arătat în referatul de sesizare a instanței că în dovedirea susținerilor sale, potrivit cărora nu este vinovat, revizuentul a propus reaudierea martorilor, împrejurare care nu poate determina admiterea cererii de revizuire, atâta vreme cât aceste susțineri au fost cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Prin Sentința penală nr. 215 din i iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul B.I., aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva Sentinței penale nr. 336 din 15 iulie 2008 a aceleiași instanțe, definitivă prin Decizia penală nr. 3799/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 RON.

Din analiza Dosarului nr. 1255/105/2008 al Tribunalului Prahova, atașat la dosarul cauzei, prin prisma admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța de fond a reținut că revizuentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 336 din 15 iulie 2008 a Tribunalului Prahova la pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; prin Decizia penală nr. 122 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești s-au admis apelurile părților civile și s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 18 ani închisoare la 20 ani închisoare, precum și despăgubirile civile, iar hotărârea a rămas definitivă prin Decizia nr. 3799 din 10 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că susținerea condamnatului potrivit căreia nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, nu constituie o împrejurare nouă în sensul celor prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. întrucât stabilirea vinovăției unei persoane se face pe baza analizării materialului probator administrat în cauză și nu doar pe baza declarației de recunoaștere a acesteia. De asemenea, motivul invocat de revizuent în sensul că martorii audiați în cauză au dat declarații contradictorii cu cele declarate la urmărirea penală nu constituie motiv de revizuire, ci o chestiune de interpretare a probelor administrate, care este în sarcina instanței învestită cu soluționarea cauzei, hotărârea putând fi cenzurată prin intermediul căilor de atac.

Totodată s-a arătat că revizuentul nu a afirmat că respectivii martori se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, ci doar a semnalat existența unor contradicții, nedovedite prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 395 C. proc. pen. Împrejurarea că nu s-a găsit cuțitul cu care s-a comis infracțiunea sau că victima se afla în stare de ebrietate, nu constituie motive de revizuire, aceste aspecte fiind cunoscute de instanță la momentul judecării cauzei. S-a concluzionat că cererea de revizuire este inadmisibilă întrucât se întemeiază pe alte motive decât cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, reiterând motivele prezentate în cererea de revizuire.

Prin Decizia penală nr. 69 din 11 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul B.I. împotriva Sentinței penale nr. 215 din 1 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 RON. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că prima instanță, în mod justificat a apreciat că susținerile revizuentului nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., susținerea acestuia că este nevinovat nu constituie o împrejurare nouă, necunoscută de instanță la momentul soluționării cauzei, probele administrate au fost analizate atât de instanța de fond cât și de instanțele de control judiciar, astfel că vinovăția condamnatului s-a stabilit pe baza întregului material probator de la dosar, nu numai pe baza declarației sale de recunoaștere.

În mod corect s-a argumentat că aprecierea probelor este un atribut exclusiv al instanței, iar faptul că unii martori, au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală nu constituie un motiv de revizuire. S-a mai arătat că în căile de atac, inculpatul a solicitat numai reducerea pedepsei, susținând că regretă fapta comisă, iar într-o cale extraordinară de atac, cum este cea a revizuirii, nu se mai poate proceda la reanalizarea probelor administrate în cauză. Susținerea revizuentului că a fost condamnat pe nedrept pe baza declarației martorului Ș.A.D. nu poate constitui motiv de revizuire întrucât pentru incidența cazului prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., mărturia mincinoasă trebuie dovedită prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanță a procurorului.

În speță, revizuentul nu a susținut în mod categoric că depoziția martorului este mincinoasă, ci existența unor neconcordanțe între depozițiile martorilor, ceea ce nu impune și nici nu determină revizuirea hotărârii de condamnare. S-a mai arătat că la momentul soluționării cauzei, instanțele au cunoscut faptul că nu s-a găsit cuțitul corp delict, precum și faptul că victima consumase băuturi alcoolice, împrejurări care nu sunt fapte noi care să conducă la admiterea cererii de revizuire. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs revizuentul, solicitând admiterea acestuia, iar pe fond, revizuirea hotărârii de condamnare întrucât nu este vinovat, fiind determinat de procurorul anchetator să recunoască o faptă pe care nu a comis-o, același procuror determinând și martorii să declare în mod mincinos.

Recursul este nefondat. Prin cererea de revizuire formulată de condamnatul B.I., acesta a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat, recunoscând fapta doar la sugestia procurorului anchetator, declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, iar cuțitul corp delict nu a fost găsit. Cu ocazia susținerii recursului, a făcut precizarea că declarațiile martorilor sunt mincinoase. Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar lit. b) a aceluiași articol prevede că revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol "cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare". În cauza de față, revizuentul condamnat nu a făcut dovada că vreunul din martorii audiați în cauza a cărei revizuire o cere, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și nici existența unor fapte sau împrejurări noi pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, condiție esențială pentru admiterea cererii de revizuire.

Totodată, din materialul probator de la dosar rezultă că revizuentul a exercitat toate căile de atac împotriva hotărârii de condamnare, nu a formulat plângere împotriva martorilor în vederea cercetării lor pentru mărturie mincinoasă, iar aspectele menționate în cererea de revizuire nu reprezintă împrejurări noi, necunoscute instanțelor, ci doar susținerile sistematice ale acestuia. Față de cele menționate, Înalta Curte constată că motivele invocate de revizuentul condamnat nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel ca hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 69 din 11 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie 2010.