ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4177/2011

Asupra cererii de contestație în anulare de față în baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 79 din 9 martie 2010, Tribunalul Prahova i-a condamnat pe inculpații O.L. și O.R. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), C. pen., respectiv la 5 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) cu aplic. art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen. Prin Decizia penală nr. 90 din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și de partea civilă O.A., a desființat în parte sentința, în latura penală, în ceea ce îl privește pe inculpatul O.R., în sensul că a înlăturat aplicarea disp.

art. 74 lit. a), rap. la art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen. și a majorat pedeapsa principală aplicată acestuia, de la 5 ani închisoare, la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare. A menținut restul dispozițiilor sentinței în latura penală și în latura civilă. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații O.R. și O.L. împotriva aceleiași sentințe. La 7 martie 2011, a fost înregistrată, sub nr. 1953/1/2011, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorii condamnați O.L. și O.R. împotriva Deciziei penale nr. 520 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2970/105/2009, decizie prin care fusese respinse ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.L.

și O.R. împotriva Deciziei penale nr. 90 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și s-a luat act de de retragerea recursului declarat de partea vătămată O.A. Înalta Curte, examinând cu precădere, în condițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea, în principiu, a cererii de contestație de față, constată că, în raport cu prevederile alin. (2) al sus-evocatului text de lege, aceasta este inadmisibilă, invocarea pretinsei omisiuni a instanțelor (fond, apel, recurs) de a examina și a reține că inculpații s-ar fi aflat în legitimă apărare (art. 44 C. pen.) - cauză care înlătură caracterul penal al faptei și, în faza de judecată, conduce la achitare (cf. art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen.) iar nu la încetarea procesului penal (cf. art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. f) - j) C. proc. pen.) - nefiind posibilă în raport cu cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen. - temei de drept invocat în termeni expreși de contestatori - care se referă exclusiv și fără nici un echivoc la omisiunea instanței de recurs de a se fi pronunțat "asupra unei cauze de încetare a procesului penal, din cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i), cu privire la care existau probe în dosar"; or, după cum deja s-a arătat mai sus, legitima apărare nu este o cauză de încetare a procesului penal, ci o cauză care, înlăturând caracterul penal al faptei, constituie un temei de achitare (examinat, de altfel, contrar susținerilor contestatorilor, de instanța de recurs - decizie).

Așa fiind, cererea de contestație în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorilor, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACEST EMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorii condamnați O.L. și O.R. împotriva Deciziei penale nr. 520 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2970/105/2009. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2011.