ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației

la executare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 339 din 01

februarie 2011, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen. a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești și de partea vătămată – partea civilă I.R.C. împotriva deciziei

penale nr. 88 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.I.

S-a casat decizia

recurată numai cu privire la latura penală, în sensul că s-a decis înlăturarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., menținându-se sentința penală nr. 584/D

din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.

Recursul declarat de

inculpat a fost respins, ca nefondat.

Prin sentința penală

nr. 584 D din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Cluj îl condamnase pe inculpatul M.I.

la 4 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.

20 C. pen. raportat la art. 174, cu aplicarea art. 4 lit. a) și a art. 76 lit. b)

C. pen., fapta comisă la 02 mai 2005, victimă fiind I.C.R..

Apelurile formulate

de partea vătămată-partea civilă și de către inculpat împotriva sentinței

amintite au fost admise de Curtea de Apel Ploiești (cauza fiind de competența

acesteia prin admiterea unei cereri de strămutare promovată de inculpat), prin

decizia penală nr. 88 din 11 octombrie 2010, dispunându-se, ca modalitate de

executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării acesteia (art. 86

1

C. pen.), pe durata termenului de încercare de 6 ani.

După soluționarea

recursurilor parchetului și părții vătămate-părții civile astfel cum s-a

detaliat, condamnatul, la data de 09 februarie 2011, sub nr. 4786 a înaintat

instanței supreme, contestația la executare împotriva hotărârii penale nr. 339

din 01 februarie 2011, el motivând că „se ivește o nelămurire cu privire la

hotărârea care se execută respectiv hotărârea nr.339 a fost dată cu încălcarea

art. 47 C. proc. pen.,. ceea ce, în temeiul art. 197 C. proc. pen. duce la

nulitate absolută,....fiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 461

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.”

Dezvoltând parcursul

judiciar al cauzei sale, în esență, contestatorul relevă că „nu s-a clarificat,

fără echivoc, traiectul loviturii aplicate părții vătămate”, iar completul de

judecată din recurs, a fost alcătuit din doi judecători care compuseseră

completul care a pronunțat decizia penală nr. 340 din 29 ianuarie 2008, astfel

că aceștia au devenit incompatibili și, deci, decizia contestată este nulă, iar

inexistența clarificării traiectului loviturii conduce la nelămurirea hotărârii

ce se execută.

Contestația la

executare nu este fondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 415 C. proc. pen., hotărârile instanțelor penale devin

executorii la data când au rămas definitive. Art. 417 același cod prevede că

hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la data pronunțării acesteia,

când: b). cauza a fost rejudecată de către instanța de recurs, după admiterea

recursului.

Art. 420 C. proc.

pen. prevede că pedeapsa închisorii se pune în executare prin emiterea

mandatului de executare, acesta emițându-se de către judecătorul delegat al

instanței de executare (în cauză aceasta fiind prima instanță de judecată) în

baza extrasului hotărârii instanței superioare.

Potrivit

dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația contra

executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu

privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În cauză, din

verificarea dispozitivului deciziei penale contestate nu se constată vreo

nelămurire cu privire la ce se execută sau vreo împiedicare la executare,

menținerea sentinței penale nr. 584 D din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj

prin care inculpatul la acea dată M.I. a fost condamnat la 4 ani închisoare,

însemnând executarea pedepsei în regim de privare de libertate.

Cum celelalte motive

dezvoltate de contestator nu pot fi analizate în cadrul contestației la

executare, aceasta se va respinge.

Conform dispozițiilor

art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., contestatorul condamnat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge contestația

la executare formulată de contestatorul condamnat M.I. împotriva deciziei

penale nr. 339 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 1504/117/2008.

Obligă contestatorul

condamnat să plătească suma de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 07 iunie 2011.