ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 520/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 520/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 79 din 9 martie 2010 Tribunalul Prahova, în baza art. 20 rap. la art.

174-175 lit. i), C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.,

tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă din 04 octombrie 2008, parte

vătămată O.A., a condamnat pe inculpatul O.L., la 4 (patru) ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b), C.

pen.

A făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II a și b), C. pen.

În baza art. 20 rap.

la art. 174-175 lit. i), C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b), C. pen. și cu

aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., tentativă

la infracțiunea de omor calificat, faptă din 04 octombrie 2008, parte vătămată O.A.,

a condamnat pe inculpatul O.R., la 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b), C. pen.

A făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II a și b), C. pen.

În baza art. 14 și art.

346 C. proc. pen. a admis în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal

de partea vătămată și a obligat inculpații în solidar la despăgubiri civile din

care 4000 Euro daune materiale și 5000 Euro daune morale la cursul oficial din

ziua plății.

A mai obligat

inculpații în solidar la plata sumei de 1440,39 lei către partea civilă

Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni cu sediul în București, sector 4, cu titlu

cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 4 octombrie

2008, partea vătămată O.A., administrator la SC M.C.P. SRL, unitate care are în

locație căminul cultural din comuna și unde este organizat program de

discotecă, s-a deplasat împreună cu vărul său, martorul O.A., în jurul orelor

20,15 cu mașina condusă de către partea vătămată VW Passat de culoare gri

metalizat cu nr., până la magazinul din satul Poienarii Burchii, pentru a

cumpăra două tirbușoane necesare activității desfășurate în barul societății.

După ce a cumpărat

cele două tirbușoane de la magazinul lui A.V., partea vătămată împreună cu

vărul său, s-au întors cu mașina către discotecă și pe drum s-au hotărât să se

oprească la locuința lui I.E. zis „B.”, pentru a verifica modul în care

muncitorii săi au montat o fereastră cu structură din PVC și geam termopan.

Partea vătămată a oprit autoturismul pe care îl conducea la circa 5-6 metri de

poarta lui I.E., deoarece în fața curții acestuia se mai aflau și alte

autoturisme oprite.

În momentul în care

partea vătămată se pregătea să coboare din autoturism, pe lângă mașina sa, în

același sens de mers a trecut un autoturism de culoare închisă și a văzut cum o

persoană aflată în interiorul acestuia a scos mâna stângă pe geamul portierei

și cu degetul mijlociu ridicat, făcând un gest obscen și în același timp dinspre

mașina respectivă a auzit cuvinte jignitoare care explicau gestul făcut.

Partea vătămată a

coborât din autoturismul său, în interiorul lui rămânând martorul O.A., iar el

s-a îndreptat spre grupul unde se aflau I.E., C.I., C.C., iar în fața

magazinului se afla I.V. cu soția sa și fiica acestora.

Partea vătămată l-a

întrebat pe I.E. dacă este mulțumit de lucrarea efectuată, după care s-a

hotărât să revină la autoturismul său. Partea vătămată a declarat că în acest

moment o persoană din grupul care se afla în zona magazinului familiei I. ar fi

răspuns injuriilor ocupanților autoturismului de culoare închisă, după care,

continuându-și deplasarea către autoturismul său, a fost lovit puternic în

partea dreaptă a capului cu un corp dur, căzând pe asfalt și pierzându-și

cunoștința.

Martorul O.A. a

declarat că după ce vărul său – partea vătămată O.A. a coborât din autoturismul

VW Passat, a văzut că mașina care trecuse pe lângă ei cu puțin timp mai înainte

și din care au fost adresate expresiile jignitoare, a oprit la circa 101-15

metri mai în față, dar nu a dat importanță acestui lucru, dar ulterior a văzut

că din acest autoturism au coborât trei persoane din care i-a recunoscut pe

frații O.R. și O.L. și aceștia s-au deplasat spre grupul de persoane cu care

partea vătămată O.A. discuta, după care l-a văzut pe inculpatul O.R. ridicând

și coborând mâna în care avea un obiect lucios metalic, probabil o rangă și

imediat l-a văzut pe partea vătămată O.A. căzând la pământ, fapt ce l-a

determinat să iasă din autoturismul VW Passat și să alerge în direcția vărului

său. Martorul a declarat că în momentul în care a ajuns lângă vărul său, cei

trei, respectiv inculpații O.L., O.R. și cel de al treilea despre care a aflat

ulterior că se numește D.M. zis „B.”, l-au lovit și pe el. Martorul O.A.

declarând că cei doi frați O. erau înarmați cu o țeavă metalică pătrată și cu o

bâtă pe care le-au folosit lovindu-l și pe el, iar „B.” l-a lovit numai cu

pumnii și picioarele. Martorul O.A. a declarat că partea vătămată O.A. a fost

lovită de către inculpatul O.R. cu țeava metalică, după care, din cauza

loviturilor primite și-a pierdut și el cunoștința.

Partea vătămată a

declarat că după ce a fost lovit în cap și-a pierdut cunoștința și în momentul

în care își revenea, a auzit vocea unei femei care era aplecată asupra sa și îi

cerea să stea liniștit că îl omoară, după care și-a pierdut cunoștința,

revenindu-și după 4 zile când se afla în spital.

Partea vătămată a

declarat că ulterior a aflat că martora C.C. a fost cea care i-a acordat primul

ajutor întrucât își înghițise limba și era în pericol să se sufoce și tot ea

este persoana care l-a oprit pe inculpatul O.R. să îl mai lovească.

Partea vătămată O.A.

împreună cu martorul O.A. au fost transportați la Spitalul Județean de Urgență

Ploiești unde le-au fost acordate îngrijiri medicale.

Partea vătămată O.A.

a fost transferată la Spitalul „Dr.Bagdasar Arseni” din București, iar martorul

O.A. a rămas internat în Secția Chirurgie II a Spitalului Județean Ploiești.

Inculpații O.R. și O.L.

care suferiseră și ei lovituri din partea martorului O.A. au fost și ei

transportați la Spitalul Județean de Urgență Ploiești unde a avut loc o

altercație între aceștia și un cetățean care le-a aplicat mai multe lovituri cu

capul.

Din raportul

medico-legal nr. 725 din 06 octombrie 2008 al SML Ploiești, rezultă că acesta a

suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri active repetate

cu pumnii, picioarele și obiecte contondente în condițiile unei heteroagresiuni

care poate data din 04 octombrie 2008 și necesită 65-75 zile îngrijiri medicale

de la data producerii lor în absența complicațiilor. Leziunile traumatice au

pus în pericol viața victimei.

Martorul O.A. a

suferit leziuni corporale care au putut fi produse prin loviri cu corpuri dure

și necesită 22-24 zile îngrijiri medicale în condițiile în care viața nu i-a

fost pusă în primejdie, astfel cum rezultă din copia raportului de expertiză

medico-legală nr. 724 din 06 octombrie 2008 a SML Ploiești.

Situația de fapt

astfel cum a fost stabilită de instanța de fond a fost dovedită cu procesul

verbal de constatare întocmit la 5 octombrie 2009 împreună cu planșele foto,

executate cu ocazia cercetării la fața locului, raport medico-legal privind-o

pe partea vătămată O.A., declarația părții vătămate, declarațiile martorilor,

procesul verbal de confruntare între inculpatul O.R. și partea vătămată O.A.,

procesul verbal de confruntare între O.A. și inculpatul O.L., procesul verbal

de confruntare între O.A. și martorul C.A., procesul verbal de confruntare

între O.A. și inculpatul O.R., procesul verbal de confruntare între inculpatul O.L.

și martorul O.A., acte medicale, declarațiile martorilor, toate coroborate cu

declarațiile inculpaților.

Fiind audiați,

inițial inculpații au recunoscut comiterea faptelor, însă în timpul cercetării

judecătorești au avut o atitudine ușor oscilantă, încercând să dea conotații

diferite modalității de comitere a faptelor pentru atenuarea răspunderii

penale.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile

prev. de art. 72 C. pen. privind limitele minime și maxime ale textelor

incriminatorii, modalitatea de comitere, gradul de pericol concret al faptelor

și persoana inculpaților.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, partea

vătămată O.A. și inculpații O.L. și O.R.

Parchetul a criticat

soluția instanței de fond pentru netemeinicie apreciind că pedepsele aplicate

inculpaților sunt prea blânde în raport de natura infracțiunii, fapt pentru

care a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante.

Apelanții inculpați

au criticat soluția pe latură penală susținând că instanța de fond trebuia să

rețină în favoarea lor disp. art. 73 lit. b) C. pen., iar în subsidiar, au

solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Partea civilă a

criticat hotărârea primei instanțe atât pe latură penală cât și pe latură

civilă, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare având în

vedere consecințele infracțiunii și de asemenea majorarea despăgubirilor

materiale și morale.

Prin decizia penală

nr. 90 din 14 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și de partea civilă O.A., împotriva

sentinței penale nr. 79 din 09 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova și

a desființat în parte sentința, în latură penală, în ceea ce îl privește pe

inculpatul O.R., în sensul că a înlăturat aplicarea disp. art. 74 lit. a) rap

la art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen. și a majorat pedeapsa principală aplicată

acestuia, de la 5 ani închisoare, la 7 ( șapte) ani și 6( șase) luni

închisoare.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței în latură penală și civilă.

A respins ca

nefondate apelurile declarate de inculpații O.R. și O.L. împotriva aceleiași

sentințe.

Pentru a decide

astfel instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de

instanța de fond, nerezultând din probele administrate în cauză că inculpații

ar fi comis fapta sub influența unei puternice tulburări determinată de

comportamentul victimei, fapt pentru care a respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpați.

A reținut instanța de

apel că apelurile declarate de parchet și părțile civile ce vizează

individualizarea pedepsei sunt întemeiate, apreciind că pedeapsa aplicată

inculpatului O.R. nu corespunde criteriilor prev. de art. 72 C. pen., față de

contribuția acestuia la comiterea faptei și starea de recidivă în care a comis

fapta, apreciind că în cazul acestui inculpat se impune aplicarea unei pedepse mai

mari prin înlăturarea circumstanțelor atenuante.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, instanța de apel a reținut că a fost corect soluționată,

daunele materiale fiind stabilite în funcție de probele administrate în cauză

iar cuantumul daunelor morale corespunzând prejudiciului moral suferit de

victimă.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs partea vătămată O.A. și inculpații

O.R. și O.L.

La termenul din 11 februarie

2011 partea vătămată O.A. a declarat că înțelege să-și retragă recursul, astfel

încât Înalta Curte urmează să ia act de această manifestare de voință.

În recursurile lor

inculpații O.R. și O.L. critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate

și netemeinicie arătând că nu s-a dovedit că au fost înarmați cu țeava metalică

și o coadă de topor.

Susțin inculpații că

partea vătămată și vărul său erau înarmați cu aceste obiecte, astfel încât se

impunea efectuarea unei expertize a profilurilor genetice ale părții vătămate

și a vărului său.

Susține apărarea că

în cauză se impunea reținerea disp. art. 44 C. pen., respectiv fapta a fost

comisă în stare de legitimă apărare sau în condițiile art. 73 lit. b) C. pen.

În susținerea

recursurilor, inculpații invocă cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 și 18 C. proc. pen.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că

recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca

atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care

a administrat un vast ansamblu probator și a realizat o analiză judicioasă și

completă a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și

în faza de cercetare judecătorească reținând în mod corect că în cauză sunt

întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Încercarea

inculpaților de a induce ideea că au comis faptele fie într-o stare de

puternică tulburare provocată de comportamentul părții vătămate, fie pentru a

înlătura un atac material direct imediat, și injust din partea victimei, nu

este întemeiată, nefiind susținută de nici o probă administrată în cauză.

Martorii prezenți la

fața incidentului au declarat în mod constant pe parcursul procesului penal că

inculpații au fost cei care au declanșat conflictul, respectiv că acțiunea

agresivă a inculpaților nu a fost precedată de vreun comportament nepotrivit al

părții vătămate și al vărului său.

Astfel, martorul I.E.V.,

declară că în momentul în care partea vătămată și vărul său se îndreptau spre

autoturism au început să fie loviți de inculpații O.L. și O.R. și de numitul D.M.

A încercat să intervină în apărarea victimei însă i-a fost teamă de inculpați.

La fel declară și

martora G.G. care a declarat că cei doi inculpați au agresat-o pe victimă și pe

vărul său și a cerut inculpaților să înceteze acțiunea agresivă însă în acel

moment a fost lovită și ea în zona ochiului, situație dovedită cu planșa foto.

Martora C.C. a

relatat că acest conflict a fost declanșat de către inculpați.

Încercând să-și creeze

propria versiune cu privire la modalitatea de derulare a incidentului

inculpații au propus abia în faza apelului, audierea a doi martori respectiv P.G.

și D.C.S. care au dorit să întărească afirmațiile inculpaților în sensul că

incidentul a fost inițiat de către partea vătămată O.A. și vărul său.

În mod corect a

apreciat instanța de apel că nu poate acorda o forță probantă superioară

acestor declarații cât timp, în cazul în care acești martori ar fi deținut

informații utile pentru stabilirea corectă a situației de fapt ar fi fost

audiați încă din faza de urmărire penală sau chiar în fața instanței de fond,

ori audierea lor a avut loc abia în fața instanței de apel.

Cert este că

declarațiile celor doi martori nu se coroborează cu celelalte probe administrate

în cauză, în special cu declarațiile martorilor oculari care au declarat în mod

constant că incidentul a fost provocat de către inculpați.

Ca atare, în raport

de probele administrate în cauză, reține Înalta Curte că vinovăția inculpaților

a fost dovedită fără putință de tăgadă în mod corect fiind angajată răspunderea

lor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Pedepsele aplicare

inculpaților au fost corect individualizate, instanța de fond cât și instanța

de prim control judiciar având în vedere în procesul de individualizare a

pedepselor toate criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de

art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise,

limitele speciale ale pedepselor cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 și 6 luni

închisoare (pentru faza tentativei), modalitatea și împrejurările comiterii

faptei respectiv agresivitatea de care au dat dovadă inculpații care au lovit-o

pe victimă în repetate rânduri, în loc public, fără a fi „deranjați” în vreun

fel de prezența altor persoane la locul faptei, ei lovind-o pe victimă cu

obiecte contondente, cu pumnii și picioarele, punându-i viața în primejdie.

Faptul că inculpatul O.L.

este la primul conflict cu legea penală a fost avut în vedere de instanțe,

fiind reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante cu consecința

aplicării unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, nefiind posibilă o

reapreciere a acestor circumstanțe, numai în acest mod putând fi atinsă

finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

Cu privire la

inculpatul O.R., în mod corect instanța de fond a înlăturat circumstanțele

reținute de instanța de fond stabilind o pedeapsă egală cu minimul special al

pedepsei prevăzut de lege pentru forma tentativei având în vedere și contribuția

mai mare a acestui inculpat la comiterea faptei, el fiind cel care a aplicat

victimei lovitura cu țeava metalică.

Față de natura faptei

comise, numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie

victima pentru vindecare, atitudinea adoptată de inculpați pe parcursul

procesului penal în încercarea lor a-și atenua răspunderea penală, apreciază

Înalta Curte că nu se impune o redozare a pedepselor, numai în acest mod putând

fi realizată reeducarea inculpaților și formarea unei atitudini corecte în

raport de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Față de

considerentele arătate, în baza art. 385

4

alin. (2) cu referire la

art. 369 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea

recursului declarat de partea vătămată.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de

inculpați.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia

act de retragerea recursului declarat de partea vătămată O.A. împotriva

deciziei penale nr. 90 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.L. și O.R. împotriva aceleiași

decizii.

Obligă

recurenții inculpați la câte 750 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către

recurenta parte vătămată și la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă

recurenta parte vătămată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

februarie 2011.