ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 520/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79 din 9 martie 2010 Tribunalul Prahova, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i), C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă din 04 octombrie 2008, parte vătămată O.A., a condamnat pe inculpatul O.L., la 4 (patru) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b), C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II a și b), C. pen. În baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i), C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b), C. pen. și cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

și art. 80 C. pen., tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă din 04 octombrie 2008, parte vătămată O.A., a condamnat pe inculpatul O.R., la 5 (cinci) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și b), C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II a și b), C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a admis în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea vătămată și a obligat inculpații în solidar la despăgubiri civile din care 4000 Euro daune materiale și 5000 Euro daune morale la cursul oficial din ziua plății. A mai obligat inculpații în solidar la plata sumei de 1440,39 lei către partea civilă Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni cu sediul în București, sector 4, cu titlu cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 4 octombrie 2008, partea vătămată O.A., administrator la SC M.C.P. SRL, unitate care are în locație căminul cultural din comuna și unde este organizat program de discotecă, s-a deplasat împreună cu vărul său, martorul O.A., în jurul orelor 20,15 cu mașina condusă de către partea vătămată VW Passat de culoare gri metalizat cu nr., până la magazinul din satul Poienarii Burchii, pentru a cumpăra două tirbușoane necesare activității desfășurate în barul societății. După ce a cumpărat cele două tirbușoane de la magazinul lui A.V., partea vătămată împreună cu vărul său, s-au întors cu mașina către discotecă și pe drum s-au hotărât să se oprească la locuința lui I.E.

zis „B.”, pentru a verifica modul în care muncitorii săi au montat o fereastră cu structură din PVC și geam termopan. Partea vătămată a oprit autoturismul pe care îl conducea la circa 5-6 metri de poarta lui I.E., deoarece în fața curții acestuia se mai aflau și alte autoturisme oprite. În momentul în care partea vătămată se pregătea să coboare din autoturism, pe lângă mașina sa, în același sens de mers a trecut un autoturism de culoare închisă și a văzut cum o persoană aflată în interiorul acestuia a scos mâna stângă pe geamul portierei și cu degetul mijlociu ridicat, făcând un gest obscen și în același timp dinspre mașina respectivă a auzit cuvinte jignitoare care explicau gestul făcut. Partea vătămată a coborât din autoturismul său, în interiorul lui rămânând martorul O.A., iar el s-a îndreptat spre grupul unde se aflau I.E., C.I., C.C., iar în fața magazinului se afla I.V.

cu soția sa și fiica acestora. Partea vătămată l-a întrebat pe I.E. dacă este mulțumit de lucrarea efectuată, după care s-a hotărât să revină la autoturismul său. Partea vătămată a declarat că în acest moment o persoană din grupul care se afla în zona magazinului familiei I. ar fi răspuns injuriilor ocupanților autoturismului de culoare închisă, după care, continuându-și deplasarea către autoturismul său, a fost lovit puternic în partea dreaptă a capului cu un corp dur, căzând pe asfalt și pierzându-și cunoștința. Martorul O.A. a declarat că după ce vărul său – partea vătămată O.A. a coborât din autoturismul VW Passat, a văzut că mașina care trecuse pe lângă ei cu puțin timp mai înainte și din care au fost adresate expresiile jignitoare, a oprit la circa 101-15 metri mai în față, dar nu a dat importanță acestui lucru, dar ulterior a văzut că din acest autoturism au coborât trei persoane din care i-a recunoscut pe frații O.R.

și O.L. și aceștia s-au deplasat spre grupul de persoane cu care partea vătămată O.A. discuta, după care l-a văzut pe inculpatul O.R. ridicând și coborând mâna în care avea un obiect lucios metalic, probabil o rangă și imediat l-a văzut pe partea vătămată O.A. căzând la pământ, fapt ce l-a determinat să iasă din autoturismul VW Passat și să alerge în direcția vărului său. Martorul a declarat că în momentul în care a ajuns lângă vărul său, cei trei, respectiv inculpații O.L., O.R. și cel de al treilea despre care a aflat ulterior că se numește D.M. zis „B.”, l-au lovit și pe el. Martorul O.A. declarând că cei doi frați O. erau înarmați cu o țeavă metalică pătrată și cu o bâtă pe care le-au folosit lovindu-l și pe el, iar „B.” l-a lovit numai cu pumnii și picioarele.

Martorul O.A. a declarat că partea vătămată O.A. a fost lovită de către inculpatul O.R. cu țeava metalică, după care, din cauza loviturilor primite și-a pierdut și el cunoștința. Partea vătămată a declarat că după ce a fost lovit în cap și-a pierdut cunoștința și în momentul în care își revenea, a auzit vocea unei femei care era aplecată asupra sa și îi cerea să stea liniștit că îl omoară, după care și-a pierdut cunoștința, revenindu-și după 4 zile când se afla în spital. Partea vătămată a declarat că ulterior a aflat că martora C.C. a fost cea care i-a acordat primul ajutor întrucât își înghițise limba și era în pericol să se sufoce și tot ea este persoana care l-a oprit pe inculpatul O.R. să îl mai lovească.

Partea vătămată O.A. împreună cu martorul O.A. au fost transportați la Spitalul Județean de Urgență Ploiești unde le-au fost acordate îngrijiri medicale. Partea vătămată O.A. a fost transferată la Spitalul „Dr.Bagdasar Arseni” din București, iar martorul O.A. a rămas internat în Secția Chirurgie II a Spitalului Județean Ploiești. Inculpații O.R. și O.L. care suferiseră și ei lovituri din partea martorului O.A. au fost și ei transportați la Spitalul Județean de Urgență Ploiești unde a avut loc o altercație între aceștia și un cetățean care le-a aplicat mai multe lovituri cu capul. Din raportul medico-legal nr. 725 din 06 octombrie 2008 al SML Ploiești, rezultă că acesta a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri active repetate cu pumnii, picioarele și obiecte contondente în condițiile unei heteroagresiuni care poate data din 04 octombrie 2008 și necesită 65-75 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor în absența complicațiilor.

Leziunile traumatice au pus în pericol viața victimei. Martorul O.A. a suferit leziuni corporale care au putut fi produse prin loviri cu corpuri dure și necesită 22-24 zile îngrijiri medicale în condițiile în care viața nu i-a fost pusă în primejdie, astfel cum rezultă din copia raportului de expertiză medico-legală nr. 724 din 06 octombrie 2008 a SML Ploiești. Situația de fapt astfel cum a fost stabilită de instanța de fond a fost dovedită cu procesul verbal de constatare întocmit la 5 octombrie 2009 împreună cu planșele foto, executate cu ocazia cercetării la fața locului, raport medico-legal privind-o pe partea vătămată O.A., declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul verbal de confruntare între inculpatul O.R.

și partea vătămată O.A., procesul verbal de confruntare între O.A. și inculpatul O.L., procesul verbal de confruntare între O.A. și martorul C.A., procesul verbal de confruntare între O.A. și inculpatul O.R., procesul verbal de confruntare între inculpatul O.L. și martorul O.A., acte medicale, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpaților. Fiind audiați, inițial inculpații au recunoscut comiterea faptelor, însă în timpul cercetării judecătorești au avut o atitudine ușor oscilantă, încercând să dea conotații diferite modalității de comitere a faptelor pentru atenuarea răspunderii penale. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

privind limitele minime și maxime ale textelor incriminatorii, modalitatea de comitere, gradul de pericol concret al faptelor și persoana inculpaților. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, partea vătămată O.A. și inculpații O.L. și O.R. Parchetul a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie apreciind că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blânde în raport de natura infracțiunii, fapt pentru care a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante. Apelanții inculpați au criticat soluția pe latură penală susținând că instanța de fond trebuia să rețină în favoarea lor disp. art. 73 lit. b) C. pen., iar în subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Partea civilă a criticat hotărârea primei instanțe atât pe latură penală cât și pe latură civilă, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare având în vedere consecințele infracțiunii și de asemenea majorarea despăgubirilor materiale și morale. Prin decizia penală nr. 90 din 14 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și de partea civilă O.A., împotriva sentinței penale nr. 79 din 09 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova și a desființat în parte sentința, în latură penală, în ceea ce îl privește pe inculpatul O.R., în sensul că a înlăturat aplicarea disp. art. 74 lit. a) rap la art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen.

și a majorat pedeapsa principală aplicată acestuia, de la 5 ani închisoare, la 7 ( șapte) ani și 6( șase) luni închisoare. A menținut restul dispozițiilor sentinței în latură penală și civilă. A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații O.R. și O.L. împotriva aceleiași sentințe. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, nerezultând din probele administrate în cauză că inculpații ar fi comis fapta sub influența unei puternice tulburări determinată de comportamentul victimei, fapt pentru care a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați. A reținut instanța de apel că apelurile declarate de parchet și părțile civile ce vizează individualizarea pedepsei sunt întemeiate, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului O.R.

nu corespunde criteriilor prev. de art. 72 C. pen., față de contribuția acestuia la comiterea faptei și starea de recidivă în care a comis fapta, apreciind că în cazul acestui inculpat se impune aplicarea unei pedepse mai mari prin înlăturarea circumstanțelor atenuante. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de apel a reținut că a fost corect soluționată, daunele materiale fiind stabilite în funcție de probele administrate în cauză iar cuantumul daunelor morale corespunzând prejudiciului moral suferit de victimă. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea vătămată O.A. și inculpații O.R. și O.L. La termenul din 11 februarie 2011 partea vătămată O.A. a declarat că înțelege să-și retragă recursul, astfel încât Înalta Curte urmează să ia act de această manifestare de voință.

În recursurile lor inculpații O.R. și O.L. critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că nu s-a dovedit că au fost înarmați cu țeava metalică și o coadă de topor. Susțin inculpații că partea vătămată și vărul său erau înarmați cu aceste obiecte, astfel încât se impunea efectuarea unei expertize a profilurilor genetice ale părții vătămate și a vărului său. Susține apărarea că în cauză se impunea reținerea disp. art. 44 C. pen., respectiv fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare sau în condițiile art. 73 lit. b) C. pen. În susținerea recursurilor, inculpații invocă cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 și 18 C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care a administrat un vast ansamblu probator și a realizat o analiză judicioasă și completă a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească reținând în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Încercarea inculpaților de a induce ideea că au comis faptele fie într-o stare de puternică tulburare provocată de comportamentul părții vătămate, fie pentru a înlătura un atac material direct imediat, și injust din partea victimei, nu este întemeiată, nefiind susținută de nici o probă administrată în cauză. Martorii prezenți la fața incidentului au declarat în mod constant pe parcursul procesului penal că inculpații au fost cei care au declanșat conflictul, respectiv că acțiunea agresivă a inculpaților nu a fost precedată de vreun comportament nepotrivit al părții vătămate și al vărului său. Astfel, martorul I.E.V., declară că în momentul în care partea vătămată și vărul său se îndreptau spre autoturism au început să fie loviți de inculpații O.L.

și O.R. și de numitul D.M. A încercat să intervină în apărarea victimei însă i-a fost teamă de inculpați. La fel declară și martora G.G. care a declarat că cei doi inculpați au agresat-o pe victimă și pe vărul său și a cerut inculpaților să înceteze acțiunea agresivă însă în acel moment a fost lovită și ea în zona ochiului, situație dovedită cu planșa foto. Martora C.C. a relatat că acest conflict a fost declanșat de către inculpați. Încercând să-și creeze propria versiune cu privire la modalitatea de derulare a incidentului inculpații au propus abia în faza apelului, audierea a doi martori respectiv P.G. și D.C.S. care au dorit să întărească afirmațiile inculpaților în sensul că incidentul a fost inițiat de către partea vătămată O.A.

și vărul său. În mod corect a apreciat instanța de apel că nu poate acorda o forță probantă superioară acestor declarații cât timp, în cazul în care acești martori ar fi deținut informații utile pentru stabilirea corectă a situației de fapt ar fi fost audiați încă din faza de urmărire penală sau chiar în fața instanței de fond, ori audierea lor a avut loc abia în fața instanței de apel. Cert este că declarațiile celor doi martori nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, în special cu declarațiile martorilor oculari care au declarat în mod constant că incidentul a fost provocat de către inculpați. Ca atare, în raport de probele administrate în cauză, reține Înalta Curte că vinovăția inculpaților a fost dovedită fără putință de tăgadă în mod corect fiind angajată răspunderea lor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Pedepsele aplicare inculpaților au fost corect individualizate, instanța de fond cât și instanța de prim control judiciar având în vedere în procesul de individualizare a pedepselor toate criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 și 6 luni închisoare (pentru faza tentativei), modalitatea și împrejurările comiterii faptei respectiv agresivitatea de care au dat dovadă inculpații care au lovit-o pe victimă în repetate rânduri, în loc public, fără a fi „deranjați” în vreun fel de prezența altor persoane la locul faptei, ei lovind-o pe victimă cu obiecte contondente, cu pumnii și picioarele, punându-i viața în primejdie.

Faptul că inculpatul O.L. este la primul conflict cu legea penală a fost avut în vedere de instanțe, fiind reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, nefiind posibilă o reapreciere a acestor circumstanțe, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen. Cu privire la inculpatul O.R., în mod corect instanța de fond a înlăturat circumstanțele reținute de instanța de fond stabilind o pedeapsă egală cu minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru forma tentativei având în vedere și contribuția mai mare a acestui inculpat la comiterea faptei, el fiind cel care a aplicat victimei lovitura cu țeava metalică.

Față de natura faptei comise, numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie victima pentru vindecare, atitudinea adoptată de inculpați pe parcursul procesului penal în încercarea lor a-și atenua răspunderea penală, apreciază Înalta Curte că nu se impune o redozare a pedepselor, numai în acest mod putând fi realizată reeducarea inculpaților și formarea unei atitudini corecte în raport de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială. Față de considerentele arătate, în baza art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de partea vătămată. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de partea vătămată O.A. împotriva deciziei penale nr. 90 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.L. și O.R. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenții inculpați la câte 750 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către recurenta parte vătămată și la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2011.