ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3166/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 610/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, a fost trimis în judecată inculpatul M.N., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 32 din 24 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 694/116/2011, Tribunalul Călărași, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.N. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 9 decembrie 2010 la zi.

S-a luat act că partea vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Călărași și obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 5362,84 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cuțitului folosit de către inculpat, ce a fost depus la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Călărași și înregistrat sub nr. 4/2011.

A fost obligat inculpatul la 782 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 8 decembrie 2010, inculpatul M.N. a plecat împreună cu alte două persoane în pădure pentru a aduna lemne, ocazie cu care a consumat băuturi alcoolice. Partea vătămată M.M., în acea zi, a fost într-o scurtă vizită la vecinul său, R.A. unde a băut o cană de vin și a fumat o țigară, în restul timpului rămânând la domiciliu.

S-a precizat că partea vătămată locuiește în partea din spate a imobilului, unde este amplasată o ușă ce se deschide într-un hol folosit de către partea vătămată drept bucătărie, unde se găsesc un aragaz și o masă. Din acel hol se face accesul într-o altă cameră - dormitorul părții vătămate. Inculpatul M.N. folosește o anexă a imobilului, respectiv o cameră construită deasupra beciului locuinței unde are atât pat pentru a dormi, cât și sobă cu plită pentru a-și încălzi mâncarea. Legătura dintre cele două corpuri de clădire se face pe o potecă pietruită cu dale de beton.

În jurul orelor 16

00

partea vătămată și-a încălzit pe aragazul de pe hol o cratiță cu mâncare. La scurt timp, la domiciliu a venit și inculpatul M.N. care a luat cratița cu mâncare în anexa sa. Aici, o parte din mâncare a dat-o la câini și la pisici și o parte a pus-o într-un castron din metal pentru a o mânca el.

În momentul în care partea vătămată a observat acest lucru, a mers în anexa unde locuia fratele său și i-a cerut socoteală cu privire la mâncare.

Inculpatul s-a enervat, a luat un polonic și un tocător și a început să-1 alerge pe fratele său care s-a refugiat în casă. Aici, inculpatul l-a prins și l-a lovit cu tocătorul, însă partea vătămată a reușit să fugă în curte către poarta ce se deschide către DN 3B.

Inculpatul a lăsat cele două obiecte pe masa situată pe holul bucătăriei părții vătămate și de aici a luat un cuțit în lungime de 20 cm, cu mâner de plastic, acoperit cu cârpă în lungime de 13 cm. cu care a început să-l alerge pe fratele său, pe care l-a ajuns la poarta locuinței, unde i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona toraco-abdominală. Realizând ce a făcut, inculpatul a plecat către spatele curții pentru a căuta ajutoare, lăsând cuțitul pe drum pe masa din holul bucătăriei lângă celelalte obiecte.

Inculpatul a strigat mai întâi la vecinul lor B.V., dar aflând de la mama sa B.T. că acesta nu este acasă, a traversat strada L. la vecinul său L.S. Aici i-a găsit pe martorii L.S., soția sa L.A. și mama sa L.M., cărora inculpatul le-a relatat că în timp ce tăia o ceapă, fratele său M.M. s-a împiedicat și a căzut în cuțitul său. Inculpatul i-a cerut martorului L.S. să apeleze serviciul de urgență 112, lucru pe care martorul l-a făcut, solicitând o ambulanță. În continuare, toți patru au mers la domiciliul inculpatului unde, în curtea locuinței, lângă pomul situat pe marginea aleii ce face legătura între cele două corpuri de clădire, se afla pe vine partea vătămată M.M. care se ținea de burtă și se văita.

Martorul L.S. l-a întrebat pe M.M. ce s-a întâmplat, ocazie cu care acesta le-a relatat martorilor că s-a certat cu fratele său M.N. care dăduse mâncarea lui la câini și la pisici, iar fratele său s-a enervat, l-a alergat prin curte și l-a înțepat cu cuțitul.

Fiind de față la această relatare, inculpatul M.N. nu a recunoscut cele întâmplate, declarând că fratele său este un mincinos. În continuare, inculpatul M.N. și martorul L.S. au luat-o pe partea vătămată din noroi și au dus-o lângă casă, unde exista un brâu betonat, unde au schimbat-o de hainele murdare după care au dus-o pe partea vătămată în dormitorul său, pe pat. Între timp, la locuința inculpatului sosise și martora B.T.

După ce l-au dus pe M.M. în dormitor, martorii L.S. și L.A. au ieșit la șosea pentru a aștepta ambulanța, cu partea vătămată rămânând L.M. și B.T.

Odată cu sosirea echipajului SMURD, la locuința fraților M. a sosit și mașina Postului de Poliție Unirea. Cu toții au intrat în dormitorul unde se afla partea vătămată M.M., care a fost întrebată din nou despre ce s-a întâmplat, ocazie cu care acesta a relatat din nou că a fost alergat prin curte și înjunghiat de fratele său. Din nou, inculpatul M.N. a declarat că fratele său este mincinos.

Partea vătămată M.M. a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Călărași unde a fost supus, de urgență, unei intervenții chirurgicale. Partea vătămată a fost internată cu diagnosticul „Plagă înjunghiată spațiul VII intercostal regiunea parasternală dreaptă penetrantă. Hemoperitoneu. Șoc hemoragie".

Din Raportul medico-legal din data de 11 ianuarie 2011 al Serviciului de Medicină Legală Călărași a rezultat că partea vătămată M.M. prezintă o singură plagă la nivelul hemitoracelui drept ce poate data din 8 decembrie 2010, produsă prin înjunghiere cu corp tăietor-înțepător, partea vătămată necesitând 25 - 30 zile de îngrijiri medicale iar leziunile i-au pus viața în pericol.

În ședința publică din 17 februarie 2011, inculpatul M.N. a precizat că dorește ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le recunoaște și le însușește, înțelegând să beneficieze de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia (pe fondul consumului de alcool, inculpatul i-a aplicat fratelui său M.M. o lovitură cu cuțitul în zona toraco-abdominală, leziunile punându-i în primejdie viața), circumstanțele personale ale inculpatului care, în faza de urmărire penală a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei și abia ulterior, cunoscând dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. prin care pedeapsa este redusă cu 1/3, a înțeles să beneficieze de prevederile legale invocate și a recunoscut săvârșirea faptei, atitudinea violentă a inculpatului care de-a lungul timpului a avut multiple conflicte, pe fondul consumului de alcool, cu fratele său și mama sa, aceștia depunând numeroase plângeri penale pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 193 C. pen., art. 217 C. pen., precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen.

Față de aceste circumstanțe, instanța a apreciat că nu pot fi aplicate în cauză dispozițiile art. 74 - 76 C. pen. și nici dispozițiile art. 81 - 82 C. pen., singura modalitate prin care scopul pedepsei poate fi atins fiind executarea în regim de detenție prin care se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de drept și față de regulile de conviețuire socială, cuantumul acesteia corespunzând întru totul gradului de pericol social al faptei și inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul M.N. solicitând admiterea căii de atac, desființarea hotărârii și în fond reținerea de circumstanțe atenuante, cu consecința reindividualizării pedepsei, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Prin Decizia penală nr. 188/A din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului M.N. formulat împotriva Sentinței penale nr. 32 din 24 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 694/116/2011.

În temeiul art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat la art. 350 din același cod, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.N.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus prevenția de la 9 decembrie 2010 la zi.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 RON, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a apreciat că a fost just individualizată față de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., fiind nejustificată diminuarea cuantumului acesteia, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite - infracțiune contra vieții unei persoane, modalitatea de comitere - prin înjunghiere cu corp tăietor-înțepător (cuțit), urmările faptei - leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate și împrejurarea că aceasta din urmă este fratele inculpatului.

De altfel, s-a constatat că pedeapsa aplicată este egală cu minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat, după reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, după cum prevede art. 320

1

C. proc. pen.

S-a stabilit că împrejurarea agravantă prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., reținută în mod corect în încadrarea juridică a faptei, demonstrează gradul de periculozitate mai ridicat pe care îl reprezintă inculpatul M.N., care a nesocotit raporturile specifice, caracterizate prin sentimente de afecțiune, între sine și fratele său.

Referitor la împrejurarea recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei, s-a apreciat că această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c)  C. pen., deoarece a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., reținându-se că, în condițiile existenței acordului de vinovăție al inculpatului, dispozițiile

art. 320

x

C. proc. pen. se aplică cu prioritate față de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă.

Totodată, s-a constatat că, față de cuantumul pedepsei de 5 ani închisoare, care nu se justifică a fi redus deoarece corespunde gradului de pericol social al faptei și inculpatului, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. ar fi nelegală.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.N., solicitând reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a acesteia, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul M. a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în aceea că la data de 8 decembrie 2010, acesta i-a aplicat fratelui său M.M. o lovitură cu cuțitul în zona toraco-abdominală, cauzându-i, prin înjunghiere, o plagă la nivelul hemitoracelui drept, pentru care partea vătămată a necesitat 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile i-au pus viața în pericol, de altfel inculpatul recunoscând comiterea faptei în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile

art. 320

x

C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, se reține că suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, pot fi acordate de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, iar din datele care caracterizează persoana inculpatului (de-a lungul timpului, a exercitat acte de violență împotriva membrilor familiei sale - frate și mamă - care, după ce au sesizat organele de poliție, și-au retras plângerile penale, a fost amendat administrativ în anul 2008 pentru infracțiunea de furt calificat comisă împreună cu un minor), nu se poate desprinde o asemenea concluzie. Inculpatul, comițând fapta în circumstanțele anterior menționate, dovedește un comportament ce nu permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendare a executării ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare - prin înjunghiere cu corp tăietor-înțepător (cuțit).

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin disp. art. 52 C. pen.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 9 decembrie 2010 la 21 septembrie 2011.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 9 decembrie 2010 la 21 septembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2011.