ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2852/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 114 din 24 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin a fost condamnat inculpatul S.R., în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a), 76 lit. d) C. pen., la 1 (un) an închisoare. În baza art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. e) C. pen., la 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a hotărât ca inculpatul să execute pedeapsa contopită, aceea de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 861, art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 8 (opt) ani sub sancțiunea lui art. 864 C. pen. S-a dispus, pe perioada termenului de încercare, ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c), d) C. pen. S-a dispus ca supravegherea să se efectueze de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 20 iunie 2011 și până la zi. În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ș.R., dacă nu este reținut sau arestat în alte cauze. Au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani. S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie dreptul prevăzut de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege și dispune în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendarea executării acestei pedepse. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea armei confecționate artizanal - o pușcă de vânătoare cu cocoș exterior, cu o țeava lisă, 4 tuburi cartuș și 2 cartușe cu glonț; un tub cartuș tras, aflate în camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J.

Caraș-Severin - dosar u.p. în baza art. 14, 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș suma de 1.387,76 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare. S-a constatat că partea vătămată Ș.O. nu s-a constituit parte civilă față de inculpat. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.000 RON cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că între inculpatul S.R. și soția acestuia, numita S.O., au existat neînțelegeri întrucât victima nu-i dădea atenția cuvenită, iar inculpat consuma frecvent băuturi alcoolice, mai accentuat în ultima perioadă. În dimineața zilei de 20 iunie 2011, în jurul orelor 6,45, inculpatul S.R.

a mers la magazinul din localitate unde și-a cumpărat o sticlă de rom, după care a venit acasă consumând băutura alcoolică. La un moment dat, din camera sa, pe geam, și-a văzut soția în curtea locuinței că merge spre toaletă, moment în care inculpatul s-a deplasat în atelierul său de unde și-a luat arma artizanală pe care a deținut-o de mai multă vreme și un număr de 6 cartușe ce se aflau într-o pungă și revenind în camera sa a pus cele 6 cartușe sub salteaua patului său, apoi cunoscând că în armă se afla un cartuș, s-a deplasat în apropierea toaletei unde se afla soția sa, S.O., pentru a executa un foc de armă asupra sa. Acesta a observat că ușa de la toaletă este deschisă și că soția sa se află așezată pe WC, fiind la o distanță de aproximativ 2 - 3 m de toaletă a armat arma și a îndreptat-o spre victimă pentru a trage, însă cartușul aflat pe țeava nu a percutat.

Văzând aceasta, soția inculpatului a tras ușa de la toaletă și a închis-o. Inculpatul a armat din nou arma și a executat foc de armă prin ușa de placaj a toaletei. Victima a ieșit din toaletă fiind rănită la picior, curgându-i mult sânge, a luat arma de la inculpat și a pus-o lângă ușă, strigând la nora sa și la copilul său. Inculpatul a mers în camera sa unde a continuat să consume alcoolul rămas în sticlă. După un scurt timp au venit organele de poliție și au constatat fapta săvârșită, arma artizanală fiind predată acestora de către martora Ș.M.C. Victima a fost dusă de fiul său, martorul S.R., la Spitalul Municipal Caransebeș, fiind internată pentru tratament. La fața locului, organele de poliție au constatat că în interiorul toaletei partea dreaptă pe jos se află un proiectil, iar la o înălțime de 42 cm față de podea pe suportul de beton al WC-ului se află o urmă care a fost creată de către proiectil.

De asemenea, la o înălțime de 65 cm față de baza inferioară a ușii de acces în toaletă se găsește un orificiu de formă neregulată. Organele de poliție au găsit și cele 6 cartușe aflate sub salteaua de la patul folosit de inculpat. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 29 iunie 2011 a rezultat că arma este o pușcă de vânătoare cu o țeava, fiind în stare de funcționare. Cu această armă se putea executa tragere prin fixarea rigidă a muniției găsite în camera cartușului. Tubul cartuș descoperit în camera cartușului a fost tras cu arma în litigiu. Cartușele sunt destinate pistoalelor semiautomate fiind de calibru 7,65 mm. Din raportul de constatare medico-legală din 21 iunie 2011 rezultă că victima S.O.

a prezentat o plasă împușcată care s-a putut produce prin împușcare cu armă de foc cu glonț, direcția de tragere fiind antero-posterior, victima necesitând un număr de 18 zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor. Plaga împușcată a fost produsă în 1/3 parte inferioară coapsă dreapta. Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală - dosar de urmărire penală, leziunile suferite nu au pus în pericol viața victimei. Inculpatul S.R. a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței și-a însușit probele administrate și nu a solicitat administrarea altor probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, respectiv caracterizare eliberată de primarul comunei Buchin.

Instanța de fond a apreciat că încadrarea dată faptei, aceea de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen., nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. și art. 136 din Legea nr. 295/2004 este corectă raportat atât la starea de fapt reținută mai sus, cât și la dispozițiile legale în materie. În acest context, instanța de fond a ținut seama de toate împrejurările în care s-a comis fapta - starea de tensiune dintre părți și amenințarea verbală cu moartea făcută de inculpat și de obiectul folosit-arma de foc. În ce privește regiunea corpului afectată a victimei, instanța de fond a reținut că inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, deși a ochit spre mijlocul ușii - în condițiile în care victima se afla într-o toaletă situată în curtea imobilului - aflându-se pe WC, din cauza nesiguranței sale manuale indusă de alcoolul consumat - nu a rănit victima într-o zonă a corpului vitală.

Oricum, inculpatul, în acele momente a acționat asumându-și consecința faptelor sale, acceptând posibilitatea uciderii soției sale. Din conținutul raportului de constatare medico-legală rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viața acesteia, însă acest aspect s-a apreciat că nu conduce de plano la schimbarea încadrării juridice dată faptei. Important în acest gen de spețe nu este atât rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui de a ucide directă sau, în cazul de față, indirectă. În raport de cele mai sus menționate s-a reținut că nu există elemente care să ducă la concluzia schimbării încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul S.R., fiind corect încadrată și prev. de art. 20 rap.

la art. 174, 175 lit. c) C. pen. În ce privește faptele privind nerespectarea regimului armelor și munițiilor, acestea există, sunt dovedite și sunt încadrate corect. Reținând astfel vinovăția inculpatului S.R. în ce privește săvârșirea faptelor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen., și art. 279 alin. (1) C. pen. și art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prima instanță l-a condamnat pe inculpate ținând cont că individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei sancțiuni juste, concrete, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere ai nevoii de reeducare a făptuitorului. Analiza criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

este obligatorie și trebuie făcută cumulativ având în vedere atât dispozițiile părții generale și speciale ale C. pen. cât și gravitatea faptei și persoana inculpatului. Tribunalul a reținut că faptele săvârșite de inculpat sunt fapte grave, că inculpatul S.R. este o persoană în vârstă, care nu are antecedente penale și care anterior săvârșirii acestor infracțiuni a avut un comportament bun în societate. Aceste ultime date au făcut posibilă reținerea în sarcina lui a circumstanțelor personale prev. de art. 74 lit. a) C. pen. respectiv conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii; instanța a făcut aplicarea acestor dispoziții legale coroborate cu dispozițiile art. 76 lit. c), d) și e) C. pen.

coborând pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege pentru cele trei infracțiuni; s-a procedat în această modalitate, după ce inițial s-a făcut aplicarea art. 320 ind. 1 C. proc. pen., reducându-se pedeapsa cu 1/3, urmare a recunoașterii vinovăției vizate de inculpat. Împotriva Sentinței penale nr. 114 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante și condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea executată efectiv și inculpatul S.R. care a solicitat schimbarea încadrării 6 juridice în infracțiunea prev de art. 180 C. pen. Prin Decizia penală nr. 65/A din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Timișoara în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.R. împotriva Sentinței penale nr. 114 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 2655/115/2011 din 12 august 2011. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, a desființat în parte sentința primei instanțe și, rejudecând cauza în latura penală în privința pedepselor în baza art. 20 rap. la art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.R. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În temeiul art. 65 alin. (2) rap. la art. 174 și 175 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a o condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor. În baza art. 133 din Legea nr. 295/2004, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală, fără drept.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) rap. la art. 33 și la art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea, cea de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul S.R. să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale și a menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

A reținut instanța de apel cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 C. pen că potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală, leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, însă, nu leziunile au pus în pericol viața victimei, ci acțiunea inculpatului, iar punerea în primejdie a vieții poate fi realizată și fără producerea de leziuni. Îndreptarea armei letale spre partea vătămată și apăsarea trăgaciului, armarea din nou a puștii ca urmare a nepercutării cartușului și executarea unui foc de armă în direcția victimei, în condițiile în care inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată în repetate rânduri că o va împușca, constituie împrejurări care îndreptățesc instanța să considere că făptuitorul a urmărit sau cel puțin a acceptat producerea rezultatului letal al acțiunii sale.

Plaga împușcată s-a situat la nivelul treimii inferioare a coapsei drepte, ceea ce denotă, având în vedere poziția victimei (care era așezată pe toaletă), că inculpatul nu a vizat zona picioarelor, ci a abdomenului, zonă vitală, nereușită acțiunii sale datorându-se neîndemânării și/sau poziției "închisă" a ușii toaletei.

A mai constatat instanța de apel că prima instanță a reținut în mod eronat circumstanțe atenuante, împușcarea soției după o primă încercare nereușită (cartușul nu a percutat), într-un moment în care aceasta avea atenția îndreptată în altă direcție și nu se putea apăra (se afla așezată pe toaletă), după ce inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată în repetate rânduri că o va împușca, reprezintă împrejurări față de care lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră pe întreg parcursul procesului penal nu justifică atenuarea răspunderii penale în sensul art. 74 și 76 C. pen, astfel că a înlăturat circumstanțele atenuante și a aplicat inculpatului pedepse în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a ținut cont de limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., lipsa antecedentelor penale și modalitatea concretă de comitere a faptei, împușcarea soției după o primă încercare nereușită cartușul nu a percutat, într-un moment în care aceasta avea atenția îndreptată în altă direcție și nu se putea apăra se afla așezată pe toaletă, după ce inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată în repetate rânduri că o va împușca. În consecință, a dispus o pedeapsă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen, iar referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, a dispus ca aceasta să fie executată în regim privativ de libertate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul S.R., a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 12, 14, 17, 17 2 și 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a avut intenția nici directă și nici indirectă de a omorî partea vătămată și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., arătând că partea vătămată și-a retras plângerea formulată. A mai solicitat aplicarea disp. art. 86 1 C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. și menținerea soluției instanței de fond având în vedere circumstanțele atenuante ale inculpatului și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul S.R. este nefondat pentru următoarele considerente. În ceea ce privește critica inculpatului S.R. privind achitarea sa (art. 385 9 pct. 12, pct. 17 2 , pct. 18 C. proc. pen.) Înalta Curte constată că este dovedită vinovăția inculpatului S.R. în primul rând de atitudinea acestuia care în cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că, după ce a consumat rom și a văzut-o pe soția sa mergând spre toaletă, i-a venit ideea să o omoare și a tras cu arma înspre ea cu intenția de a o ucide, neurmărind să tragă numai în zona picioarelor și a mâinilor, dosar urmărire penală.

Mai mult decât atât la dosarul de fond inculpatul a precizat "am înțeles învinuirea și recunosc săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caras Severin. Sunt de acord cu încadrarea juridică dată faptei", inculpatul solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., astfel că inculpat a recunoscut săvârșirea faptei și nu poate solicita în recurs achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Înalta Curte constată că fapta a fost corect încadrată juridic și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen.

Cu privire la solicitarea privind achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., susținând că partea vătămată și-a retras plângerea penală, Înalta Curte are în vedere că fapta săvârșită de inculpat respectiv art. 174 și 175 alin. (1) lit. c) C. pen., nu este o infracțiune care să se pedepsească la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părților nu înlătură răspunderea penală. Esențial în încadrarea juridică a faptei inculpatului este forma și modalitatea de vinovăție cu care s-a acționat. Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective al infracțiunii rezultă din declarația inculpatului, care a precizat că a avut intenția de a ucide victima (dosar urmărire penală) a recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței de fond și a uzat de aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. Astfel, încadrarea juridică a faptei este corectă și pedeapsa aplicată de instanța de apel a fost corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. care stabilesc criteriile generale de individualizare ținându-se seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei, faptul că inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate deosebită, prin care se aduce atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta - respectiv victima se afla în toaletă, iar inculpatul a folosit arma de foc trăgând asupra victimei - soția sa, Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, și pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus menționate, astfel încât nu se impune o reducere a acesteia, care răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale inculpatului cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 86 1 C. pen., Înalta Curte apreciază, în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat, că scopul pedepsei prev. de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenție, iar aplicarea disp. art. 86 1 C. pen. nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ și preventiv al pedepsei. Se constată că numai prin executarea în condiții de detenție, se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de drept, având în vedere pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, circumstanțele reale de comitere a faptei și urmarea produsă.

De asemenea, cu privire la solicitarea inculpatului de a i se reține circumstanțele prev. de art. 74 lit. a) C. pen., Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., aceste dispoziții au fost reținute de instanța de fond. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului S.R. potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. Împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - CL