ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 748/2009

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 511 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova s-a dispus, în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului T.L.,fără antecedente penale, aflat în stare de arest, la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

Cât privește pedeapsa accesorie s-au aplicat dispozițiile art. 71 C. pen., combinate cu art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a luat act că persoana vătămată D.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 lit. f) C. pen. și art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii, descris în procesul verbal de la fila 56 dosar urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt, pe baza probelor administrate, că inculpatul T.L. a locuit cu fratele său T.M. și cu mama sa, D.E., în același imobil, situat în Mizil, județul Prahova, fiecare ocupând câte o cameră. Între inculpat și fratele său exista permanent o stare conflictuală, cauzată în principal de consumul de alcool, care de multe ori a degenerat în acte de violență.

La data de 22 iulie 2008, în jurul orelor 15

00

, aflându-se la domiciliu, cei doi au avut din nou o discuție, iar inculpatul, pe fondul acestei stări conflictuale și al consumului de alcool, i-a aplicat fratelui său, T.M., o lovitură cu un cuțit în zona pectorală stângă superioară, care a provocat decesul acestuia.

După comiterea faptei, inculpatul a părăsit locuința și l-a rugat pe martorul B.V., aflat vis à vis de locuința inculpatului și care se ocupa cu vânzarea de pepeni, să-i permită folosirea telefonului mobil pentru a apela Serviciul de Urgență 112, în vederea trimiterii unei ambulanțe la domiciliul său, pe motiv că fratele său sângerează puternic.

Întrucât telefonul nu funcționa, l-a însoțit pe inculpat la postul de pază de la intrarea în cimitirul orașului Mizil, unde i-a solicitat martorului P.G., agent de pază la Poliția comunitară a orașului Mizil, să apeleze serviciul de urgență 112.

Ca urmare a apelului telefonic, la fața locului s-a prezentat un echipaj de poliție, care a constatat că la locuința inculpatului se afla cadavrul fratelui său.

Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea numitului T.M. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutive unei plăgi înjunghiate penetrante toracic cu interesarea pulmonului și cordului.

Totodată, s-a constatat că sângele recoltat de la victimă prezenta o îmbibație alcoolică de 3 grame la ‰ alcool etilic și este din grupa A2.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat pedeapsa aplicată.

Prin Decizia penală nr. 154 din 17 decembrie 2008, Curtea de Apel Prahova a admis apelul declarat de inculpat și a desființat hotărârea atacată numai cu privire la pedeapsa principală, pe care a redus-o de la 20 ani la 17 ani închisoare, menținând, în rest, dispozițiile hotărârii atacate.

În motivare s-a reținut că pedeapsa este excesivă, în raport de împrejurările faptei.

În termen legal, împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul.

Oral, recurentul inculpat a solicitat reducerea pedepsei, care a apreciat-o excesivă în raport de împrejurarea că victima l-a provocat, fiind anterior lovit de aceasta de mai multe ori. În drept, a fost invocat cazul de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată, în raport de această critică, de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este fondat, dar pentru considerațiunile ce urmează:

Instanțele, în considerarea principiilor înscrise în art. 3 și art. 4 C. proc. pen., respectiv al aflării adevărului și rolului activ în desfășurarea procesului penal, au administrat în cauză probele ce se impuneau și au stabilit o stare de fapt de necontestat, cât și o încadrare juridică adecvată.

Judecarea și condamnarea inculpatului s-a făcut atât în primă instanță, cât și în apel, cu ascultarea inculpatului și cu examinarea atentă a probelor administrate și din cuprinsul cărora nu au rezultat elementele absolut necesare stabilirii cauzei provocării și care putea conduce – în situația reținerii – la stabilirea unei pedepse sub limita minimă legală.

Astfel, prima instanță, examinând această cerere a inculpatului, respectiv reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a motivat corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat că nu a existat dovedită o activitate de provocare din partea victimei la momentul comiterii faptei, de natura celei prevăzută de lege, generatoarea unei puternice emoții și tulburări sub imperiul căreia să se fi comis fapta.

Pe de altă parte, existența unei stări conflictuale anterioare și care în timp a devenit permanentă pe fondul consumului de alcool al inculpatului și victimei, nu este o împrejurare de esența scuzei provocării, așa cum aceasta este reglementată prin dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., dar poate constitui o circumstanță concretă de individualizare judiciară a pedepsei.

În raport de aceste precizări, în favoarea inculpatului nu se puteau reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., dar se putea face o justă individualizare a pedepsei cu respectarea tuturor datelor ce caracterizau favorabil pe inculpat.

Astfel, pe fondul existenței unor stări conflictuale repetate, datorate consumului excesiv al alcoolului de către cei doi frați, dar și pentru că inculpatul este infractor primar și a avut o conduită procesuală sinceră se putea aplica acestuia o pedeapsă cu închisoare, la limita minimă legală a textului incriminator al omorului calificat.

Drept urmare, pentru respectarea art. 1 C. proc. pen. privind scopul procesului penal, cât și pentru o justă individualizare judiciară a pedepsei, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., se apreciază că o pedeapsă la limita minimă legală aplicată inculpatului este de natură să realizeze cerințele înscrise în art. 52 C. pen.

Sub acest aspect, recursul declarat de inculpat este fondat și se va admite, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia pronunțată în apel urmând a fi casată numai în ce privește reducerea pedepsei principale.

Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii recurate, iar potrivit art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa principală, astfel cum a fost stabilită în recurs, timpul reținerii și arestării preventive.

În temeiul art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu se va plăti din fondul

M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva Deciziei penale nr. 154 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Casează decizia atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei principale.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., de la 17 ani închisoare la 15 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 iulie 2008 la 4 martie 2009.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2009.