ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3804/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vaslui, prin Sentința penală nr. 234 din 27 mai 2009, a condamnat pe inculpatul C.C. (fiul lui P. și E., fără antecedente penale), la 22 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b), e) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a unei securi și a unui ciocan, obiecte ce constituie corpuri delicte.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Inculpatul locuia împreună cu mama lui, C.E., în vârstă de 72 de ani. Adesea, cei doi consumau alcool, relațiile dintre ei fiind conflictuale și degenerând în alungarea din locuință a femeii. Pe acest fond, în toamna anului 2008, și pentru că din via proprie, inculpatul a făcut vin și țuică, starea lor de beție era aproape permanentă. În 19 noiembrie 2008, la casa celor doi a venit C.D., fratele inculpatului, și el consumator de alcool, cei trei bând împreună. La un moment dat, inculpatul, beat, având în mână un ciocan și părându-i-se că mama lui nu ține bine un dulap în care dorea să bată un cui, a lovit-o în cap cu pumnii, picioarele și cu coada din lemn a ciocanului, femeia fiind nevoită să se retragă într-o cameră unde a rămas până a doua zi, inculpatul și C.D.

continuând să bea. În prima jumătate a dimineții de 20 noiembrie 2008, C.R., soția unui alt frate, și-a trimis fiul să împrumute de la bunica lui, o mașină pentru tocat nuci. Copilul a intrat în camera bunicii, a văzut-o pe femeie și pe cei doi frați așezați pe un pat și a constatat că erau beți. Pentru a-i da obiectul cerut, C.E. s-a deplasat cu greutate într-o altă cameră, a adus mașina, gestul ei enervându-l pe inculpat. Imediat, C.C. s-a deplasat în curte, a luat o bărdiță, a revenit în încăperea unde se afla mama lui și a lovit-o în spate, el fiind dezarmat de minor. În continuare, inculpatul și-a lovit mama cu pumnul în față, aceasta s-a prăbușit pe un pat, aici rămânând până în 21 noiembrie 2008 când, spre prânz, a început să horcăie, iar seara, a decedat.

Realizând că femeia murise, inculpatul a acoperit-o cu o plapumă și a discutat cu fratele lui ce urmau să întreprindă. Ca atare, C.D. și-a chemat fiica, i-a arătat-o pe bunica ei moartă, aceasta la rândul ei, anunțându-și bunica maternă, pe T.E., despre cele văzute. T.E., împreună cu M.E., s-au deplasat la casa victimei, aici C.D. spunându-le că femeia murise de circa 3 ore, fără însă să le spună și din ce cauză. Cele două femei, împreună cu alte persoane, în 22 noiembrie 2008, au pregătit victima pentru înmormântare, în cursul treburilor specifice acestei situații, Z.C., ginerele victimei, fost polițist, constatând că victima prezenta leziuni, a sesizat organele de cercetare.

Raportul medico-legal de expertiză (necropsie) a reținut că moartea a fost violentă și a fost cauzată de șoc traumatic și hemoragic, urmare a unui politraumatism cu fracturi de coloană vertebrală toracală, multiple fracturi costale pe partea dreaptă și pe partea stângă, infiltrate sanguine, echimoze, escoriații, șocul fiind instalat la o persoană cu rezervă funcțională relativ redusă dată de multiple tare organice. S-a mai reținut că leziunile s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure, unele din ele putând fi produse și prin comprimare.

De asemenea, același act a identificat leziuni care sugerau ca agent vulnerant, un corp contondent alungit, parte din ele purtând data din 19 și 20 noiembrie 2008, ceea ce pleda pentru o agresiune în mai multe episoade, victima a recepționat mai multe lovituri la nivelul toracelui, aplicate cu un corp contondent, unul cu o suprafață de impact relativ mică, dar care a determinat fractura de coloană vertebrală toracală cu lezarea corpului vertebral și a hemitoracelui stâng, posibil, au fost produse prin lovirea repetată a victimei aflată în decubit lateral drept, unele fiind produse prin lovire cu mijloacele de atac proprii omului. Concluzia actului de necropsie a fost că între politraumatism și moarte, există legătură directă de cauzalitate.

Probatoriul administrat a reliefat situația de fapt și vinovăția inculpatului. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, sens în care el a susținut că nu a avut intenția de a-și ucide mama, a acționat în stare de beție și în favoarea sa actele dosarului pledează pentru reținerea de circumstanțe atenuante. Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală nr. 105 din 4 august 2009, a respins, ca nefondat, apelul. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta. Recursul nu este fondat. C. pen., în art. 49 alin. (1), (2) prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voința sa, în stare de beție completă produsă de alcool….

Starea de beție voluntară completă produsă de alcool …. nu înlătură caracterul penal al faptei. În cauză, probatoriul administrat la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, în cadrul acestuia declarațiile inculpatului fiind relevante și coroborate cu mărturiile fratelui său, C.D., martor ocular pe tot parcursul desfășurării actelor infracționale, au reliefat că "…. el era beat aproape tot timpul…. C.C. bea foarte mult, cel puțin 6 l de vin pe zi …. de miercuri până vineri, în trei zile, noi am băut 7 l de țuică, …. Fratele meu a băut cel mai mult …. el bea tot timpul …. a făcut țuică marți, și de atunci nu s-a mai trezit din băutură…." (dosar urmărire penală).

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a evidențiat că inculpatul a prezentat tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat (dosar urmărire penală). În cauză nici o probă nu a relevat că inculpatul ar fi fost în stare de beție involuntară, ci, dimpotrivă, atât anterior datelor de 17 și 19 noiembrie 2008, cât și în acele zile, a consumat alcool potrivit conduitei și modului său de viață voit conduse: "… În toată această perioadă, eu am fost în stare de ebrietate.

Am făcut 15 l de țuică, iar de luni până sâmbătă, aproape i-am terminat …. am băut întruna … menționez că de când am făcut țuica, nu m-am mai trezit din bătură, iar dimineața, când mă trezeam beam vin până se lumina de ziuă". Ca atare, lucrările dosarului nu au evidențiat că fapta ar fi fost comisă în stare de beție involuntară, astfel că nu este aplicabilă cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei prev. de art. 49 C. pen. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., nici acesta nu este fondat.

Orientându-se la pedeapsa de 22 ani închisoare, instanța a avut în vedere, în integralitate, criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., în cadrul acestora acordând semnificație pericolului social deosebit de grav al faptei, inculpatul și-a ucis mama, caz de agravare a răspunderii penale, fapta sa a fost comisă cu cruzime, sens în care pledează constatările raportului medico-legal de necropsie, actele de violență săvârșite cu pumnii, picioarele, cu utilizarea unui ciocan și a unei securi, denotând suferințele la care a fost supusă victima. Dar, în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, instanța a considerat și persoana inculpatului, respectiv starea lui de instrucție redusă, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei, chiar și fără a reține circumstanțele atenuante, a aplicat o pedeapsă situată între limitele prevăzute de textele incriminatoare (art. 176 lit. a) C. pen.

- pedeapsa cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani). Pentru considerentele expuse decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 4 august 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 noiembrie 2008 la 17 noiembrie 2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.