ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3804/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Vaslui, prin Sentința penală nr. 234 din 27 mai

2009, a condamnat pe inculpatul C.C. (fiul lui P. și E., fără antecedente

penale), la 22 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru

infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174,

raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a unei securi și a unui ciocan, obiecte

ce constituie corpuri delicte.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

Inculpatul locuia împreună cu mama

lui, C.E., în vârstă de 72 de ani.

Adesea, cei doi consumau alcool, relațiile

dintre ei fiind conflictuale și degenerând în alungarea din locuință a femeii.

Pe acest fond, în toamna anului

2008, și pentru că din via proprie, inculpatul a făcut vin și țuică, starea lor

de beție era aproape permanentă.

În 19 noiembrie 2008, la casa celor

doi a venit C.D., fratele inculpatului, și el consumator de alcool, cei trei

bând împreună.

La un moment dat, inculpatul, beat,

având în mână un ciocan și părându-i-se că mama lui nu ține bine un dulap în

care dorea să bată un cui, a lovit-o în cap cu pumnii, picioarele și cu coada

din lemn a ciocanului, femeia fiind nevoită să se retragă într-o cameră unde a

rămas până a doua zi, inculpatul și C.D. continuând să bea.

În prima jumătate a dimineții de 20

noiembrie 2008, C.R., soția unui alt frate, și-a trimis fiul să împrumute de la

bunica lui, o mașină pentru tocat nuci. Copilul a intrat în camera bunicii, a

văzut-o pe femeie și pe cei doi frați așezați pe un pat și a constatat că erau

beți. Pentru a-i da obiectul cerut, C.E. s-a deplasat cu greutate într-o altă

cameră, a adus mașina, gestul ei enervându-l pe inculpat.

Imediat, C.C. s-a deplasat în curte,

a luat o bărdiță, a revenit în încăperea unde se afla mama lui și a lovit-o în

spate, el fiind dezarmat de minor. În continuare, inculpatul și-a lovit mama cu

pumnul în față, aceasta s-a prăbușit pe un pat, aici rămânând până în 21

noiembrie 2008 când, spre prânz, a început să horcăie, iar seara, a decedat.

Realizând că femeia murise,

inculpatul a acoperit-o cu o plapumă și a discutat cu fratele lui ce urmau să

întreprindă. Ca atare, C.D. și-a chemat fiica, i-a arătat-o pe bunica ei

moartă, aceasta la rândul ei, anunțându-și bunica maternă, pe T.E., despre cele

văzute. T.E., împreună cu M.E., s-au deplasat la casa victimei, aici C.D.

spunându-le că femeia murise de circa 3 ore, fără însă să le spună și din ce

cauză.

Cele două femei, împreună cu alte

persoane, în 22 noiembrie 2008, au pregătit victima pentru înmormântare, în

cursul treburilor specifice acestei situații, Z.C., ginerele victimei, fost polițist,

constatând că victima prezenta leziuni, a sesizat organele de cercetare.

Raportul medico-legal de expertiză

(necropsie) a reținut că moartea a fost violentă și a fost cauzată de șoc

traumatic și hemoragic, urmare a unui politraumatism cu fracturi de coloană

vertebrală toracală, multiple fracturi costale pe partea dreaptă și pe partea

stângă, infiltrate sanguine, echimoze, escoriații, șocul fiind instalat la o

persoană cu rezervă funcțională relativ redusă dată de multiple tare organice.

S-a mai reținut că leziunile s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri

dure, unele din ele putând fi produse și prin comprimare.

De asemenea, același act a

identificat leziuni care sugerau ca agent vulnerant, un corp contondent

alungit, parte din ele purtând data din 19 și 20 noiembrie 2008, ceea ce pleda

pentru o agresiune în mai multe episoade, victima a recepționat mai multe

lovituri la nivelul toracelui, aplicate cu un corp contondent, unul cu o

suprafață de impact relativ mică, dar care a determinat fractura de coloană

vertebrală toracală cu lezarea corpului vertebral și a hemitoracelui stâng,

posibil, au fost produse prin lovirea repetată a victimei aflată în decubit

lateral drept, unele fiind produse prin lovire cu mijloacele de atac proprii

omului.

Concluzia actului de necropsie a

fost că între politraumatism și moarte, există legătură directă de cauzalitate.

Probatoriul administrat a reliefat

situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, sens în

care el a susținut că nu a avut intenția de a-și ucide mama, a acționat în

stare de beție și în favoarea sa actele dosarului pledează pentru reținerea de

circumstanțe atenuante.

Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală

nr. 105 din 4 august 2009, a respins, ca nefondat, apelul.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cazurile de

casare fiind detaliate în prezenta.

Recursul nu este fondat.

C. pen., în art. 49 alin. (1), (2)

prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă

făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări

independente de voința sa, în stare de beție completă produsă de alcool….

Starea de beție voluntară completă produsă de alcool …. nu înlătură caracterul

penal al faptei.

În cauză, probatoriul administrat la

urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, în cadrul acestuia

declarațiile inculpatului fiind relevante și coroborate cu mărturiile fratelui

său, C.D., martor ocular pe tot parcursul desfășurării actelor infracționale,

au reliefat că "…. el era beat aproape tot timpul…. C.C. bea foarte mult,

cel puțin 6 l de vin pe zi …. de miercuri până vineri, în trei zile, noi am

băut 7 l de țuică, …. Fratele meu a băut cel mai mult …. el bea tot timpul …. a

făcut țuică marți, și de atunci nu s-a mai trezit din băutură…." (dosar

urmărire penală).

Raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică a evidențiat că inculpatul a prezentat tulburare de personalitate

de tip instabil impulsiv, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a

conținutului și consecințelor faptelor sale, are discernământul păstrat în

raport cu fapta pentru care este cercetat (dosar urmărire penală).

În cauză nici o probă nu a relevat

că inculpatul ar fi fost în stare de beție involuntară, ci, dimpotrivă, atât

anterior datelor de 17 și 19 noiembrie 2008, cât și în acele zile, a consumat

alcool potrivit conduitei și modului său de viață voit conduse: "… În

toată această perioadă, eu am fost în stare de ebrietate. Am făcut 15 l de

țuică, iar de luni până sâmbătă, aproape i-am terminat …. am băut întruna …

menționez că de când am făcut țuica, nu m-am mai trezit din bătură, iar

dimineața, când mă trezeam beam vin până se lumina de ziuă".

Ca atare, lucrările dosarului nu au

evidențiat că fapta ar fi fost comisă în stare de beție involuntară, astfel că

nu este aplicabilă cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei prev. de

art. 49 C. pen.

În ce privește cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., nici acesta nu este fondat.

Orientându-se la pedeapsa de 22 ani închisoare,

instanța a avut în vedere, în integralitate, criteriile generale de

individualizare prev. de art. 72 C. pen., în cadrul acestora acordând semnificație

pericolului social deosebit de grav al faptei, inculpatul și-a ucis mama, caz

de agravare a răspunderii penale, fapta sa a fost comisă cu cruzime, sens în

care pledează constatările raportului medico-legal de necropsie, actele de

violență săvârșite cu pumnii, picioarele, cu utilizarea unui ciocan și a unei

securi, denotând suferințele la care a fost supusă victima. Dar, în cadrul

procesului de individualizare a pedepsei, instanța a considerat și persoana

inculpatului, respectiv starea lui de instrucție redusă, lipsa antecedentelor

penale, recunoașterea faptei, chiar și fără a reține circumstanțele atenuante,

a aplicat o pedeapsă situată între limitele prevăzute de textele incriminatoare

(art. 176 lit. a) C. pen. - pedeapsa cu detențiune pe viață sau cu închisoare

de la 15 la 25 de ani).

Pentru considerentele expuse decizia

instanței de apel fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de

inculpat va fi respins ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192, cu

referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 4 august 2009

a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 noiembrie 2008

la 17 noiembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

17 noiembrie 2009.