ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3415/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3415/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din data de 19 ianuarie 2009

pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art.

37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I., fiul lui C. și N., la

pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat, în dauna părții vătămate G.N., cu

același domiciliu.

În baza dispozițiilor art. 65

alin. (2) și art. 66 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea art. 71, art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Constată că Spitalul Clinic

de Urgență Sf. Spiridon Iași, Spitalul Clinic de Pneumologie Iași - Clinica

chirurgie toracică și Serviciul de Ambulanță Iași, nu s-a constituit părți

civile în cauză.

În baza dispozițiilor art. 189

C. proc. pen. onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă

de 100 RON a fost avansat inițial din fondurile speciale ale M.J.L.C.

În baza dispozițiilor art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G.I. la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat în sumă de 800 RON.

Pentru a dispune în acest

sens, prima instanță a reținut următoarele:

Audiat fiind în fața instanței

de judecată, ca urmare a punerii în executare a mandatului de aducere emis pe

numele său, inculpatul G.I. a recunoscut faptul că în luna iulie a anului 2008 a avut o altercație cu mama sa care a culminat în sensul lovirii acesteia cu palmele și cu pumnii,

cu privire la celelalte violențe reținute în sarcina sa prin actul de

inculpare, respectiv că ar fi lovit-o și cu coada unei sape precum și cu

picioarele ori că în urma acestui incident ar fi aruncat-o peste un gard, în

grădină, inculpatul adoptând poziția procesuală de nerecunoaștere a acestor

împrejurări.

Având cuvântul la probe

inculpatul a solicitat instanței administrarea probei testimoniale în

circumstanțiere precum și a celei cu înscrisuri, admise de instanță.

Deși legal citată partea

vătămată G.N., nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.

Din oficiu instanța a dispus

în sensul reaudierii martorilor din lucrări B.G., G.G., B.A., T.A. și G.V.,

martori care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și

care au relevat instanței date și împrejurări referitoare la fapta sub aspectul

căreia inculpatul a fost trimis în judecată și împrejurările în care aceasta a

fost comisă.

Instanța, examinând actele

și lucrările dosarului precum și întreg materialul probator administrat în cauză

atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, a reținut

următoarea situație de fapt:

Inculpatul G.I. și partea

vătămată G.N., mama sa, locuiesc în același imobil situat în sat Breazu, com.

Rediu, jud. Iași, însă datorită consumului exagerat de băuturi alcoolice de

către inculpat, între ei au existat mai multe conflcite.

Unul dintre acestea s-a

petrecut și în seara zilei de 02 iunie 2007, câd pe fondul purtzării unor

discuții contradictorii și a faptului că inculpatul se afla sub influența

băuturilor alcoolice, acesta din urmă i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii

peste tot corpul părții vătămate urmate, față de fuga acesteia în curtea

imobilului, de lovirea ei cu coada unei sape, de asemenea peste tot corpul, în

urma cărora partea vătămată a căzut jos la pământ, după care inculpatul a

continuat să o lovească.

După epuizarea exercitării

acestor violențe inculpatul a luat-o în brațe pe partea vătămată și a aruncat-o

peste un gard, în grădină.

Conform certificatului

medico-legal nr. 4483 emis de I.M.L. Iași, la data de 21 iunie 2007, partea

vătămată G.N., a suferit hemopneumotorax stâng și emfizem subcutanat, fracturi

costale, echimoze, leziuni care s-au putut produce prin loviri cu mijloace și

corpuri contondente, care au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile

de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate.

Această situație de fapt a

fost reținută în urma coroborării declarației părții vătămate G.N., cu

declarațiile martorilor G.V., B.A. (martori oculari care au perceput întreaga

desfășurare a activității infracționale întreprinsă de inculpat) precum și cu

declarațiile celorlalți martori – T.A., G.G. și actele medicale eliberate

părții vătămate, văzând și declarațiile inculpatului date în ambele faze ale

procesului penal în cuprinsul cărora el recunoaște agresiunea fizică exercitată

asupra părții vătămate, negând doar împrejurările referitoare la lovirea părții

vătămate cu coada unei sape și aruncarea acesteia peste gard, într-o grădină,

care însă au fost reținute ca urmare a declarațiilor martorilor oculari G.V. și

B.A. care au precizat fără echivoc, exercitarea și a acestor violențe părții

vătămate de către inculpatul G.I.

Reținând această situație de

fapt, apreciază Tribunalul c

a

, în

drept, fapta inculpatului G.I. în care, la data de 02 iunie 2007 i-a aplicat

părții vătămate G.N. mai multe lovituri, cu palmele, cu pumnii, cu picioarele

și cu coada unei sape după care a aruncat-o pe aceasta peste un gard, într-o

grădină, lovituri care i-au produs acesteia leziuni care au avut nevoie de un

număr de 23-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie

viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat

la art. 175 – art. 175 lit. c) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului G.I. instanța

urmează a ține seama de dispozițiile art. 72 C. pen., a reține dispozițiile art.

21 alin. (2) C. pen. referitoare la sancționarea tentativei în raport cu

dispozițiile art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. precum și a modalității și

împrejurărilor în care a fost săvârșită această faptă, pedeapsa ce urmează a fi

aplicată inculpatului urmând a fi stabilită din perspectiva asigurării rolului

pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv cel al reeducării inculpatului

și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, văzând și starea de recidivă

postexecutorie în care această infracțiune a fost săvârșită.

În baza dispozițiilor art. 65

alin. (2) și art. 66 C. pen. urmează a fi aplicată pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

iar în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. îi va fi aplicată

inculpatului G.I. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași

drepturi la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la

terminarea executării pedepsei.

Deși legal citați, Spitalul

Clinic de Urgențe Sf. Spiridon Iași, Spitalul Clinic de pneumologie Iași -

Clinica chirurgie toracică și Serviciul de Ambulanță Iași nu s-au constituit

părți civile în cauză, instanța aflându-se în imposibilitate de a reține

existența vreunui prejudiciu cauzat de fapta inculpatului în lipsa exercitării

acțiunii civile, guvernate de principiul disponibilității, cu excepția situațiilor

strict reglementate de dispozițiile art. 17 C. proc. pen. referitoare la

exercitarea din oficiu a acțiunii civile, neincidente prezentei cauze.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul.

În motivele de apel,

sentința a fost criticată sub aspectul încadrării juridice a faptei,m

apreciindu-se ca fiind corectă cea prevăzută de art. 181 C. pen., „vătămarea

corporală”, și sub aspectul individualizării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 77

din data de 4 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins ca

nefondat apelul inculpatului.

Pentru a dispune în acest

sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Raportat la

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută

de art. 181 C. pen., din probele administrate, situația de fapt conturată,

urmează a se constata că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale

acestei infracțiuni, fapta prin care s-a pricinuit vătămarea integrități

corporale ori sănătății, a vătămării care necesită pentru vindecare îngrijiri

medicale de cel mult 60 zile.

Deși numărul de

zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare a fost stabilit prin

certificat medico-legal la 20 - 25 zile, acestea nu constituie singurul element

în aprecierea existenței infracțiunii.

Inculpatul a

acționat violent asupra mamei sale și anterior obișnuia să consume băuturi

alcoolice, iar la data de 20 iunie 2007 a luat-o la bătaie ignorând vârsta acesteia și neputința de a ;e apăra, fratele său nu era în casă.

Loviturile

aplicate au fost multiple cu pumnii în zona capului și în spate (aspect

constatat de certificatul medico-legal, relatat de partea vătămată) au

continuat și atunci când partea vătămată a încercat să fugă, ieșind în curte,

unde inculpatul a lovit-o cu o coadă din lemn și pumnii până când partea

vătămată a căzut, apoi a aruncat-o peste gard.

Modalitățile în

care a acționat inculpatul, actele materiale violente și multiple exercitate asupra

părții vătămate (mama sa, în vârstă de 74 ani), continuarea agresiunii și după

ce partea vătămată a fost doborâtă la pământ de loviturile primite, apoi a fost

aruncată de inculpat peste gard - concretizează un grad ridicat de gravitate a

faptei săvârșite și conturează clar intenția acestuia de a lovi interesat

partea vătămată, de a-și urmări scopul (într-o declarație inculpatul precizează

că „.m-am săturat de ea".

Ori, aceste

aspecte de circumstanțiere faptică nu pot constitui doar simple vătămări ale

integrității corporale ale părții vătămate, ci conturează cert intenția

acestuia de a-și omorî mama. Chiar dacă ar fi acționat cu o intenție indirectă,

inculpatul a avut un scop precis, pe care a urmărit să-1 realizeze, iar rezultatul

grav produs putea să-l prevadă clar.

În circumstanțele

probatorii prezentate nu se poate reține infracțiunea de vătămare corporală așa

cum a solicitat-o inculpatul prin apărător, cererea de schimbare a încadrării juridice

a faptei - în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. nu este fondată

probator, și urmează a fi respinsă.

Săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de dispozițiile art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. a fost cert conturată în

sarcina inculpatului omorul săvârșit asupra unei rude apropriate" prin

„punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care nu

și-a produs efectul".

Instanța de fond a

reținut temeinic și legal săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat de către inculpatul G.I., cât și încadrarea juridică, dispunând just condamnarea

inculpatului G.I. pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Criticile de apel

ale inculpatului au vizat și cuantumul pedepsei aplicate.

Sub acest aspect,

instanța de fond a apreciat temeinic asupra criteriilor generale de

individualizare a cuantumului pedepsei aplicate, coroborând circumstanțele

reale ale săvârșirii faptei cu cele personale ale inculpatului, încât coborârea

cuantumului pedepsei aplicate nu se justifică probator (întrucât pedeapsa

aplicată a fost minimul prevăzut de legea penală pentru infracțiunea reținută

săvârșită de inculpat - tentativă la omor calificat.

Sub toate aceste

argumente de fapt și drept se constată că sentința penală aplicată nu este

afectată de vicii pentru a fi desființată, motivele de apel ale inculpatului G.I.

nu sunt fondate, astfel încât în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va fi respins ca nefondat apelul inculpatului.

Împotriva deciziei

inculpatul a declarat prezentul recurs (fil. 2), la dosar nefiind depuse motive

scrise de recurs.

Motivele de recurs

au fost expuse cu ocazia dezbaterilor și sunt consemnate în partea introductivă

a prezentei decizii.

Prealabil

examinării recursului inculpatului, Înalta Curte constată următoarele:

- în urma emiterii

mandatului de aducere, la termenul din 24 noiembrie 2008, prima instanță, după

identificare, a procedat la ascultarea inculpatului (fil. 57-58);

- în primă

instanță, inculpatul a solicitat numai probe în circumstanțiere (fil. 58

verso), judecarea cauzei fiind amânată în vederea administrării acestora;

- la termenul

următor, inculpatul nu s-a mai prezentat la instanța de fond, aceasta procedând

la trecerea la dezbateri și pronunțarea sentinței;

- inculpatul a

declarat apel, a depus un memoriu olograf (fil. 4) și nu a solicitat

administrarea altor probe. Cu acordul său, prezent fiind la ultimul termen,

inculpatul a fost audiat (fil. 21) exprimându-și nemulțumirea cu privire la

cuantumul pedepsei;

- inculpatul nu

s-a prezentat la nici unul dintre cele 2 termene în fața instanței de recurs și

nici nu a depus motive scrise de recurs, memorii ori cereri de probe.

Înalta Curte mai

constată că motivele de recurs - menționate în partea introductivă a prezentei

decizii - sunt identice cu motivele de apel.

Recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării „când faptei săvârșite i

s-a dat o greșită încadrare juridică".

Conform

probatoriului administrat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice,

inculpatul - la data de 2 iunie 2007, ca urmare a unor discuții contradictorii

cu mama sa - i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii peste tot corpul

după care, deși partea vătămată a fugit în curte, a urmărit-o și a continuat să

o lovească cu coada unei sape, de asemenea peste tot corpul, inclusiv după ce

victima a căzut la pământ. După încetarea acestor lovituri, inculpatul a luat

victima în brațe și a aruncat-o peste un gard, în grădină.

Din actul

medico-legal existent la dosar rezultă că victima, mama inculpatului, în vârstă

de 74 de ani la data faptelor, a prezentat numeroase și grave leziuni („tratate

operator, fracturi costale C8-C9 stg., ce s-au putut produce prin loviri cu

mijloace și corpuri contondente. Necesită 23-25 zile îngrijiri medicale",

„cu mențiunea că la data producerii și prin ele însele leziunile au pus în

primejdie viața susnumitei" - fil. 5 d.u.p.).

Aceste leziuni

sunt confirmate și de actele medicale (fil. 6-27, d.u.p).

Expunerea situației

de fapt și concluzia categorică a medicului legist cu privire la punerea în

primejdie a vieții victimei, susținută de actele medicale, face - în principiu

- inutilă altă argumentație cu privire la intenția de omor cu care a acționat

inculpatul.

În completarea

actelor medicale și medico-legale, Înalta Curte mai reține următoarele:

Fapta inculpatului

- astfel cum a fost reținută în urma administrării probatoriului, și chiar

recunoscută în cea mai mare parte în declarațiile sale inițiale - denotă o

agresivitate extremă și nejustificată față de victimă, mama sa, o femeie în

vârstă de 74 ani.

Dacă în cazul

infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., făptuitorul

acționează cu intenția generală de vătămare corporală, în cazul infracțiunii de

omor, chiar rămasă în forma tentativei, acesta acționează cu intenția de

suprimare a vieții victimei.

Intenția de omor

rezultă din modul de săvârșire a faptei, printre altele și din mijloacele

vulnerante folosite, din numărul și intensitatea loviturilor, din zonele

anatomice vizate și din durata activității violente.

Nu în ultimul

rând, o anumită stare fizică precară a victimei cunoscută făptuitorului -

cauzată de boli sau chiar de fenomenele specifice vârstei înaintate - poate

justifica concluzia unei acțiuni orientate spre suprimarea vieții acesteia, iar

nu spre o simplă „corecție fizică".

Or, activitatea

violentă a inculpatului, caracterizată printr-o durată relativ lungă, prin

lovirea repetată a victimei, mama sa, femeie în vârstă de 74 de ani (având 1,60 metri înălțime și 45-50 kg greutate, potrivit propriilor declarații ale inculpatului) cu pumnii

și cu coada unei sape, persistența de care acesta a dat dovadă în raport cu

încercarea victimei de a scăpa, continuarea aplicării de lovituri chiar și după

ce victima a căzut, urmată de luarea în brațe și aruncarea sa peste gard,

relevă intenția de omor, iar nu intenția generală de vătămare corporală, de

„corecție fizică" justificată prin aceea că, venind acasă de la muncă,

inculpatul nu a găsit mâncare gătită și grădina lucrată (fil. 56 d.u.p.).

Nu este întemeiată

nici critica referitoare la cuantumul pedepsei aplicate (caz de casare - art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Prima instanță a

aplicat inculpatului minimul pedepsei prevăzută de lege pentru tentativa de

omor calificat - 7 ani și 6 luni închisoare - în condițiile săvârșirii

infracțiunii în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C.

pen.

Condamnările

menționate în cazierul inculpatului (fil. 36 d.u.p.) reprezintă un

contraargument important pentru cererea acestuia de reducere a pedepsei

aplicate.

Regretul pentru

fapta săvârșită, afirmația inculpatului că mama sa nu este de acord să fie

condamnat, și chiar iertarea acestuia de către partea vătămată, nu sunt

împrejurări care să justifice reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe

atenuante ce ar avea drept consecință juridică reducerea pedepsei sub minimul

prevăzut de lege.

Față de cele

arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C.

proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul Gongeanu Ion împotriva Deciziei penale

nr. 77 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori și familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 octombrie 2009.