ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3415/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din data de 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I., fiul lui C. și N., la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, în dauna părții vătămate G.N., cu același domiciliu. În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. Constată că Spitalul Clinic de Urgență Sf. Spiridon Iași, Spitalul Clinic de Pneumologie Iași - Clinica chirurgie toracică și Serviciul de Ambulanță Iași, nu s-a constituit părți civile în cauză. În baza dispozițiilor art. 189 C. proc. pen. onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 100 RON a fost avansat inițial din fondurile speciale ale M.J.L.C. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul G.I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 800 RON. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Audiat fiind în fața instanței de judecată, ca urmare a punerii în executare a mandatului de aducere emis pe numele său, inculpatul G.I.

a recunoscut faptul că în luna iulie a anului 2008 a avut o altercație cu mama sa care a culminat în sensul lovirii acesteia cu palmele și cu pumnii, cu privire la celelalte violențe reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, respectiv că ar fi lovit-o și cu coada unei sape precum și cu picioarele ori că în urma acestui incident ar fi aruncat-o peste un gard, în grădină, inculpatul adoptând poziția procesuală de nerecunoaștere a acestor împrejurări. Având cuvântul la probe inculpatul a solicitat instanței administrarea probei testimoniale în circumstanțiere precum și a celei cu înscrisuri, admise de instanță. Deși legal citată partea vătămată G.N., nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.

Din oficiu instanța a dispus în sensul reaudierii martorilor din lucrări B.G., G.G., B.A., T.A. și G.V., martori care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și care au relevat instanței date și împrejurări referitoare la fapta sub aspectul căreia inculpatul a fost trimis în judecată și împrejurările în care aceasta a fost comisă. Instanța, examinând actele și lucrările dosarului precum și întreg materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul G.I. și partea vătămată G.N., mama sa, locuiesc în același imobil situat în sat Breazu, com. Rediu, jud. Iași, însă datorită consumului exagerat de băuturi alcoolice de către inculpat, între ei au existat mai multe conflcite.

Unul dintre acestea s-a petrecut și în seara zilei de 02 iunie 2007, câd pe fondul purtzării unor discuții contradictorii și a faptului că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, acesta din urmă i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste tot corpul părții vătămate urmate, față de fuga acesteia în curtea imobilului, de lovirea ei cu coada unei sape, de asemenea peste tot corpul, în urma cărora partea vătămată a căzut jos la pământ, după care inculpatul a continuat să o lovească. După epuizarea exercitării acestor violențe inculpatul a luat-o în brațe pe partea vătămată și a aruncat-o peste un gard, în grădină. Conform certificatului medico-legal nr. 4483 emis de I.M.L.

Iași, la data de 21 iunie 2007, partea vătămată G.N., a suferit hemopneumotorax stâng și emfizem subcutanat, fracturi costale, echimoze, leziuni care s-au putut produce prin loviri cu mijloace și corpuri contondente, care au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate. Această situație de fapt a fost reținută în urma coroborării declarației părții vătămate G.N., cu declarațiile martorilor G.V., B.A. (martori oculari care au perceput întreaga desfășurare a activității infracționale întreprinsă de inculpat) precum și cu declarațiile celorlalți martori – T.A., G.G.

și actele medicale eliberate părții vătămate, văzând și declarațiile inculpatului date în ambele faze ale procesului penal în cuprinsul cărora el recunoaște agresiunea fizică exercitată asupra părții vătămate, negând doar împrejurările referitoare la lovirea părții vătămate cu coada unei sape și aruncarea acesteia peste gard, într-o grădină, care însă au fost reținute ca urmare a declarațiilor martorilor oculari G.V. și B.A. care au precizat fără echivoc, exercitarea și a acestor violențe părții vătămate de către inculpatul G.I. Reținând această situație de fapt, apreciază Tribunalul c a , în drept, fapta inculpatului G.I. în care, la data de 02 iunie 2007 i-a aplicat părții vătămate G.N.

mai multe lovituri, cu palmele, cu pumnii, cu picioarele și cu coada unei sape după care a aruncat-o pe aceasta peste un gard, într-o grădină, lovituri care i-au produs acesteia leziuni care au avut nevoie de un număr de 23-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 – art. 175 lit. c) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului G.I. instanța urmează a ține seama de dispozițiile art. 72 C. pen., a reține dispozițiile art. 21 alin. (2) C. pen. referitoare la sancționarea tentativei în raport cu dispozițiile art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

precum și a modalității și împrejurărilor în care a fost săvârșită această faptă, pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului urmând a fi stabilită din perspectiva asigurării rolului pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv cel al reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, văzând și starea de recidivă postexecutorie în care această infracțiune a fost săvârșită. În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. urmează a fi aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. iar în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. îi va fi aplicată inculpatului G.I. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.

Deși legal citați, Spitalul Clinic de Urgențe Sf. Spiridon Iași, Spitalul Clinic de pneumologie Iași - Clinica chirurgie toracică și Serviciul de Ambulanță Iași nu s-au constituit părți civile în cauză, instanța aflându-se în imposibilitate de a reține existența vreunui prejudiciu cauzat de fapta inculpatului în lipsa exercitării acțiunii civile, guvernate de principiul disponibilității, cu excepția situațiilor strict reglementate de dispozițiile art. 17 C. proc. pen. referitoare la exercitarea din oficiu a acțiunii civile, neincidente prezentei cauze. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul. În motivele de apel, sentința a fost criticată sub aspectul încadrării juridice a faptei,m apreciindu-se ca fiind corectă cea prevăzută de art. 181 C. pen., „vătămarea corporală”, și sub aspectul individualizării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 77 din data de 4 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Raportat la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., din probele administrate, situația de fapt conturată, urmează a se constata că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fapta prin care s-a pricinuit vătămarea integrități corporale ori sănătății, a vătămării care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 zile. Deși numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare a fost stabilit prin certificat medico-legal la 20 - 25 zile, acestea nu constituie singurul element în aprecierea existenței infracțiunii.

Inculpatul a acționat violent asupra mamei sale și anterior obișnuia să consume băuturi alcoolice, iar la data de 20 iunie 2007 a luat-o la bătaie ignorând vârsta acesteia și neputința de a ;e apăra, fratele său nu era în casă. Loviturile aplicate au fost multiple cu pumnii în zona capului și în spate (aspect constatat de certificatul medico-legal, relatat de partea vătămată) au continuat și atunci când partea vătămată a încercat să fugă, ieșind în curte, unde inculpatul a lovit-o cu o coadă din lemn și pumnii până când partea vătămată a căzut, apoi a aruncat-o peste gard.

Modalitățile în care a acționat inculpatul, actele materiale violente și multiple exercitate asupra părții vătămate (mama sa, în vârstă de 74 ani), continuarea agresiunii și după ce partea vătămată a fost doborâtă la pământ de loviturile primite, apoi a fost aruncată de inculpat peste gard - concretizează un grad ridicat de gravitate a faptei săvârșite și conturează clar intenția acestuia de a lovi interesat partea vătămată, de a-și urmări scopul (într-o declarație inculpatul precizează că „.m-am săturat de ea". Ori, aceste aspecte de circumstanțiere faptică nu pot constitui doar simple vătămări ale integrității corporale ale părții vătămate, ci conturează cert intenția acestuia de a-și omorî mama.

Chiar dacă ar fi acționat cu o intenție indirectă, inculpatul a avut un scop precis, pe care a urmărit să-1 realizeze, iar rezultatul grav produs putea să-l prevadă clar. În circumstanțele probatorii prezentate nu se poate reține infracțiunea de vătămare corporală așa cum a solicitat-o inculpatul prin apărător, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei - în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. nu este fondată probator, și urmează a fi respinsă. Săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

a fost cert conturată în sarcina inculpatului omorul săvârșit asupra unei rude apropriate" prin „punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care nu și-a produs efectul". Instanța de fond a reținut temeinic și legal săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat de către inculpatul G.I., cât și încadrarea juridică, dispunând just condamnarea inculpatului G.I. pentru săvârșirea acestei infracțiuni. Criticile de apel ale inculpatului au vizat și cuantumul pedepsei aplicate. Sub acest aspect, instanța de fond a apreciat temeinic asupra criteriilor generale de individualizare a cuantumului pedepsei aplicate, coroborând circumstanțele reale ale săvârșirii faptei cu cele personale ale inculpatului, încât coborârea cuantumului pedepsei aplicate nu se justifică probator (întrucât pedeapsa aplicată a fost minimul prevăzut de legea penală pentru infracțiunea reținută săvârșită de inculpat - tentativă la omor calificat.

Sub toate aceste argumente de fapt și drept se constată că sentința penală aplicată nu este afectată de vicii pentru a fi desființată, motivele de apel ale inculpatului G.I. nu sunt fondate, astfel încât în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat apelul inculpatului. Împotriva deciziei inculpatul a declarat prezentul recurs (fil. 2), la dosar nefiind depuse motive scrise de recurs. Motivele de recurs au fost expuse cu ocazia dezbaterilor și sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Prealabil examinării recursului inculpatului, Înalta Curte constată următoarele: - în urma emiterii mandatului de aducere, la termenul din 24 noiembrie 2008, prima instanță, după identificare, a procedat la ascultarea inculpatului (fil.

57-58); - în primă instanță, inculpatul a solicitat numai probe în circumstanțiere (fil. 58 verso), judecarea cauzei fiind amânată în vederea administrării acestora; - la termenul următor, inculpatul nu s-a mai prezentat la instanța de fond, aceasta procedând la trecerea la dezbateri și pronunțarea sentinței; - inculpatul a declarat apel, a depus un memoriu olograf (fil. 4) și nu a solicitat administrarea altor probe. Cu acordul său, prezent fiind la ultimul termen, inculpatul a fost audiat (fil. 21) exprimându-și nemulțumirea cu privire la cuantumul pedepsei; - inculpatul nu s-a prezentat la nici unul dintre cele 2 termene în fața instanței de recurs și nici nu a depus motive scrise de recurs, memorii ori cereri de probe.

Înalta Curte mai constată că motivele de recurs - menționate în partea introductivă a prezentei decizii - sunt identice cu motivele de apel. Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Potrivit art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării „când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică". Conform probatoriului administrat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul - la data de 2 iunie 2007, ca urmare a unor discuții contradictorii cu mama sa - i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii peste tot corpul după care, deși partea vătămată a fugit în curte, a urmărit-o și a continuat să o lovească cu coada unei sape, de asemenea peste tot corpul, inclusiv după ce victima a căzut la pământ.

După încetarea acestor lovituri, inculpatul a luat victima în brațe și a aruncat-o peste un gard, în grădină. Din actul medico-legal existent la dosar rezultă că victima, mama inculpatului, în vârstă de 74 de ani la data faptelor, a prezentat numeroase și grave leziuni („tratate operator, fracturi costale C8-C9 stg., ce s-au putut produce prin loviri cu mijloace și corpuri contondente. Necesită 23-25 zile îngrijiri medicale", „cu mențiunea că la data producerii și prin ele însele leziunile au pus în primejdie viața susnumitei" - fil. 5 d.u.p.). Aceste leziuni sunt confirmate și de actele medicale (fil. 6-27, d.u.p). Expunerea situației de fapt și concluzia categorică a medicului legist cu privire la punerea în primejdie a vieții victimei, susținută de actele medicale, face - în principiu - inutilă altă argumentație cu privire la intenția de omor cu care a acționat inculpatul.

În completarea actelor medicale și medico-legale, Înalta Curte mai reține următoarele: Fapta inculpatului - astfel cum a fost reținută în urma administrării probatoriului, și chiar recunoscută în cea mai mare parte în declarațiile sale inițiale - denotă o agresivitate extremă și nejustificată față de victimă, mama sa, o femeie în vârstă de 74 ani. Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare corporală, în cazul infracțiunii de omor, chiar rămasă în forma tentativei, acesta acționează cu intenția de suprimare a vieții victimei. Intenția de omor rezultă din modul de săvârșire a faptei, printre altele și din mijloacele vulnerante folosite, din numărul și intensitatea loviturilor, din zonele anatomice vizate și din durata activității violente.

Nu în ultimul rând, o anumită stare fizică precară a victimei cunoscută făptuitorului - cauzată de boli sau chiar de fenomenele specifice vârstei înaintate - poate justifica concluzia unei acțiuni orientate spre suprimarea vieții acesteia, iar nu spre o simplă „corecție fizică". Or, activitatea violentă a inculpatului, caracterizată printr-o durată relativ lungă, prin lovirea repetată a victimei, mama sa, femeie în vârstă de 74 de ani (având 1,60 metri înălțime și 45-50 kg greutate, potrivit propriilor declarații ale inculpatului) cu pumnii și cu coada unei sape, persistența de care acesta a dat dovadă în raport cu încercarea victimei de a scăpa, continuarea aplicării de lovituri chiar și după ce victima a căzut, urmată de luarea în brațe și aruncarea sa peste gard, relevă intenția de omor, iar nu intenția generală de vătămare corporală, de „corecție fizică" justificată prin aceea că, venind acasă de la muncă, inculpatul nu a găsit mâncare gătită și grădina lucrată (fil.

56 d.u.p.). Nu este întemeiată nici critica referitoare la cuantumul pedepsei aplicate (caz de casare - art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.). Prima instanță a aplicat inculpatului minimul pedepsei prevăzută de lege pentru tentativa de omor calificat - 7 ani și 6 luni închisoare - în condițiile săvârșirii infracțiunii în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. Condamnările menționate în cazierul inculpatului (fil. 36 d.u.p.) reprezintă un contraargument important pentru cererea acestuia de reducere a pedepsei aplicate. Regretul pentru fapta săvârșită, afirmația inculpatului că mama sa nu este de acord să fie condamnat, și chiar iertarea acestuia de către partea vătămată, nu sunt împrejurări care să justifice reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante ce ar avea drept consecință juridică reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Față de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Gongeanu Ion împotriva Deciziei penale nr. 77 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.