ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2617/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2617/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37 din data de 20 februarie

2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, s-au dispus următoarele:

A respins excepția nulității

actului de sesizare invocată de inculpatul M.I.

A admis cererea formulată de

inculpatul M.I. și în consecință:

În baza art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat

cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală

prevăzută de art. 181 C. pen.

În baza art. 181 C. pen. a

condamnat pe inculpatul M.I., fiul lui N. și A., pentru infracțiunea de

vătămare corporală la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a

dispus interzicerea exercițiului pentru inculpat a drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor

aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani ce reprezintă termen de

încercare pentru inculpat, urmând ca acesta să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

- să se prezinte, la datele

fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrarea socială a

infractorilor din cadrul Tribunalului Sibiu;

- să anunțe în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă, în ipoteza în care are o ocupație

salariată ce se cumulează cu pensia;

- să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

De asemenea inculpatul are

obligația de a evita orice contact cu partea vătămată, soția acestuia precum și

rudele apropiate ale acestora, cu care inculpatul a mai avut conflicte.

În baza art. 359 C. proc.

pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

3

alin.

(4), art. 86

4

cu raportare la art. 83 C. pen., a căror nerespectare

atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A obligat inculpatul să

plătească în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu

suma de 874,35 lei, plus dobânzi și penalități de întârziere până la data

stingerii debitului reprezentând cheltuieli de spitalizare.

A obligat inculpatul să

plătească în favoarea părții civile G.I. suma de 465,21 lei cu titlu de daune

materiale și suma de 7.500 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 191 C. proc.

pen. a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1000 cu

titlu cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 C. proc.

pen. a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1503 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

A dispus confiscarea de la

inculpat a hârlețului cu care a lovit pe partea vătămată.

Pentru a dispune în acest

sens, prima instanță a reținut următoarele:

Partea vătămată G.I. și

inculpatul M.I. sunt consăteni, deținători a două imobile care se învecinează

și în relații de dușmănie de foarte mult timp, relații legate de granița

discutabilă dintre acestea, ceea ce a generat numeroase procese civile și

penale între cei doi.

În data de 06 martie 2007

ora 9

30

, după ce în prealabil inculpatul a fost anunțat că gardul

dintre cele două imobile (ca materializare a graniței disputate) a fost parțial

deteriorat, acesta s-a deplasat la reședința sa din satul Vărd, comuna Chirpăr,

și constatând cele întâmplate s-a apucat să repare acest gard.

După ce inculpatul a început

operațiunea de reparare a gardului, de cealaltă parte a acestuia au apărut,

ieșind din casă sesizați de zgomotul acestei operațiuni, partea vătămată

împreună cu soția sa. Lucrarea în curs de efectuare și animozitățile dintre

părți a determinat producerea unei altercații între părți, care a degenerat și

care a culminat cu lovirea de către inculpat a părții vătămate cu partea

metalică a hârlețului cu care lucra, în cap, lovitură aplicată peste gardul în

litigiu.

Deși forța loviturii

aplicate părții vătămate a fost atenuată de căciula de blană de oaie pe care

acesta o purta și, probabil, de o scândură de la gard întâlnită în traiectul ei

de lama agentului vulnerant, acesta s-a soldat cu producerea unui traumatism

cranio-cerebral acut deschis, cu fisură compactă externă parieto - occipitală

de calotă craniană, leziuni traumatice în urma cărora victima a fost spitalizată.

Pentru vindecarea leziunilor

provocate de inculpat părții vătămate au fost necesare 45-50 de zile de îngrijiri

medicale, leziunile suferite nepunând în primejdie viața părții vătămate.

Pentru a reține această

stare de fapt instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- procesul verbal de

cercetare la fața locului (f. 11-26 d.u.p.)

- certificatul medico-legal

nr. 108/II/a/50 din 8 martie 2007 (f. 32-33 d.u.p.)

- raportul de expertiză medico-legală

nr. 528/II/a/60 din 27 septembrie 2007 (f. 38-39 d.u.p.)

- raportul de expertiză

medico-legală serologică nr. 441/VIII/a/23-30 din 4 iulie 2007 (f. 42-43 d.u.p.)

- declarațiile părții vătămate

G.I. (f. 27, d.u.p., f. 30)

- declarațiile martorilor L.A.

și G.F. (f. 44-47 d.u.p., f. 31)

- declarațiile inculpatului

M.I. (f. 48-50 d.u.p., f. 60).

În raport de această stare

de fapt reprezentantul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în

infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Analizând această cerere

instanța apreciază că este întemeiată pentru considerentele ce urmează:

Fapta inculpatului de a lovi

pe partea vătămată cu un hârleț în cap, de a-i provoca prin aceasta leziuni ce

au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, care însă nu au

pus în pericol viața părții vătămate, lovitură ce a fost aplicată peste un

gard, ce obiectiv a limitat acțiunea de lovire a influențat-o, deviind-o,

aplicarea unei singure lovituri părții vătămate, e adevărat cu un obiect

periculos, atunci când este folosit în acțiuni agresive, însă de utilitate

domestică, nu denotă intenția inculpatului de a ucide, ci de a o pedepsi pe

partea vătămată lovind-o.

Împotriva sentinței au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă G.I.

Prin Decizia penală nr. 60/ A

din data de 18 iunie 2008 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală a dispus

următoarele:

A admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea civilă G.I. împotriva

sentinței penale nr. 37 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu,

secția penală, în Dosarul nr. 3864/85/2007 și în consecință:

A desființat sentința penală

atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M.I.

din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. în

tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A condamnat pe inculpatul M.I.,

fiul lui N. și A., la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 C. pen.

A interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata

stabilită de art. 71 C. pen.

A aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) C. pen. pe o perioadă de 1 (un) an, după executarea pedepsei închisorii.

A constatat că prejudiciul

în sumă de 874,35 lei cauzat părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sibiu a

fost recuperat în întregime.

A obligat pe inculpat să

plătească părții civile G.I. suma de 465,21 lei daune materiale și suma de

12.000 lei daune morale.

A respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 37/2008 a

Tribunalului Sibiu, secția penală.

În baza art. 193 C. proc.

pen. a obligat pe inculpat să plătească părții civile G.I. suma de 800 lei

cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 C. proc.

pen. a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest

sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Sibiu a criticat hotărârea primei instanțe, arătând că aceasta în mod greșit a

dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de omor în forma

tentativei prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181

alin. (1) C. pen., aplicând o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea

executării acesteia pe o perioadă de 4 ani.

Partea civilă G.I. a

solicitat desființarea hotărârii primei instanțe, condamnarea inculpatului M.I.

la pedeapsa închisorii cu executare în regim de privare de libertate pentru

comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, obligarea inculpatului

la plata integrală a daunelor morale și materiale solicitate de acesta și

cheltuieli de judecată.

Inculpatul M.I. a solicitat

reducerea cuantumului daunelor morale care au fost acordate în cuantum de 7.500

lei, fiind relevant faptul că acestea sunt de 20 de ori mai mari decât

despăgubirile materiale dovedite.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate

aspectele, instanța constată că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu și partea civilă sunt fondate, după cum urmează:

Instanța de fond, în urma

probatoriului administrat, a solicitat corect starea de fapt, constând în aceea

că, la data de 6 martie 2007, pe fondul unor relații alterate și conflictuale

pe care le avea cu partea vătămată, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură

în cap, cu partea metalică a unui hârleț, provocându-i leziuni care au necesitat

40-45 zile îngrijiri medicale.

Prima instanță a apreciat că

această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare

corporală prevăzută de art. 181 C. pen. și nu tentativă la infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Considerentele care au stat

la baza schimbării încadrării juridice nu sunt însă pertinente, fapta săvârșită

de inculpat prezentând toate elementele tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

La baza acestei susțineri

stau împrejurările care țin de obiectul folosit de inculpat în agresiune, care

chiar dacă este de utilitate domestică (așa cum arată prima instanță) - un

hârleț, devine deosebit de periculos atunci când este utilizat într-un atac

asupra altei persoane. De asemenea, relevantă pentru încadrarea juridică a

faptei este zona vizată de inculpat - capul părții vătămate. Coroborând aceste

două elemente rezultă fără dubiu că intenția inculpatului (chiar indirectă) a

fost de a ucide partea vătămată și nu doar de a o pedepsi.

Raportat la cele de mai sus,

existența unui gard despărțitor între cei doi (din lemn și nu foarte înalt) nu

este în măsură să justifice schimbarea de încadrare juridică, față de

intensitatea loviturii aplicate care a provocat leziuni ce au necesitat 40-45

zile îngrijiri medicale. Chiar dacă viața părții vătămate nu a fost pusă în

pericol, fapta trebuie încadrată în dispozițiile art. 174, art. 175 lit. i) C.

pen., având în vedere zona vitală lovită și instrumentul folosit, relevantă

fiind intenția inculpatului.

În consecință, instanța va

dispune schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului la pedeapsa

de 3 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută

de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei

instanța va avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., privind fapta și persoana inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia,

precum faptul că s-a prezentat în fața instanței, a recunoscut săvârșirea faptei,

care vor fi reținute ca circumstanțe atenuante și vârsta acestuia (67 de ani).

Cuantumul daunelor morale

stabilite în favoarea părții vătămate (7.500 lei) este în măsură să repare

prejudiciul moral cauzat prin săvârșirea infracțiunii, neimpunându-se

modificarea acestuia nici în sensul majorării (cum a cerut partea civilă), nici

în sensul micșorării (cum a cerut inculpatul).

În consecință, față de cele

arătate mai sus, și în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. instanța va

admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea

civilă G.I. și în consecință:

Va desființa sentința penală

atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 334 C. proc.

pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M.I.

din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. în

tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Va condamna pe inculpatul M.I.,

la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 C. pen.

Va interzice inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata

stabilită de art. 71 C. pen.

Va aplica inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) C. pen. pe o perioadă de 1 (un) an, după executarea pedepsei închisorii.

Va constata că prejudiciul

în sumă de 874,35 lei cauzat părții civile Spitalul Clinic de Urgență Sibiu a

fost recuperat în întregime.

Va obliga pe inculpat să

plătească părții civile G.I. suma de 465,21 lei daune materiale și suma de

12.000 lei daune morale.

Va respinge ca nefondat

apelul declarat de inculpatul M.I.

În baza art. 193 C. proc.

pen. va obliga pe inculpat să plătească părții civile G.I. suma de 800 lei

cheltuieli judiciare.

Prin Decizia penală nr. 3780

din 19 noiembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a

dispus următoarele:

A admis recursurile

declarate de inculpatul M.I. și de partea civilă Ghidiu Ilarie împotriva Deciziei

penale nr. 60 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

A casat decizia penală

atacată și sentința penală nr. 37 din 20 februarie 2008 a Tribunalului Sibiu

numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și soluționarea laturii

civile a cauzei.

În baza art. 81 C. pen. a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 C. pen., pe un termen de încercare de 5

ani.

A atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5)

C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a

suspendat executarea pedepsei accesorii.

A menținut celelalte

dispoziții în latura penală a cauzei.

A trimis cauza pentru

rejudecarea apelului părții civile G.I. pe latură civilă, numai cu privire la

daunele morale la Curtea de Apel Alba Iulia.

A menținut celelalte

dispoziții ale hotărârilor privind latura civilă.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.

Procedând la rejudecarea

apelului părții civile, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, prin Decizia penală

nr. 18/ A din 12 martie 2009 a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de

partea civilă G.I. împotriva sentinței penale nr. 37 din 20 februarie 2008

pronunțate de Tribunalul Sibiu în Dosar penal nr. 3864/85/2007.

A desființat sentința penală

atacată numai sub aspectul cuantumului daunelor morale și procedând, după

rejudecare, la cuantificarea acestora, le stabilește la suma de 8000 lei.

A menținut în rest celelalte

dispoziții ale hotărârii penale atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art. 193 C. proc.

pen., a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 1100 lei

cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a dispune în acest

sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Este indiscutabil că partea

civilă G.I. a suferit o traumă fizică și psihică accentuată, ca urmare a

agresiunii exercitate de către inculpat.

Curtea nu contestă, în

raport cu toate elementele de la dosar (acte medicale, rapoarte de expertiză

medico legală, bilete de ieșire din spital, depoziții testimoniale) că

suferința victimei a fost una accentuată, limitându-i ireversibil posibilitatea

de a desfășura activitățile cotidiene cu care era obișnuit și provocându-i în

același timp suferințe fizice însemnate.

Curtea arată, însă, că în

cauză se impune stabilirea unei proporționalități între suferința provocată,

care, deși nu poate fi cuantificată, este cel puțin estimată, vârsta victimei

și sarcina impusă inculpatului de a suporta efectiv plata despăgubirilor ce vor

fi acordate cu titlu de daune morale.

Curtea apreciază, în

contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun mod suferința

reală a victimei, că suma de 8000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o

satisfacție echitabilă acordată părții civile.

O majorare mai accentuată a

acestei sume ar reprezenta, în opinia Curții o sarcină disproporționată și

excesivă ce i-ar reveni inculpatului în raport cu traumele suportate de

victimă, numărul zilelor de îngrijiri medicale, vârsta și preocupările

specifice vârstei victimei.

Față de cele ce preced,

Curtea conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelul părții

civile, desființând hotărârea penală atacată numai sub aspectul cuantumului

daunelor morale, pe care le stabilește la 8000 lei.

Se va face aplicarea art. 192

alin. (3) C. proc. pen. și art. 193 C. proc. pen. vizând cheltuielile judiciare

avansate de partea civilă.

Sub acest aspect, Curtea

constată că ele sunt fundamentate doar parțial, în sumă de 1100 lei reprezentând

onorariul de avocat și cheltuielile de transport, celelalte cheltuieli

neacordate de către instanța inferioară neputând face obiectul examinării de

față, raportat la limitele exclusive ale casării.

Pentru aceste motive, celelalte

cheltuieli neacordate de către instanța inferioară neputând face obiectul

examinării de față, raportat la limitele exclusive ale casării.

Împotriva deciziei,

inculpatul-condamnat M.I. și moștenitorii părții civile G.I., numiții G.F. și S.M.,

au declarat prezentele recursuri, motivele fiind menționate în partea

introductivă a hotărârii.

Recursurile au fost

întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen., susținându-se că la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune

morale instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, probe

de natură să influențeze soluția procesului pe latura civilă (mai precis,

apărătorii părților au apreciat că nu au fost corect evaluate probele de natură

a influența acordarea despăgubirilor pentru daune morale).

Recursurile urmează a fi

respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta.

Așa cum s-a menționat, Înalta

Curte a dispus casarea deciziei curții de apel și rejudecarea apelului părții

civile G.I. numai cu privire la daunele morale, constatându-se contradicții

evidente între motivarea din partea expozitivă și dispozitivul deciziei.

În rejudecare, instanța de

apel a stabilit la 80.000 lei cuantumul sumei acordate părții civile cu titlu

de despăgubiri pentru daune morale.

Examinând partea expozitivă

a deciziei atacate, Înalta Curte constată că toate criticile recurenților sunt

neîntemeiate.

Spre deosebire de

despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase

probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc

pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor

contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori

pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere

suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate

prin fapta inculpatului, și în raport cu toate consecințele acesteia, astfel

cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

Instanța de apel a examinat

toate actele medicale și celelalte probe administrate în cauză și, motivat

(pag. 5 a deciziei, argumentele fiind prezentate la pct. 1-5), a evaluat la

8.000 lei cuantumul despăgubirilor acordate pentru daune morale.

Decesul părții vătămate nu a

fost consecința faptei inculpatului (nu s-a aflat în legătură de cauzalitate cu

aceasta), ci a intervenit pe fond natural-biologic (datorită vârstei acesteia

și afecțiunilor specifice), neexistând dovezi certe care să sugereze - astfel

cum susțin recurenții pe latura civilă - că moartea a intervenit ca urmare a

agravării stării de sănătate prin leziunile cauzate de lovitura aplicată de

către inculpat.

Nici critica inculpatului

referitoare la depășirea limitelor rejudecării nu este întemeiată.

În primă instanță părții

vătămate-parte civilă i s-a acordat, cu titlu de despăgubiri morale, suma de

7.500 lei, sub cuantumul sumei pretinse.

În apelul său, printre alte

motive, partea civilă a solicitat și majorarea despăgubirilor pentru daune

morale, până la cuantumul solicitat.

Admițând recursul părții civile

și casând decizia numai sub acest aspect - pentru motive procedurale, iar nu

substanțiale, Înalta Curte nu a validat soluția instanței de apel cu privire la

cuantumul despăgubirilor pentru daune morale, ci doar a casat decizia și a

dispus rejudecarea, sub acest aspect, a apelului părții civile, apel în care -

așa cum s-a menționat - aceasta a criticat sentința pentru neacordarea

integrală a sumei solicitate cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Neîntemeiată este și critica

inculpatului în sensul că suma acordată, ori majorarea acesteia în recurs, ar

fi excesivă întrucât depășește posibilitățile sale materiale și financiare.

Spre deosebire de

răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă

delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului,

principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material

și moral cauzat prin fapta săvârșită (art. 14 C. proc. pen.).

Față de cele reținute, Înalta

Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va

respinge ca nefondate recursurile.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul M.I. și de G.F. și S.M. - moștenitori ai părții civile

G.I. împotriva Deciziei penale nr. 18/ A din 12 martie 2009 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenții la plata sumei de

câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului, până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.