ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2027/2009

Asupra recursurilor de față; Prin sentința penală nr. 636/D din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr. 6083/110/2008, în temeiul art. 20 raportat la art. 174- art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 alin. (2), art. 99 și urm. C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă din 26 iunie 2008, a fost condamnat inculpatul V.I., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere.

În temeiul art. 86 2 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 6 (șase) ani, ce se socotește începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. Conform art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bacău; b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite de instanță, potrivit art. 86 4 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea pe timp de 24 de ore din 20 august 2008 și arestarea preventivă, începând cu data de 21 august 2008 și până la 17 octombrie 2008 (când s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate). În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată V.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul de Urgență Județean Bacău la plata sumei de 2166,33 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părții vătămate V.V. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei securi aflată în coletul nr. 2, care a fost folosită la săvârșirea infracțiunii, aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, precum și a unei securi, aflată în coletul nr.3, existentă la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bacău. În temeiul art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă, conținute în coletele nr. 4, nr. 5 și în plicul nr. 1, toate depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 300 lei, onorarii pentru avocații desemnați din oficiu la urmărirea penală și la instanță – avocat C.E. – 100 lei; avocat S.M. – 200 lei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ce include și onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru care s-a dispus plata din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul V.I. – minor – locuiește împreună cu mama sa V.V., în comuna Cleja, în imobilul aparținând bunicilor săi, G.D. și R. În ziua de 26 iunie 2008, inculpatul a jucat fotbal pe o uliță din sat, timp în care a mers de mai multe ori în locuință, unde a băut vin.

Spre seară, întorcându-se la domiciliu și fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-a supărat întrucât nu a găsit-o pe mama sa acasă, astfel că a luat în mână o secure și a început să o caute prin vecini. A mers la vecina sa I.M., căreia i-a spus că o caută pe mama sa și că în momentul în care o va găsi, o va omorî, ocazie cu care aceasta a observat că inculpatul ținea în mână o secure. Revenind acasă, inculpatul a găsit-o pe mama sa, V.V. în curte și după ce i-a reproșat acesteia că nu i-a pregătit masa, a lovit-o de mai multe ori cu muchia unei securi în zona capului și peste corp. V.V. a căzut la pământ, fiind ulterior transportată la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde, pentru a-i fi salvată viața a fost necesară o intervenție chirurgicală.

În adresa nr. 1730 din 13 august 2008, întocmită de S.M.L. Bacău (filele 25-26 dosar urmărire penală), se concluzionează că partea vătămată V.V. a prezentat la examinare diagnosticul de traumatism cranio-cerebral acut cu fractură cominutivă parietală stângă, contuzie cerebrală medie, afazie post-traumatică, hemipareză dreaptă și fractură gambă dreaptă ⅓ medie, leziunile fiind produse prin lovirea repetată a victimei cu mijloace și obiecte contondente, care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 zile îngrijiri medicale și care au fost de natură să-i pună în primejdie viața. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în împrejurările reținute mai sus, fără a preciza care a fost motivul pentru care a lovit-o pe mama sa, susținând doar că în momentul respectiv nu a realizat consecințele conduitei violente datorită împrejurării că se afla sub influența băuturilor alcoolice.

În cursul cercetărilor, inculpatul minor a fost expertizat din punct de vedere medico-legal psihiatric, în condiții de internare, conform art. 117 C. proc. pen. În raportul de expertiză întocmit de I.M.L. „Mina Minovici” București (filele 21-23 dosar urmărire penală), se concluzionează că inculpatul minor V.I. prezintă diagnosticul de tulburare de tip nesocializat, intelect liminar prin neinstruire, însă păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta comisă. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului realizează conținutul infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., pentru care acesta urmează să răspundă penal.

Întrucât inculpatul la data comiterii faptei (și în prezent) nu avea împlinită vârsta de 18 ani, în cauză, s-au reținut și aplicat dispozițiile art. 99 și urm. C. pen., privind minoritatea. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă și gradul de rudenie dintre inculpat și victimă, consecințele produse, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, incidența dispozițiilor legale relative la minori, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Inculpatul a avut o conduită sinceră în tot cursul procesului penal și nu posedă antecedente penale.

Din referatul de evaluare aflat la fila 17 dosar urmărire penală, elaborat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău, rezultă că inculpatul nu are un comportament infracțional, fapta în comiterea căreia a fost implicat constituind un incident izolat, astfel că există reale perspective de reintegrare în societate. În raport de toate aceste date, instanța a apreciat că, în favoarea inculpatului, pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute la art. 74 lit. a), c) C. pen., cu efecte în ceea ce privește cuantumul pedepsei. Tot astfel, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 86 1 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând în acest sens.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul. Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei și modalității de executare, dar și pentru nelegalitate, sub aspectul calculului termenului de încercare. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei. Instanța de apel a apreciat ca întemeiat motivul invocat de parchet, potrivită căruia reeducarea minorului nu se poate realiza fără privarea de libertate a acestuia, dar a constatat că aplicarea pedepsei închisorii în regim de detenție nu este de natură să asigure reeducarea minorului, continuarea procesului de formare și educare a minorului putând fi realizată prin aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.

S-a reținut că aplicarea unei măsuri educative este favorabilă inculpatului, în raport de pedeapsa aplicată la fond, astfel că prin decizia penală nr. 18 din 3 februarie 2009, Curtea de Apel Bacău a admis ambele apeluri și a desființat sentința apelată numai cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei. Rejudecând, în baza art. 104 alin. (1) C. pen., a dispus internarea inculpatului minor într-un centru de reeducare, făcând aplicarea art. 490 alin. (1) C. pen. și a art. 108 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpatul V.I., prin reprezentant legal V.V. Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând aplicarea unei pedepse cu închisoare în limitele speciale prevăzute și care să fie efectiv executată în detenție pentru a-și atinge scopul. Inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse reduse față de cuantumul stabilit în hotărârea instanței de fond și suspendarea acesteia sub supraveghere, pentru a putea rămâne în mediul familial. Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Solicitarea parchetului de a i se aplica inculpatului minor o pedeapsă cu închisoarea executată în regim de detenție nu poate fi primită.

Inculpatul V.I., minor și la data soluționării recursului, a comis fapta la scurt timp după ce a împlinit vârsta de 16 ani, astfel încât, așa cum corect a observat și instanța de apel, în cauză, conform art. 100 alin. (2) C. pen., o pedeapsă se aplică minorului numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea sa. În același spirit sunt și dispozițiile art. 40 din Convenția O.N.U. cu privire la drepturile copilului, recomandându-se evitarea aplicării pedepsei închisorii, scopul sancționării minorului ce a comis fapte penale fiind promovarea sentimentului demnității și al valorii copilului, dezvoltarea simțului responsabilității minorului față de comunitate, precum și reintegrarea acestuia.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de apel a optat pentru o măsură educativă și nu pentru aplicarea pedepsei închisorii în regim de detenție, care nu ar fi fost de natură să asigure procesul de formare și educare a minorului. În același timp, în mod corect, în raport de probele administrate, s-a apreciat că o sancțiune neprivativă de libertate nu ar fi suficientă pentru reeducare. Raportul de evaluare întocmit în cauză identifică posibilitatea apariției în viitor la inculpat a unei tendințe de valorificare a oportunităților infracționale întâlnite. În același sens, expertiza medico-legală efectuată la Institutul Național de Medicină Legală București relevă existența unui activism intens și frecvent agresivitate.

Caracterizarea întocmită de Parohia din comuna Cleja, la care face trimitere parchetul, precum și martorii audiați G.R. (bunica inculpatului) și M.A. arată că inculpatul are manifestări violente, creând o stare de temere bunicilor săi, chiar și după revocarea măsurii arestării preventive dispusă în cauză. În raport de toate aceste elemente, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, în cauză, instanța de apel a optat pentru aplicarea unei sancțiuni educative cu privarea de libertate, sancțiune prin care se poate continua procesul de instrucție școlară ce-i lipsește inculpatului, de învățare a unei meserii, de cultivare a valorilor morale, realizându-se, în același timp și funcția de constrângere, față de pericolul social concret al faptei și de potențialul de violență pe care l-ar prezenta inculpatul prin lăsarea în libertate.

În aceste condiții, nici solicitarea inculpatului minor de lăsare în libertate nu poate fi primită, nici măcar în varianta aleasă de prima instanță, aceea a unei pedepse suspendată sub supraveghere, căci aplicarea unei măsuri educative, fie și privativă de libertate, este favorabilă acestuia. Pentru considerentele mai sus dezvoltate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ambele recursuri, ca nefondate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de inculpatul V.I., prin reprezentant legal V.V. împotriva deciziei penale nr. 18 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2009.