ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4017/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4017/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 24/

S din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov s-a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în

sarcina inculpaților prin actul de sesizare a instanței, din art. 20

raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. în art. 181 C.

pen.

În baza art. 20

raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., art. 74 alin.

(2), art. 76 alin. (2) C. pen. au fost condamnați inculpații:

- C.V. (fiul lui

V. și V.);

- R.D. (fiul Iui

D. și E.);

- P.I.I. (fiul

lui I.I. și I.) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, la câte o

pedeapsă de 4 ani închisoare fiecare.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate

inculpaților pe durata câte unui termen de încercare de 7 ani stabilit în

condițiile art. 86

2

C. pen.

Pe durata

termenului de încercare fiecare dintre inculpați se va supune

următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se

prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și

reintegrare socială a infractorilor;

b. să

anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește opt zile, precum și întoarcerea;

c. să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de

existență.

S-a atras

atenția inculpaților asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.

relative la revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

S-a constatat

că inculpații C.V., R.D. și P.I.I. au fost reținuți

și arestați preventiv din data de 5 decembrie 2005 până la data

de 17 iulie 2006 inclusiv.

În baza art. 346

C. proc. pen., s-a respins acțiunea civilă formulată de partea

vătămată B.S. și alăturată procesului penal.

Au fost

obligați inculpații în solidar să plătească

părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență

Brașov suma de 1.465,38 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să

plătească statului suma de câte 666,70 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

S-a reținut

ca situație de fapt că în data de 08 noiembrie 2005, inculpații

C.V., R.D., P.I.l. și martorii N.C. s-au deplasat în pădure pentru a

aduce lemne, la cererea pădurarului. Spre seară, s-au deplasat la

chioșcul situat în centrul comunei, unde au consumat băuturi

alcoolice.

La un moment

dat, la acel chioșc a venit martora S.E., care dorea să cumpere

băuturi alcoolice și sucuri. Potrivit declarației acesteia, în

acea seară la ea acasă au venit martorii M.I., partea

vătămată B.S., fratele acestuia și încă o

persoană pe nume A. Martora arată că aceste persoane și

soțul ei au trimis-o de două ori la magazin (chioșcul amintit)

să cumpere băuturi alcoolice. Aceasta precizează în continuare

că, în aceea seară la magazin i-a văzut pe inculpați

și pe martorul N.C., cu care a discutat și i-a comunicat că

partea vătămată B.S. se afla în acel moment la ea acasă. Martora

afirmă că N.C. a întrebat-o dacă B. este la ea acasă,

deși martorul N. nu recunoaște acest lucru.

Rezultă

însă cu certitudine că martorul N.C., aflând despre locul unde se

afla B.S., a comunicat acest lucru inculpaților.

Despre

modalitatea în care s-au desfășurat lucrurile în continuare

relatează atât martorii S.E. și S.C., martorul N.C., inculpații

care recunosc parțial săvârșirea faptei, dar și partea

vătămată B.S. ale cărei declarații se coroborează

cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, aflând

despre prezența părții vătămate B.S. în casa

soților S.C. și E., cei trei inculpați și martorul N.C. s-au

deplasat într-acolo.

Potrivit

declarației martorei S.E., toți cei patru bărbați au intrat

în casă, au întrebat de partea vătămată B.S. care

ieșise din casă. C.V. a afirmat că „dacă îl prinde pe S. îl

bate”, iar la întrebarea martorei care este motivul a afirmat că „s-au mai

bătut în T.”.

La un moment dat

P.I. a părăsit încăperea. La scurt timp s-a întors spunând

că B.S. l-a lovit mi-a tras-o a spus, arătând celorlalte persoane

mâna. În tot acest timp R.D. părăsise încăperea, însă s-a

întors strigându-i pe ceilalți „haideți că l-am prins”.

Partea

vătămată s-a îndreptat fugind către malul pârâului ce

străbate comuna, la distanță relativ mică de casa

martorilor S. Inculpații l-au prins pe B.S. pe malul pârâului. Deși nu

recunosc și susțin că partea vătămată în

cădere s-a tăiat în cioburile ce se aflau pe malul râului, din

probele administrate în cauză rezultă evident că inculpații

au tăiat pe partea vătămată pe brațe cu ciobul de

sticlă ridicat de organele de poliție (gâtul unei sticle de cognac -

fila 12 dosar urmărire penală).

De altfel,

susținerea inculpaților este infirmată și de gravitatea

leziunilor pe care partea vătămată le prezenta pe

antebrațe, leziuni descrise inițial în foaia de observație

întocmită de Spitalul Județean Brașov - Secția

Neurochirurgie.

Inculpații

au aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu picioarele

pe tot corpul, iar P.I.I. l-a lovit cu o bâtă. Apoi inculpații l-au

târât pe B.S. de pe malul apei spre căruța care se afla pe drum, iar

R.D. l-a legat cu un lanț de căruță.

Din

declarațiile martorilor S.C. și E. rezultă că

inculpații mânau caii, îl târau pe B., opreau căruța, îl loveau

cu picioarele pe tot corpul, acțiune pe care au repetat-o pe parcursul a

aproximativ 50 m.

La incident au

asistat martorii N.C. și M.I., S.C. și E. Urmele incidentului -

respectiv cioburile de sticlă spartă, petele de sânge de pe pietre

și urmele de târâre - au fost observate imediat de V.I. și S.C.

Din

declarațiile tuturor acestor martori care se coroborează cu susținerile

părții vătămate rezultă starea de fapt mai sus

expusă.

Instanța

reține că incidentul a început pe malul râului, zonă cu sol

pietros și s-a continuat cu acțiunea de târâre a părții

vătămate pe un drum de țară pietruit.

Nu rezultă

din probele administrate că inculpații au plecat către casa

soților S. cu intenția declarată de a omorî partea

vătămată. Este cert însă că au plecat cu intenția

directă de a lovi partea vătămată. Modalitatea în care au

acționat, starea în care se aflau - furie crescândă pe fondul

stării de ebrietate și generată de conflicte mai vechi datorate

comportamentului agresiv al părții vătămate, sunt elemente

care nu trebuie neglijate, însă nu poate fi neglijat nici faptul că

inculpații ar fi trebuit să prevadă că acțiunea lor ar

fi putut produce moartea victimei.

Astfel, chiar

dacă nu suntem în prezența intenției directe în suprimarea

vieții părții vătămate, modalitatea de

săvârșire a faptei în realizarea scopului urmărit denotă

existența intenției indirecte în care se materializează

vinovăția inculpaților.

Acestea sunt

considerentele pentru care, analizând cererea formulată de inculpați

prin apărători vizând schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii din art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit.

a) C. pen. în art. 181 C. pen. - vătămarea corporală,

instanța urmează a o respinge.

Argumentele

invocate vizând numărul de zile de îngrijiri medicale 3-35 de zile,

împrejurarea că din raportul medico-legal nu rezultă că leziunile

nu au pus în pericol viața părții vătămate, nu sunt

suficiente pentru a determina schimbarea încadrării juridice a faptei.

În drept, fapta

inculpaților C.V., R.D. și P.I.I., care în seara zilei de 08

noiembrie 2005, în public, au agresat partea vătămată B.S.N. aplicându-i

lovituri repetate cu corpuri contondente și cu un obiect tăietor

înțepător urmate de legarea și târârea părții

vătămate cu ajutorul unui atelaj agricol și deși nu au

urmărit moartea părții vătămate, au acceptat că

aceasta s-ar fi putut produce, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev.

de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C.

pen.

II. Împotriva

acestei sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov, partea vătămată B.N.S. și

inculpații C.V. și R.D.

Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brașov a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței cu privire la individualizarea judiciară

a pedepselor aplicate inculpaților și la modalitatea de executare a

pedepselor, iar în urma rejudecării cauzei, majorarea pedepselor

inculpaților. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în

mod neîntemeiat au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea

inculpaților, deși acțiunea acestora depășește cu

mult orice fapt scuzabil unei răzbunări și îmbracă din

toate punctele de vedere haina unei fapte împotriva vieții persoanei.

Comportamentul părții vătămate anterior săvârșirii

faptei, care nu este pe deplin probat, nu justifică reținerea în favoarea

inculpaților a unor circumstanțe atenuante și reducerea

pedepselor.

Partea

civilă B.N.S. a solicitat admiterea apelului, desființarea

sentinței sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor

aplicate inculpaților și a modalității de executare a

pedepselor, iar sub aspectul laturii civile, cu privire la cuantumul

despăgubirilor materiale și a daunelor morale. Se arată în

motivele de apel că gravitatea deosebită a faptei nu justifică

cuantumul redus al pedepselor aplicate și modalitatea de executare a

acestora, iar, în ceea ce privește acțiunea civilă a cauzei, se

impune admiterea acesteia în parte în sensul acordării și a

cheltuielilor ocazionate de deplasările părții civile la

tratamente, cele ocazionate de îngrijiri suplimentare, cât și a venitului

nerealizat în perioada în care partea civilă s-a aflat în imposibilitate

de muncă. De asemenea, partea civilă a solicitat majorarea

cuantumului daunelor morale, corespunzător suferințelor pricinuite de

leziunile produse prin fapta inculpaților.

Inculpații

C.V. și R.D. au solicitat admiterea apelurilor, desființarea

sentinței sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, iar

în urma rejudecării cauzei, reducerea pedepselor aplicate, cu

menținerea modalității de executare. Se arată în dezvoltarea

motivelor de apel că intenția inculpaților nu a fost de a

suprima viața părții civile sau de a-i provoca acesteia

suferințe, ci doar de a-i aplica o corecție, pe baza existenței

unei stări conflictuale mai vechi.

Examinând

sentința atacată în raport de actele și lucrările

dosarului, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, curtea a

reținut următoarele:

Prima

instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină

concordanță cu probele administrate. Declarațiile

părții civile B.N.S., certificatul de constatare medico-legală din

21 noiembrie 2005 și 2 decembrie 2005, declarațiile martorilor N.C.,

S.C., S.C., M.I., V.I. și S.E., precum și ale inculpaților C.V.,

R.D. și P.I. relevă faptul că în seara zilei de 8 noiembrie 2005,

în public, cei trei inculpați au agresat-o pe partea civilă,

aplicându-i lovituri repetate cu corpuri contondente și cu un obiect

tăietor înțepător, urmate de legarea și târârea

părții vătămate cu ajutorul unui atelaj agricol, și

deși nu au urmărit moartea părții civile, au acceptat

că aceasta s-ar fi putut produce. Leziunile suferite de partea civilă

au necesitat în total 45-50 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă

din completarea concluziilor formulate în certificatul de constatare

medico-legală nr. Din 2 decembrie 2005, realizată de Serviciul

Județean de Medicină Legală prin adresa din 14 septembrie 2007.

În ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților,

prima instanță nu a ținut cont de gradul de pericol social

concret deosebit de ridicat al faptei, relevat de modalitatea și

împrejurările săvârșirii faptei și de periculozitatea

inculpaților, reflectată de modalitatea în care au acționat, cât

și de referatele de evaluare, din conținutul cărora rezultă

că inculpații C. și R. au manifestat în comunitate în trecut un

comportament violent, că toți inculpații au perspective

scăzute de reintegrare în societate. Astfel prima instanță a

reținut în mod nejustificat circumstanțe atenuante inculpaților,

aplicându-le acestora pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Împrejurarea

că a existat un conflict anterior între inculpați și partea

civilă nu este de natură a fi reținută drept

circumstanță atenuantă, întrucât nimeni nu își face singur

dreptate, iar o astfel de atitudine nu poate fi reținută în favoarea inculpaților,

ca justificare a acțiunii lor violente.

Nici modalitatea

de executare, în condițiile în care nu se impunea reducerea pedepselor nu

corespunde gravității faptelor și nu poate conduce la reeducarea

inculpaților, având în vedere limitele speciale prevăzute de lege

pentru infracțiunea săvârșită, condițiile

prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei și nu în ultimul rând gradul de pericol social

concret al faptei, persoana fiecărui inculpat, elemente în raport de care

nu se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins fără

executare în regim privativ de libertate.

Referitor la

soluționarea laturii civile a cauzei curtea a constatat că despăgubirile

materiale nu au fost acordate de prima instanță, întrucât nu au fost dovedite

de probele administrate. Acestea nu au evidențiat și costurile pe

care le-a arătat partea civilă cu privire la cheltuielile legate de

transportul ocazionat de tratamente și consultări medicale, de

alimente sau de câștig nerealizat legat de diminuarea

capacității de muncă. Martorii audiați în apel, D.M. și

L.I. nu au relevat aspecte noi față de cele evidențiate la

tribunal care să determine schimbarea stării de fapt. Martorii au

declarat că au cunoștință de un împrumut contractat de

tatăl părții civile, dar nu a reieșit că acesta a fost

destinat suportării unor cheltuieli ocazionate de tratamentul sau

îngrijirea părții civile.

În concluzie,

pretențiile referitoare le despăgubirile materiale ale

părții civile nu au fost dovedite.

În ceea ce

privește daunele morale, având în vedere suferințele pricinuite

părții civile, dovedite cu prisosință prin certificatul de

constatare civilă medico-legală, care relevă 40-45 de zile de

îngrijire medicală pentru leziunile suferite, curtea a apreciat că se

impune acordarea unei sume de bani părții civile, în vederea

atenuării suferințelor pricinuite prin fapta inculpaților.

Partea civilă a solicitat 20.000 lei daune morale, însă această

sumă este disproporționat de mare în raport cu natura

infracțiunii și concluziile certificatului de constatare medico-legală,

în sensul că leziunile nu au pus în primejdie viața părții

civile, însă i-au cauzat acesteia leziuni ce au necesitat 40-45 zile de

îngrijiri medicale. Curtea a apreciat că suma de 10.000 lei este

suficientă pentru a repara suferința pricinuită părții

civile.

Față

de aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea

va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov și partea civilă B.S.N., împotriva sentinței penale nr.

24 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov, pe care o va desființa

sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate

inculpaților C.V., R.D. și P.I.I., al modalității de

executare a acestora și al soluționării acțiunii civile

formulată de partea civilă B.S.N.

Rejudecând cauza

în aceste limite, va majora pedepsele aplicate inculpaților C.V., R.D. și

P.I.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20,

raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., urmare a

înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la câte 4 ani închisoare la câte 7 ani

și 6 luni închisoare.

Cu aplicarea art.

71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen. va scădea din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat

durata reținerii și arestării preventive din data de 5 decembrie

2005 până în data de 17 iulie 2006 inclusiv.

Așa fiind,

prin Decizia penală nr. 175/ AP din 02 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov

și partea civilă B.S.N., împotriva sentinței penale nr. 24 din 18

ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov, care a fost desființată sub

aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților

C.V., R.D. și P.I.I., al modalității de executare a acestora

și al soluționării acțiunii civile formulată de partea

civilă B.S.N.

Rejudecând cauza

în aceste limite, au fost majorate pedepsele aplicate inculpaților C.V., R.D.

și P.I.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen.,

urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la câte 4 ani închisoare la

câte 7 ani și 6 luni închisoare.

Cu aplicarea art.

71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat

durata reținerii și arestării preventive din data de 5 decembrie

2005 până în data de 17 iulie 2006 inclusiv.

În baza art. 346

C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 - 999, art. 1003

C. civ., au fost obligați inculpații în solidar să

plătească părții civile B.S.N. suma de 10.000 lei, cu titlu

de daune morale. Au fost respinse restul pretențiilor părții

civile.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Au fost respinse

apelurile declarate de inculpații C.V. și R.D. împotriva

aceleiași sentințe.

Onorariile

avocaților din oficiu pentru inculpații C.R. și P.I.I. se

avansează din fondurile M.J. și se includ în cheltuielile judiciare

avansate de stat în apel.

Au fost

obligați apelanții inculpați să plătească statului

cheltuieli judiciare, după cum urmează: inculpatul C.V. suma de 225

lei, iar inculpatul R.D. suma de 125 lei. Restul cheltuielilor judiciare

avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Au fost

obligați inculpații C.V., R.D. și P.I.I. să plătească

fiecare părții civile B.S.N. câte 133 lei, cheltuieli judiciare în

apel.

III. Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs înregistrat la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, inculpatul C.V.,

criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei și cu ocazia

rejudecării a se dispune reducerea pedepsei apreciată ca fiind

excesiv de severă.

La termenul de

judecată de astăzi, 02 decembrie 2009, Înalta Curte, din oficiu a pus

în discuție excepția tardivității declarării

recursului motivat de faptul că decizia recurată este

pronunțată la data de 02 noiembrie 2007, i-a fost comunicată

inculpatului la data de 7 noiembrie 2007, iar mandatul de executare a pedepsei

închisorii a fost emis la data de 16 noiembrie 2007.

Așa fiind,

reținându-se pe de o parte că recurentul C.V. nu a fost prezent la

dezbaterile apelului său declarat împotriva sentinței penale nr. 24/ S

din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov și nici la

pronunțarea Deciziei atacate nr. 175/ AP din 02 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, iar

pe de altă parte că această decizie i-a fost comunicată la

data de 07 noiembrie 2007, rezultă fără echivoc că recursul

de față a fost declarat cu depășirea termenului de 10 zile,

ce curgea de la data comunicării copiei de pe dispozitivul deciziei

recurate, înfrângând astfel flagrant dispozițiile imperative ale art. 385

3

alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (3) teza a II-a C. proc.

pen.

De altfel,

recurentul C.V. nu poate pretinde nici repunerea în termenul de recurs,

instituție prevăzută de art. 385

3

alin. (2) C. proc.

pen. combinat cu art. 364 alin. (1) C. proc. pen., întrucât declarația de

recurs a fost făcută cu mult peste termenul maximal de 10 zile de la

începerea executării pedepsei aplicate și care în speță a

fost data de 16 noiembrie 2007.

Față

de toate cele mai sus expuse, recursul de față se privește ca

tardiv declarat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.,

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat

de inculpatul C.V., împotriva Deciziei penale nr. 175/ AP din 02 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 02 decembrie 2009.