ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4017/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 24/ S din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare a instanței, din art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. în art. 181 C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. au fost condamnați inculpații: - C.V. (fiul lui V. și V.); - R.D. (fiul Iui D. și E.); - P.I.I. (fiul lui I.I. și I.) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare fiecare.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaților pe durata câte unui termen de încercare de 7 ani stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare fiecare dintre inculpați se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; b. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește opt zile, precum și întoarcerea; c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. relative la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-a constatat că inculpații C.V., R.D. și P.I.I. au fost reținuți și arestați preventiv din data de 5 decembrie 2005 până la data de 17 iulie 2006 inclusiv. În baza art. 346 C. proc. pen., s-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată B.S. și alăturată procesului penal. Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov suma de 1.465,38 lei cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 666,70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut ca situație de fapt că în data de 08 noiembrie 2005, inculpații C.V., R.D., P.I.l. și martorii N.C. s-au deplasat în pădure pentru a aduce lemne, la cererea pădurarului. Spre seară, s-au deplasat la chioșcul situat în centrul comunei, unde au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat, la acel chioșc a venit martora S.E., care dorea să cumpere băuturi alcoolice și sucuri. Potrivit declarației acesteia, în acea seară la ea acasă au venit martorii M.I., partea vătămată B.S., fratele acestuia și încă o persoană pe nume A. Martora arată că aceste persoane și soțul ei au trimis-o de două ori la magazin (chioșcul amintit) să cumpere băuturi alcoolice. Aceasta precizează în continuare că, în aceea seară la magazin i-a văzut pe inculpați și pe martorul N.C., cu care a discutat și i-a comunicat că partea vătămată B.S.

se afla în acel moment la ea acasă. Martora afirmă că N.C. a întrebat-o dacă B. este la ea acasă, deși martorul N. nu recunoaște acest lucru. Rezultă însă cu certitudine că martorul N.C., aflând despre locul unde se afla B.S., a comunicat acest lucru inculpaților. Despre modalitatea în care s-au desfășurat lucrurile în continuare relatează atât martorii S.E. și S.C., martorul N.C., inculpații care recunosc parțial săvârșirea faptei, dar și partea vătămată B.S. ale cărei declarații se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, aflând despre prezența părții vătămate B.S. în casa soților S.C. și E., cei trei inculpați și martorul N.C. s-au deplasat într-acolo. Potrivit declarației martorei S.E., toți cei patru bărbați au intrat în casă, au întrebat de partea vătămată B.S.

care ieșise din casă. C.V. a afirmat că „dacă îl prinde pe S. îl bate”, iar la întrebarea martorei care este motivul a afirmat că „s-au mai bătut în T.”. La un moment dat P.I. a părăsit încăperea. La scurt timp s-a întors spunând că B.S. l-a lovit mi-a tras-o a spus, arătând celorlalte persoane mâna. În tot acest timp R.D. părăsise încăperea, însă s-a întors strigându-i pe ceilalți „haideți că l-am prins”. Partea vătămată s-a îndreptat fugind către malul pârâului ce străbate comuna, la distanță relativ mică de casa martorilor S. Inculpații l-au prins pe B.S. pe malul pârâului. Deși nu recunosc și susțin că partea vătămată în cădere s-a tăiat în cioburile ce se aflau pe malul râului, din probele administrate în cauză rezultă evident că inculpații au tăiat pe partea vătămată pe brațe cu ciobul de sticlă ridicat de organele de poliție (gâtul unei sticle de cognac - fila 12 dosar urmărire penală).

De altfel, susținerea inculpaților este infirmată și de gravitatea leziunilor pe care partea vătămată le prezenta pe antebrațe, leziuni descrise inițial în foaia de observație întocmită de Spitalul Județean Brașov - Secția Neurochirurgie. Inculpații au aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu picioarele pe tot corpul, iar P.I.I. l-a lovit cu o bâtă. Apoi inculpații l-au târât pe B.S. de pe malul apei spre căruța care se afla pe drum, iar R.D. l-a legat cu un lanț de căruță. Din declarațiile martorilor S.C. și E. rezultă că inculpații mânau caii, îl târau pe B., opreau căruța, îl loveau cu picioarele pe tot corpul, acțiune pe care au repetat-o pe parcursul a aproximativ 50 m. La incident au asistat martorii N.C.

și M.I., S.C. și E. Urmele incidentului - respectiv cioburile de sticlă spartă, petele de sânge de pe pietre și urmele de târâre - au fost observate imediat de V.I. și S.C. Din declarațiile tuturor acestor martori care se coroborează cu susținerile părții vătămate rezultă starea de fapt mai sus expusă. Instanța reține că incidentul a început pe malul râului, zonă cu sol pietros și s-a continuat cu acțiunea de târâre a părții vătămate pe un drum de țară pietruit. Nu rezultă din probele administrate că inculpații au plecat către casa soților S. cu intenția declarată de a omorî partea vătămată. Este cert însă că au plecat cu intenția directă de a lovi partea vătămată.

Modalitatea în care au acționat, starea în care se aflau - furie crescândă pe fondul stării de ebrietate și generată de conflicte mai vechi datorate comportamentului agresiv al părții vătămate, sunt elemente care nu trebuie neglijate, însă nu poate fi neglijat nici faptul că inculpații ar fi trebuit să prevadă că acțiunea lor ar fi putut produce moartea victimei. Astfel, chiar dacă nu suntem în prezența intenției directe în suprimarea vieții părții vătămate, modalitatea de săvârșire a faptei în realizarea scopului urmărit denotă existența intenției indirecte în care se materializează vinovăția inculpaților. Acestea sunt considerentele pentru care, analizând cererea formulată de inculpați prin apărători vizând schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen.

în art. 181 C. pen. - vătămarea corporală, instanța urmează a o respinge. Argumentele invocate vizând numărul de zile de îngrijiri medicale 3-35 de zile, împrejurarea că din raportul medico-legal nu rezultă că leziunile nu au pus în pericol viața părții vătămate, nu sunt suficiente pentru a determina schimbarea încadrării juridice a faptei. În drept, fapta inculpaților C.V., R.D. și P.I.I., care în seara zilei de 08 noiembrie 2005, în public, au agresat partea vătămată B.S.N. aplicându-i lovituri repetate cu corpuri contondente și cu un obiect tăietor înțepător urmate de legarea și târârea părții vătămate cu ajutorul unui atelaj agricol și deși nu au urmărit moartea părții vătămate, au acceptat că aceasta s-ar fi putut produce, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen.

II. Împotriva acestei sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, partea vătămată B.N.S. și inculpații C.V. și R.D. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și la modalitatea de executare a pedepselor, iar în urma rejudecării cauzei, majorarea pedepselor inculpaților. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod neîntemeiat au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, deși acțiunea acestora depășește cu mult orice fapt scuzabil unei răzbunări și îmbracă din toate punctele de vedere haina unei fapte împotriva vieții persoanei.

Comportamentul părții vătămate anterior săvârșirii faptei, care nu este pe deplin probat, nu justifică reținerea în favoarea inculpaților a unor circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor. Partea civilă B.N.S. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților și a modalității de executare a pedepselor, iar sub aspectul laturii civile, cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale și a daunelor morale. Se arată în motivele de apel că gravitatea deosebită a faptei nu justifică cuantumul redus al pedepselor aplicate și modalitatea de executare a acestora, iar, în ceea ce privește acțiunea civilă a cauzei, se impune admiterea acesteia în parte în sensul acordării și a cheltuielilor ocazionate de deplasările părții civile la tratamente, cele ocazionate de îngrijiri suplimentare, cât și a venitului nerealizat în perioada în care partea civilă s-a aflat în imposibilitate de muncă.

De asemenea, partea civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, corespunzător suferințelor pricinuite de leziunile produse prin fapta inculpaților. Inculpații C.V. și R.D. au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, iar în urma rejudecării cauzei, reducerea pedepselor aplicate, cu menținerea modalității de executare. Se arată în dezvoltarea motivelor de apel că intenția inculpaților nu a fost de a suprima viața părții civile sau de a-i provoca acesteia suferințe, ci doar de a-i aplica o corecție, pe baza existenței unei stări conflictuale mai vechi. Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, curtea a reținut următoarele: Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate.

Declarațiile părții civile B.N.S., certificatul de constatare medico-legală din 21 noiembrie 2005 și 2 decembrie 2005, declarațiile martorilor N.C., S.C., S.C., M.I., V.I. și S.E., precum și ale inculpaților C.V., R.D. și P.I. relevă faptul că în seara zilei de 8 noiembrie 2005, în public, cei trei inculpați au agresat-o pe partea civilă, aplicându-i lovituri repetate cu corpuri contondente și cu un obiect tăietor înțepător, urmate de legarea și târârea părții vătămate cu ajutorul unui atelaj agricol, și deși nu au urmărit moartea părții civile, au acceptat că aceasta s-ar fi putut produce.

Leziunile suferite de partea civilă au necesitat în total 45-50 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din completarea concluziilor formulate în certificatul de constatare medico-legală nr. Din 2 decembrie 2005, realizată de Serviciul Județean de Medicină Legală prin adresa din 14 septembrie 2007. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță nu a ținut cont de gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei și de periculozitatea inculpaților, reflectată de modalitatea în care au acționat, cât și de referatele de evaluare, din conținutul cărora rezultă că inculpații C. și R. au manifestat în comunitate în trecut un comportament violent, că toți inculpații au perspective scăzute de reintegrare în societate.

Astfel prima instanță a reținut în mod nejustificat circumstanțe atenuante inculpaților, aplicându-le acestora pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Împrejurarea că a existat un conflict anterior între inculpați și partea civilă nu este de natură a fi reținută drept circumstanță atenuantă, întrucât nimeni nu își face singur dreptate, iar o astfel de atitudine nu poate fi reținută în favoarea inculpaților, ca justificare a acțiunii lor violente.

Nici modalitatea de executare, în condițiile în care nu se impunea reducerea pedepselor nu corespunde gravității faptelor și nu poate conduce la reeducarea inculpaților, având în vedere limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și nu în ultimul rând gradul de pericol social concret al faptei, persoana fiecărui inculpat, elemente în raport de care nu se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins fără executare în regim privativ de libertate. Referitor la soluționarea laturii civile a cauzei curtea a constatat că despăgubirile materiale nu au fost acordate de prima instanță, întrucât nu au fost dovedite de probele administrate.

Acestea nu au evidențiat și costurile pe care le-a arătat partea civilă cu privire la cheltuielile legate de transportul ocazionat de tratamente și consultări medicale, de alimente sau de câștig nerealizat legat de diminuarea capacității de muncă. Martorii audiați în apel, D.M. și L.I. nu au relevat aspecte noi față de cele evidențiate la tribunal care să determine schimbarea stării de fapt. Martorii au declarat că au cunoștință de un împrumut contractat de tatăl părții civile, dar nu a reieșit că acesta a fost destinat suportării unor cheltuieli ocazionate de tratamentul sau îngrijirea părții civile. În concluzie, pretențiile referitoare le despăgubirile materiale ale părții civile nu au fost dovedite.

În ceea ce privește daunele morale, având în vedere suferințele pricinuite părții civile, dovedite cu prisosință prin certificatul de constatare civilă medico-legală, care relevă 40-45 de zile de îngrijire medicală pentru leziunile suferite, curtea a apreciat că se impune acordarea unei sume de bani părții civile, în vederea atenuării suferințelor pricinuite prin fapta inculpaților. Partea civilă a solicitat 20.000 lei daune morale, însă această sumă este disproporționat de mare în raport cu natura infracțiunii și concluziile certificatului de constatare medico-legală, în sensul că leziunile nu au pus în primejdie viața părții civile, însă i-au cauzat acesteia leziuni ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale.

Curtea a apreciat că suma de 10.000 lei este suficientă pentru a repara suferința pricinuită părții civile. Față de aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă B.S.N., împotriva sentinței penale nr. 24 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov, pe care o va desființa sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților C.V., R.D. și P.I.I., al modalității de executare a acestora și al soluționării acțiunii civile formulată de partea civilă B.S.N. Rejudecând cauza în aceste limite, va majora pedepsele aplicate inculpaților C.V., R.D.

și P.I.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la câte 4 ani închisoare la câte 7 ani și 6 luni închisoare. Cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. va scădea din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive din data de 5 decembrie 2005 până în data de 17 iulie 2006 inclusiv. Așa fiind, prin Decizia penală nr. 175/ AP din 02 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă B.S.N., împotriva sentinței penale nr. 24 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov, care a fost desființată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților C.V., R.D.

și P.I.I., al modalității de executare a acestora și al soluționării acțiunii civile formulată de partea civilă B.S.N. Rejudecând cauza în aceste limite, au fost majorate pedepsele aplicate inculpaților C.V., R.D. și P.I.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la câte 4 ani închisoare la câte 7 ani și 6 luni închisoare. Cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive din data de 5 decembrie 2005 până în data de 17 iulie 2006 inclusiv.

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998 - 999, art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile B.S.N. suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale. Au fost respinse restul pretențiilor părții civile. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Au fost respinse apelurile declarate de inculpații C.V. și R.D. împotriva aceleiași sentințe. Onorariile avocaților din oficiu pentru inculpații C.R. și P.I.I. se avansează din fondurile M.J. și se includ în cheltuielile judiciare avansate de stat în apel. Au fost obligați apelanții inculpați să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează: inculpatul C.V.

suma de 225 lei, iar inculpatul R.D. suma de 125 lei. Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului. Au fost obligați inculpații C.V., R.D. și P.I.I. să plătească fiecare părții civile B.S.N. câte 133 lei, cheltuieli judiciare în apel. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul C.V., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei și cu ocazia rejudecării a se dispune reducerea pedepsei apreciată ca fiind excesiv de severă.

La termenul de judecată de astăzi, 02 decembrie 2009, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuție excepția tardivității declarării recursului motivat de faptul că decizia recurată este pronunțată la data de 02 noiembrie 2007, i-a fost comunicată inculpatului la data de 7 noiembrie 2007, iar mandatul de executare a pedepsei închisorii a fost emis la data de 16 noiembrie 2007. Așa fiind, reținându-se pe de o parte că recurentul C.V.

nu a fost prezent la dezbaterile apelului său declarat împotriva sentinței penale nr. 24/ S din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Brașov și nici la pronunțarea Deciziei atacate nr. 175/ AP din 02 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, iar pe de altă parte că această decizie i-a fost comunicată la data de 07 noiembrie 2007, rezultă fără echivoc că recursul de față a fost declarat cu depășirea termenului de 10 zile, ce curgea de la data comunicării copiei de pe dispozitivul deciziei recurate, înfrângând astfel flagrant dispozițiile imperative ale art. 385 3 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. De altfel, recurentul C.V.

nu poate pretinde nici repunerea în termenul de recurs, instituție prevăzută de art. 385 3 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 364 alin. (1) C. proc. pen., întrucât declarația de recurs a fost făcută cu mult peste termenul maximal de 10 zile de la începerea executării pedepsei aplicate și care în speță a fost data de 16 noiembrie 2007. Față de toate cele mai sus expuse, recursul de față se privește ca tardiv declarat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul C.V., împotriva Deciziei penale nr. 175/ AP din 02 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 decembrie 2009.