ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3382/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 8 din 27 ianuarie 2010 a Tribunalului Vâlcea au fost condamnați inculpații:

- N.G.  și

- P.C.M.  pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. (pentru inculpatul N.G. și cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.) la pedeapsa de câte 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., inculpaților li s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

și 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, urmând ca inculpații să se supună în această perioadă de timp măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen., respectiv:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune;

- să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii prevăzute de dispozițiile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile, inculpații fiind obligați, în solidar, la plata sumei de 902,6 RON către S.A.J. Vâlcea și 1.685,4 RON către S.J.U. Vâlcea, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului N.G. fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că în ziua de 12 august 2008, între inculpați și partea vătămată S.V., toți ciobani, a izbucnit un conflict din cauza faptului că victima le-a cerut celor doi să plece cu turma de oi din zona pe care ea o concesionase.

Inculpații au lovit victima cu bâtele și picioarele provocându-i leziuni traumatice la nivelul capului, fractură cu înfundare parietală și frontală stângă, fractura ambelor brațe, leziuni care au necesitat 70 - 80 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, partea vătămată rămânând cu infirmitate fizică permanentă prin lipsă de substanță osoasă craniană.

Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului P.C.M. este nelegală, în condițiile în care în cauză nu au fost reținute circumstanțe atenuante, iar suspendarea executării pedepselor aplicate sub supraveghere nu se justifică în raport de gradul concret de pericol social al faptelor comise.

Curtea de Apel Pitești, prin Decizia penală nr. 57/A din 1 iunie 2010, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), b), c) și art. 76 lit. b) C. pen. pentru inculpatul P.C.M.. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și condamnarea inculpaților la pedepse privative de libertate.

S-a susținut că, raportat la situația de fapt și ținând cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., în cauză nu se justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:

Inculpații și partea vătămată au avut un conflict spontan, legat de meseria lor, soluționat într-o manieră care ține de gradul de civilizație și pregătire școlară, de natura muncii lor, de regulile unui anumit microclimat de viață.

Ei și-au asumat în mod sincer și necondiționat responsabilitatea faptelor și au manifestat regret pentru cele întâmplate. Totodată, în mod benevol, au depus eforturi pentru înlăturarea consecințelor faptelor lor, plătindu-i părții vătămate despăgubirile solicitate.

Inculpații sunt persoane foarte tinere și care își asigură traiul în mod onest, practicând o meserie grea; ei au o conduită bună în colectivitate și nu au mai avut conflicte cu legea.

În acest context, aplicarea unor pedepse a căror executare este suspendată supravegheat constituie singura modalitate eficientă efectiv sub raportul reeducării lor sociale.

Deși infracțiunea comisă este gravă și necesită o ripostă fermă, Înalta Curte are în vedere scopul pedepsei, acela de prevenire pe viitor a săvârșirii de astfel de fapte și de formare a unei atitudini corecte față de muncă și față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială și care nu poate fi atins față de inculpați, în condițiile în care aceștia ar fi privați de libertate.

Izolarea de societate a unor persoane foarte tinere, cu o ocupație ce presupune libertate de mișcare și muncă dură, integrate în colectivitate și care își asumă răspunderea propriilor fapte nu ar conduce la realizarea scopului pedepsei, ci la denaturarea acestuia.

În consecință, constatând că individualizarea pedepselor aplicate inculpaților N.G. și P.C.M. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a inculpaților se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 1 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpații N.G. și P.C.M.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sume de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2010.