ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 902/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 4 aprilie 2012, a fost condamnat inculpatul N.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și 74 alin. (1) lit. a, art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul N.M. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii:

S-a luat act că partea vătămată N.E.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.A.J. Vâlcea, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, suma de 815,50 lei, cheltuieli ocazionate cu transportul și acordarea asistenței medicale victimei, iar părții civile S.C.J.U. Craiova cu sediul în Craiova, județul Dolj, suma de 1.086,40 lei cheltuieli de spitalizare reactualizată cu indicele de inflație de la data producerii prejudiciului până la data plății efective a debitului.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială. de la inculpata cuțitului cu lama în lungime de 16,5 cm și lățimea de 2 cm aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, următoarele:

Inculpatul N.M. este divorțat și locuiește singur într-un imobil din comuna Frâncești, județul Vâlcea.

La data de 22 august 2011, conform înțelegerii cu nepotul său N.E.C., trebuia să meargă la edificarea unei case dintr-o altă localitate pe care o contractase primul.

În seara de 21 august 2011, atât partea vătămată, cât și inculpatul consumaseră băuturi alcoolice, primul până la ora 6.00 dimineața, conform propriei declarații.

În jurul orei 07.30, partea vătămată, împreună cu fratele său, R.M. au mers la domiciliul inculpatului pentru a-l lua la muncă.

Inculpatul a refuzat să meargă la muncă în ziua respectivă, fapt ce l-a enervat pe nepotul său care i-a cerut să-i restituie suma de 100 lei pe care i-o dăduse drept avans din manopera casei. Pentru că inculpatul cheltuise banii, partea vătămată l-a lovit cu pumnii pe inculpat peste față și corp.

S-a menționat că pe numele inculpatului a fost emis un act medico-legal, din care rezultă că a fost agresat în ziua respectivă de către partea vătămată (raport de constatare medico-legală din 23 august 2011 al S.J.M.L. Vâlcea).

Inculpatul nu a formulat plângere penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. împotriva părții vătămate, înțelegând să se folosească de actul medico-legal prin care sa demonstreze că a fost provocat de nepotul său.

Partea vătămată a luat o parte din hainele inculpatului și le-a scos în curte cu intenția să le dea foc, însă a intervenit mama acestuia, respectiv bunica părții vătămate și nu l-a lăsat.

Ulterior, partea vătămată N.E.C. a revenit în camera în care se afla inculpatul, unde a avut loc o a două altercație, iar în momentul în care a ieșit din casă a fost ajuns de către inculpat care se înarmase cu un cuțit cu o lungime de 16 cm și o lățime de 1,5 cm, cu mâner din aluminiu.

Inițial, inculpatul a încercat să înțepe partea vătămată, în abdomen, însă aceasta i-a prins cuțitul.

Inculpatul a smuls cuțitul din mâna părții vătămate și a tăiat-o la degetul mare.

În momentul în care partea vătămată s-a întors cu spatele, inculpatul a lovit-o. cu. cuțitul, în. regiunea toracică stânga.

Imediat, în conflict au intervenit fratele părții vătămate N.R.M., mama inculpatului, N.M. și fratele inculpatului, numitul N.F., care i-au despărțit și au luat măsuri pentru transportarea victimei la Spitalul de Urgență Vâlcea și de aici la Spitalul de Urgență Craiova.

Partea vătămată a fost internată în Secția chirurgie toracică la 22 august 2011, cu diagnosticul Plagă tăiată hemitorace stâng penetrantă, emfizem subcutanat; hemopneumotorax stânga fiind operată și externată la data de 26 august 2011.

Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală din 06 octombrie 2011, întocmit de S.J.M.L. Vâlcea, numitul N.E.C. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și cu un obiect tăietor înțepător, posibil cuțit. Leziunile pot data din 22 august 2011. Necesită 35-40 de zile timp de îngrijiri medicale de la producere. Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei. Nu rămâne cu infirmități sau invalidități posttraumatice permanente.

Instanța de fond a constatat că cererea formulată de inculpat prin apărătorul său, prin care a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu este întemeiată.

În acest sens, instanța de fond a apreciat că din coroborarea probelor administrate în cauză, situația de fapt reținută în rechizitoriu este corectași nu există niciun dubiu cu privire la vinovăția inculpatului care, din punct de vedere subiectiva acționat cu intenție indirectă de a suprima viața nepotului său.

Totodată, prima instanță a mai reținut că, fapta inculpatului care cu intenție indirectă, sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinat de agresarea sa fizică de către partea vătămată, a ripostat spontan lovind-o cu un cuțit în zona stângă a toracelui, cauzându-i o leziune penetrantă care a atins plămânul, întrunește elementele constitutive al tentativei la infracțiunea de omor calificat comisă în stare de provocare, fiind prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că, împrejurarea că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei, are relevanță doar din punct de vedere medical nu și din punct de vedere al încadrării juridice.

În acest sens, s-a reținut că, pentru încadrarea juridică a faptei în tentativă de omor sunt relevante care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a luat act că partea vătămată N.E.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul N.M., criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate.

În apelul său, parchetul a susținut că pedeapsa și modalitatea de executare nu reflectă gradul de pericol social concret al faptei și solicită schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 57 C. pen.

În apelul său, inculpatul consideră că s-a aplicat pedeapsă mult prea mare și în consecință solicită reducerea cuantumului acesteia.

Prin Decizia penală nr. 105/A din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile, declarate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Vâlcea și de inculpatul N.M., împotriva sentinței penale nr. 61 din 04 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 4820/90/2011.

A fost obligat inculpatul N.M. la - plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat că instanța de fond a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei criteriile prev. de art. 72 C. pen., aplicate circumstanțelor concrete ale cauzei, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care infracțiunea a fost comisă, precum și urmările acesteia.

De asemenea, s-a mai reținut că, instanța de fond a mai avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut atitudine pe parcursul procesului penal, elemente ce justifică aplicarea circumstanțelor atenuante în raport cu buna conduită pe care acesta a avut-o anterior săvârșirii infracțiunii.

De asemenea, instanța de apel a mai constatat că pedeapsa și modalitatea de executare stabilite de prima instanță respectă principiul proporționalității, fiind adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, susținând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., criticând hotărârilor pronunțate în cauză sub aspectul netemeinicie pedepsei aplicate inculpatului N.M., atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

S-a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului, de numai 4 ani închisoare, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat nu răspunde exigențelor impuse de prevederile art. 1 alin. (1) și (2) C. pen., potrivit cărora, scopul procesului penal constă, între altele în pedepsirea unei persoane care a comis infracțiuni potrivit vinovăției sale, precum și apărarea ordinii de drept, a persoanei și a drepturilor sale, la preveniri infracțiunilor și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legii.

De asemenea, în cuprinsul motivelor de recurs, parchetul a mai învederat că, pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunii, deși reținut de instanțe, nu s-a reflectat în sancțiunea aplicată, atât în cuantum, cât, mai ales în modalitatea de executare. S-a dat o pondere exagerată persoanei inculpatului și, mai ales actului provocator al victimei, care era minor, câtă vreme, inculpatul nu a suferit vătămări care să necesite îngrijiri medicale.

S-a mai susținut că, atitudinea provocatoare a victimei a fost favorizată de conduită inculpatului care nu a vrut să meargă în acea dimineață la muncă împreună cu partea vătămată, deși se înțeleseseră în acest sens șl primiseră chiar o sumă de bani. Conflictul a început atunci când, în aceste împrejurări, partea vătămată i-a cerut inculpatului să-i restituie cei 100 de lei, iar acesta a refuzat.

În motivarea recursului parchetului s-a mai reținut că, existența unor circumstanțe atenuante nu poate conduce automat la aplicarea art. 861 C. pen. ca individualizare judiciară, în cazul acestei infracțiuni deosebit de grave.

Examinând recursul în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordin.

Conform art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsa fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât și scopul imediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membrii ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului consta în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării-pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului săli și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub .aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Raportând cauzei aceste considerații teoretice, se costată că la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului N.M., instanța de fond a evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, prin care s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, modalitatea, împrejurările comiterii faptei, inculpatul aflându-se în stare de ebrietate, pe fondul provocării din partea părții vătămate, i-a aplicat acesteia lovituri un cuțit cu o lungime de 16 cm și o lățime de 1,5 cm, cu mâner din aluminiu, precum și urmarea produsă, confirmată de concluziile raportului de constatare medico-legală din 06 octombrie 2011 întocmit de S.M.L. județean Vâlcea, din care rezultă că partea vătămată N.E.C. prezintă leziuni traumatice prin lovire cu corpuri dure și cu un obiect tăietor înțepător, posibil cuțit. Leziunile pot data din 22 august 2011. Necesită 35-40 de zile timp de îngrijiri medicale de la producere. Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei. Nu rămâne cu infirmități sau invalidități posttraumatice permanente.

Totodată se constată că în mod justificat atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut în favoarea inculpatului circumstanță atenuant legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., dar și circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă legală, „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă."

Existența tulburării sau emoției, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. și intensitatea acestora au fost reținute în mod corect de instanța de fond și menținute de instanța de apel, pe baza probelor administrate în cauză.

Astfel, din declarațiile martorilor N.M., mama inculpatului, N.M.R., N.F., coroborate cu depozițiile părții vătămate N.E.C. și ale inculpatului, rezultă că în dimineața de 22 august 2011 acesta a refuzat să meargă la muncă, fapt ce l-a enervat pe nepotul său, care i-a cerut să-i restituie suma de 100 lei pe care i-o dăduse drept avans din manopera construirii unei casei. Pentru că inculpatul cheltuise banii, partea vătămată i-a luat hainele, intenționând"să le dea foc, iar apoi l-a lovit pe inculpat cu pumnii în față și corp.

Împrejurarea că partea vătămată i-a aplicat lovituri inculpatului, este confirmată și de raportul de constatare medico-legală din 23 august 2011 întocmit de S.J.M.L. Vâlcea. Din concluziile acestui act medical rezultă că inculpatul a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure în condițiile stabilite de anchetă, leziunile pot data de 22 august. Nu necesită îngrijiri medicale. Leziunile traumatice suferite nu i-au pus viața în pericol (fila 46 dosar urmărire penală).

De asemenea, se constată că în cadrul aceluiași proces de individualizare judiciara a pedepsei instanța de fond și instanța de apel au ținut seama și de circumstanțele personale favorabile inculpatului care a avut o poziție procesuală sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, a recunoscut și regretat fapta comisă, din fișa de cazier judiciar (fila 45 dosar de urmărire penală) rezultă că acesta se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind necunoscut cu antecedente penale.

Din caracterizarea întocmită de primarul com. F., județul V., localitate unde domiciliază inculpatul (fila 56 dosarul de urmărire penală), se reține că inculpatul provine dintr-o familie de oameni corecți și cinstiți, fără probleme în raport cu instituțiile statului, este cunoscut ca o persoană care răspunde activ la viața socială și lucrează ocazional la diferite ferme de stat și private, în țară, în timpul liber se ocupă cu agricultura, este cunoscut ca o persoană gospodară, deține păsări, cultivă pământul cu copii și nu a creat probleme în comunitate.

Așa fiind, în mod justificat instanța de fond a apreciat că în cauză, poate constitui circumstanța atenuantă judiciară, conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap, la art. 174 art. 175 lit. c) C. pen. este sancționată cu închisoare de la 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi, iar prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a, art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, situată sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, prin corecta utilizare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., care răspunde principiului proporționalității și cu datele personale ale făptuitorului și este de natură a realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, instanța de recurs constată că în mod justificat instanța fond a dispus ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere, conform art. 86

1

C. pen.

În acest sens se reține că, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o sancțiune alternativă la pedeapsa închisorii și face parte din cadrul măsurilor de individualizare judiciară a pedepsei.

La stabilirea modalității de executare a unei pedepse, instanța, este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalitățile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână că o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 86

1

C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată, este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este un drept al persoanei condamnate, iar simpla îndeplinire a condițiilor referitoare la cuantumul sancțiunii, nu conduce la aplicarea în' mod obligatoriu a dispozițiilor art. 86 C. pen.

Totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o măsură bazată pe încrederea în posibilitățile de îndreptare a infractorului fără executarea efectivă a pedepsei, aplicate și supunerea lui la încercare în acest scop, prin această măsură se evită dezavantajele privațiunii de libertate, respectiv scoaterea condamnatului din mediul familia și social obișnuit.

Raportând cauzei aceste considerații teoretice, rezultă că la stabilirea modalității de executare a pedepsei, atât instanța de fond și instanța de prim control judiciar în mod judicios au avut în vedere nu numai natura și gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșită de inculpat - tentativă la infracțiunea omor calificat, dar și datele ce caracterizează favorabil persoana acestuia, apreciind în mod corect că există suficiente elemente de natură a crea convingerea în sensul că inculpatul se poate reeduca și reintegra în comunitate fără a executa pedeapsa în regim privativ de libertate.

Înalta Curte, în deplin acord cu instanța de prim control judiciar, constată că nu se impune majorarea pedepsei aplicată inculpatului și nici schimbarea modalității ei de executare, având în vedere că, pedeapsa aplicată este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin-dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată.

Constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, că nefondat, recursul declarat de declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 105/A din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel temeinică.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.M., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 105/A din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat N.M.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.M., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 martie 2013.