ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1587/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1587/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului penal de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 670 din 13 noiembrie 2009 Tribunalul Iași a dispus, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea

inculpatului C.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor

calificat, faptă prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit.

i) C. pen. și a inculpatului M.C.C. zis "S." pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în

dauna părții vătămate M.E.D.

A constat

că inculpatul C.L. a fost arestat în cauză de la 22 decembrie 1999 - 19 aprilie

2000.

În baza

art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a respins acțiunile civile formulate de

părțile civile M.E.D. și Spitalul Clinic de Urgența "S.S." Iași.

În baza

art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru

inculpatul M.C. s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza

art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a respins cererea părții vătămate de obligare

a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate de aceasta.

În baza

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au

rămas în sarcina acestuia.

Pentru a

hotărî astfel, Tribunalul a reținut, următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 78/P/1999 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, la

data de 04 februarie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de

libertate, a inculpaților C.L. și M.C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit.

i) C. pen. în dauna părții vătămate M.E.D.

Analizând

actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut în fapt că, în seara

zilei de 28/29 noiembrie 1998, în blocul în care locuiau părțile, a fost

organizată o petrecere în apartamentul nr. 3, aparținând martorului M.C., de

ziua onomastică a martorului, precum și a vecinului C.R.G.. La petrecere au

participat mai multe persoane, printre care și numiții: S. (fostă G.) A.C. -

prietena lui M.C., G.G. - fratele A.C., S.O.L. - prietena lui C.R.G., C.R. -

sora lui C.R.G. și soția inculpatului C.L., C.L. - cumnatul lui C.R.G., C.C.N.

- sora lui C.R.G. și a R.C., C.I. - prietenul C.N.C., S.B. - prieten cu C.R.,

B.G. - invitat de C.R., C.V. (zis "M.") - prieten al lui C.R.G. și

soția sa, S.C., inculpatul M.C.C., zis "S.", prieten al lui C.R.G.,

împreună cu prietena sa O., F.S.F. prieten cu M.C.C., care a venit cu doi

colegi de serviciu, A.N. prietena lui F.S.F, V.I. - prieten al numitului M.C. și

invitat de acesta împreună cu prietena sa, A.L., V.M.F. - fratele lui V.I.;

C.P., prieten cu V.M.F, partea vătămată M.E.D. - vecin cu sărbătoriții (locuia

la et. 1 ap. 2 ) și V.M., care a adus aparatura tehnică necesară petrecerii.

Pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, în jurul orelor 2,00 - 2,30, între

participanți a izbucnit un conflict violent fizic, fiind lipsit de relevanță

motivul concret ce a determinat utilizarea violențelor de către participanți.

Pe fondul

loviturilor active dintre participanții la conflict, un grup de mai multe

persoane, dintre care și partea vătămată, M.E.D., și inculpatul C.L., care era

ținut de păr de primul, au intrat într-o vitrină (cu geamuri și rafturi de

sticlă) cu tot corpul și cu capul înainte, rezultând rănirea acestora și a mai

multor persoane care au intervenit în conflict.

Existența

incidentului a fost reținută de prima instanță pe baza declarațiilor martorilor

S.A.C. (fostă G.) care arată că "erau urme de sânge peste tot, picături,

sticlă spartă"; M.C. - "vitrina a fost spartă în timpul încăierării,

geamurile din față fiind realizate din șuvițe de sticlă (...) în apartament am

făcut curățenie eu cu prietena și am găsit cioburi și urme de sânge (...) erau

stropi mai micuți, pete mai micuțe"; C.V. "mai multe persoane au

căzut peste vitrină care s-a spart, au căzut și peste masa care era plină de

pahare care s-au spart și era plin de sânge pe jos; la urmărirea penală

inițială martorul a declarat că "la un moment dat în învălmășeala creată,

grupul care participa la încăierare a intrat în vitrină (...) L. și D.

intraseră cu capul în vitrină"; S.B. a declarat în cursul urmăririi penale

"în cele din urmă C.L. a reușit să se ridice; atunci M.D. l-a apucat de

spate și l-a împins în vitrină. C.L. s-a sprijinit cu o mână de marginea

vitrinei și apoi a făcut o mișcare de răsucire; a venit însă cu mâna dreapta în

sticla vitrinei; după aceasta M.D. a intrat la rândul său cu corpul; geamul

acesteia s-a spart; am văzut că M.D. era murdar de sânge în zona gâtului ...),

ulterior am văzut că și C.L. era tăiat la una dintre mâini în două

locuri"; B.G. a declarat în cursul urmăririi penale "în momentul

acesta l-am văzut pe C.L. ridicându-se de la podea, fiind ținut de două

persoane, pe care nu le-am văzut și s-au izbit în vitrină, spărgând-o";

V.I "în aceasta învălmășeala s-a spart vitrina de la mobilă; nu știu din

ce cauza s-a spart (...) nu am văzut pe nimeni să fi intrat cu corpul în

vitrina"; V.M.F. "la un moment dat, am auzit sticla de la vitrină

spărgându-se (...) nu am observat sânge în apartament; nu am observat pe nimeni

să se fi tăiat în vitrină, în niciun caz M.D."; F.S.F., ieșit din

apartament în cursul conflictului, a declarat în cursul urmăririi penale

"(...) am intrat în apartamentul lui M.C., pe hol, apoi în sufragerie am observat

că geamul de la vitrină era spart complet; nu am văzut însă resturi de geamuri;

nu am văzuți pete de sânge"; C.R.G. a declarat în cursul urmăririi penale

(...) la un moment dat am scăpat din imobilizare și l-am lovit pe V.I. cu

pumnul în gură și pe V.F. la fel, acesta căzând sub masă, după aceasta m-am

îndreptat spre vitrină care era spartă, de unde i-am luat pe C.L. și pe M.D.,

care anterior se izbiseră în vitrină; după ce i-am scos din vitrină, M.D. a

fugit din casa (...)"; C.R. a declarat că la momentul revenirii sale în

apartament vitrina era sparta și erau pete de sânge și A.N., ce părăsise

apartamentul pe timpul conflictului, însă ulterior împreună cu F.S. și V.M. au

strâns aparatura tehnică pentru redarea muzicii a atestat că nu a observat nici

urme de sânge, nici cioburi de sticlă în cameră fiind întuneric.

Tribunalul

a mai reținut ca relevante sub aspectul situației de fapt declarația martorului

C.P. care a arătat că a intrat în bucătărie, blocând ușa, ținând de clanță. În

acest timp, martorii C.I., S.B. și B.G. au părăsit apartamentul, plecând în

apartamentul lui C.R.. Martora S.A.C. (fostă G.) a rămas în dormitor, iar

martora S.O.L a fugit din apartament și s-a refugiat pe acoperișul blocului de

vis-a vis. Martorii V.M.F. și V.I. au rămas în apartament împreună cu M.C. și

prietena acestuia.

În aceste

împrejurări, partea vătămată M.D. a fugit din apartament, coborând scările.

Inculpatul C.L. a luat cuțitul de bucătărie cu care se înarmase martorul C.V.,

așa cum însuși acesta atestă, și a coborât la rândul său pe scări, în urmărirea

părții vătămate. Aceștia au fost urmați îndeaproape de inculpatul M.C. care

avea în mână un gât de sticlă spartă, martorii C.C., C.R. care avea în mână o

coada de matură și de martorul C.V.

În timp

ce coborau scările, grupul C. s-a întâlnit cu F.S., martorul C.R. indicându-le

celorlalți că acesta nu are niciun amestec în conflictul inițial.

Inculpatul

C.L. a urmărit-o pe partea vătămată până la ieșirea din bloc, însă întrucât

aceasta avea un avans substanțial, fiind în apropierea centralei termice,

inculpatul a abandonat urmărirea, părțile limitându-se la injurierea reciprocă.

C.L. s-a reîntors la etajul I, unde alertați de zgomotele puternice și vocea

lui M.D., familia M., ce locuia la etajul I, ieșise pe casa scării. Astfel,

grupul inculpatului C. a găsit la etajul I pe mama părții vătămate M.E.,

fratele părții vătămate M.C. și prietena acestuia T.M.. Între cei rămași la

etajul I a avut loc o dispută, în care inculpatul C.L. a reproșat familiei M.

comportamentul violent al părții vătămate M.D.

Tribunalul

a reținut că depozițiile martorilor privind derularea evenimentelor ulterioare

acestui moment sunt extrem de divergente, mai ales după trecerea unei perioade

îndelungate de timp de la data comiterii faptelor (28/29 noiembrie 1998).

Astfel,

inculpatul C.L. a arătat că zărindu-l pe partea vătămată M.E.D. l-au urmărit în

fugă, însă acesta a reușit să scape, în afara blocului, refugiindu-se lângă

centrala termică. În aceste împrejurări, a arătat inculpatul că el s-a reîntors

la etajul 1, unde se aflau în continuare M.E., M.C. și prietena acestuia. A mai

arătat inculpatul, că M.C. avea în mână un par și atunci când a încercat să îl

lovească, pentru a para lovitura, a scăpat cuțitul din mână, reușind însă să-l

dezarmeze pe M.C. După acest moment s-a deplasat la apartamentul său așteptând

sosirea organelor de poliție.

Inculpatul

M.C.C. a dat o singură declarație în cauză, la data de 08 ianuarie 1998,

ulterior, sustrăgându-se urmăririi penale. Acesta a arătat că "necunoscând

pe toți băieții de la acel chef, de frică să nu fiu iar lovit am luat o sticlă

și am spart-o, rămânând cu gâtul sticlei în mână. M.V. (martorul C.V.) mi-a

luat ciobul de sticlă din mână. După aceasta, L. a fugit și el pe scări. După

el am ieșit eu, M. și soția lui. Când am ajuns la etajul 1 am văzut pe geamul

scărilor pe D., în fața blocului. Acesta striga "L. poți să te muți din

cartierul acesta". Pe scări urca L. spunând că a alunecat și nu a putut

să-l prindă pe D.. Când L. a ajuns la etajul 1, pe holul scărilor se afla mama

lui D. și încă o tânără. L. îi arăta mamei lui D. rănile de pe față, spunându-i

că i le-a făcut D. În acel moment pe hol a apărut M.C. cu o bâtă de plastic alb

în mână și l-a lovit pe L., însă acesta a parat și i-a smuls bâta din mâna lui

C. Tot atunci am văzut și am auzit cum din mâna lui L. a căzut un cuțit jos

(...)".

Martorul

C.V. a confirmat, în mod constant, prin declarațiile date în cursul urmăririi

penale, că într-adevăr a luat din mâna inculpatului M., ciobul de sticlă pe

care acesta îl avea, iar inculpatul C.L. a scăpat cuțitul în încercarea de a

para lovitura dată de fratele părții vătămate.

Partea

vătămată M.D. a arătat în declarațiile date la urmărire penală (acesta

neprezentându-se în fața instanței, după noua sesizare) că atunci când a ajuns

la etajul 1 a observat că M.C. rămăsese în urmă, în spatele său fiind doar

C.L.. Acesta a fugit doar până la scara exterioară a blocului, iar el a

continuat să fugă până la centrala termică, situată la 50 m de locul unde se

oprise C.L. După reintrarea inculpatului în scara blocului, auzind țipete și

scandal pe scări, a urcat scările până la etajul 1, unde i-a observat pe C.L.,

C.R., C.C. și C.R., părinții săi, T.M. (...) C.L. avea în mână un cuțit de

bucătărie, C.C. avea o bâtă de baseball, C.R. avea o coada subțire de mătura,

din lemn. Văzând ce se întâmplă, partea vătămată a intervenit și l-a apucat pe

C.L. de păr, mai exact de coada ce și-o lăsase pe spate. "În acel moment,

C.L. a efectuat o mișcare de rotație spre stânga și cu cuțitul ce-l avea în

mâna dreapta, mi-a aplicat o singura lovitură în partea stângă a gâtului. În

acel moment s-a apropiat și M.C. și cu ciobul de sticlă, mi-a aplicat o

lovitură cu aceasta tot în partea stângă a gâtului, dar în zona submandibulară,

imediat sub locul unde mă lovise C.L. În aceste momente noi eram ieșiți din

raza vizuală a părinților și fratelui meu, întrucât ajunseserăm în alt hol mai

mic de la etajul 1, unde încep scările care coboară spre parter. Am reușit să

mă smulg din mâinile agresorilor și să fug pe scări, la parter, iar apoi afara

din scara blocului până la scara vecină".

Martorul

M.F.C. a arătat că la momentul apariției fratelui său M.E.D., spre nivelul

etajului 1, i-a cerut acestuia să intre în casă, însă inculpatul C.L. a sărit

balustrada și l-a urmărit pe fratele său. Din acest motiv, a arătat martorul că

a intrat în apartament și s-a înarmat cu bâta respectivă, însă nu a folosit-o,

întrucât a fost oprit de părinți. Ulterior, l-a văzut pe fratele său tăiat la

gât.

În fața

primei instanțe, martorul a susținut în mod nereal, așa cum rezultă și din

declarația data în prezent, că a văzut efectiv cum inculpatul C.L. l-a lovit cu

cuțitul pe fratele său. În fața instanței, martorul a revenit asupra

declarației arătând că nu a văzut momentul când fratele său a fost tăiat, dar

l-a văzut pe C.L. care urca scările cu cuțitul plin de sânge și striga că

"l-a tăiat, l-a omorât". M.C., zis "S." era imediat în

spatele lui C. (...) Martorul a atestat că a încercat să-l lovească pe C.L. cu

bâta de baseball în momentul când acesta urca cu cuțitul plin de sânge, după ce

deja îl tăiase pe fratele său, iar în mașină partea vătămata i-a spus că

inculpatul C. i-a băgat cuțitul în gât, iar celălalt inculpat i-a dat cu ciobul

de sticlă.".

Martora

M.E., a indicat inițial că inculpatul C.L. l-a lovit pe fiul său M.D. cu

cuțitul în gât "deoarece E.D. îl ținea de păr. Ulterior, martora a indicat

că ea a intrat în casă, pentru a-l tempera pe celălalt fiu, M.F. astfel încât

nu observat în mod direct nimic. Într-o noua declarație dată în fața instanței,

martora atestă că nu a putut vedea agresiunea în mod direct; din cauza locului

unde se aflau părțile, pe "un hol mai mic, care prin topografia lui, este

mascat, astfel, încât din ușa apartamentului meu nu se poate vedea locul respectiv".

A indicat martora că ulterior a coborât, iar cei patru C.L., C.R., C.C. și C.R.

urcau scările. Pe fiul său, l-a găsit în strada tăiat la gât, fiind transportat

la spital de fratele său, M.F.

Martora

C.R., a arătat că ea a fost cea care a ridicat cuțitul și l-a dus în

apartament. A arătat ca, în fapt, cuțitul a fost scăpat de soțul său la

momentul la care a încercat să pareze lovitura cu bâta de baseball aplicată de

M.F.

Martorul

C.V. a arătat că inculpatul C.L. nu l-a ajuns pe M.D., reîntorcându-se la

etajul 1 M.C. avea în mână o bâtă de plastic tip baseball, l-a lovit pe L.,

însă acesta aruncând cuțitul a parat cu mâinile și i-a smuls bâta din mâna lui

C., care imediat a fugit în apartament. În fața instanței, după citirea

declarației date, martorul a arătat că nu-și amintește aceste amănunte.

Martora

T. (C.) M. a arătat că de frică a intrat în casă și nu cunoaște împrejurările

rănirii părții vătămate, însă la momentul când l-a văzut acesta nu prezenta

nicio rană la gât.

Martorul

I.D., vecin, care nu a participat la petrecere, a declarat la urmărire penală

că "în jurul orelor 2,30 am auzit strigăte afară, moment în care am ieșit

la geam și l-am văzut pe numitul M.D... Acesta alerga din scara blocului unde

locuiește spre centrala termică unde s-a oprit. M.D. înjura la modul general,

nu a precizat niciun nume. În același timp, în fața scării A8 am văzut un grup

de persoane care se certau, dintre care am recunoscut pe M.E... Am recunoscut

glasul numitei C.M.. Soția mi-a atras atenția că pe zăpada din fața blocului

sunt multe pete ce par a fi de sânge. Eu nu l-am văzut pe M.D. să se țină cu

mâna de gât. L-am văzut în schimb revenind de mai multe ori spre blocul A8.

Ultima dată când l-am văzut M.D. a plecat spre strada principala printre

blocuri".

Prima instanță

a înlăturat declarațiile martorilor V.I., V.F. și C.P., întrucât relatările

acestora privind faptul că grupul C. s-ar fi reîntors la un moment dat în

apartamentul martorului M.C., spărgând ușa și bruscându-i pe cei din interior,

iar martorii M.E. și M.C. se aflau în același apartament, sunt contradictorii

și lipsite de certitudine.

În ceea

ce privește actele medico-legale, instanța a reținut că partea vătămată a fost

transportată la Spitalul "S.S." Iași, unde a fost internată în

perioada 29 noiembrie 1998 - 10 decembrie 1998 cu diagnosticul "plagă

tăiată latero-cervicală stânga (agresiune)", diagnostic confirmat ulterior

prin certificatul medico-legal eliberat de fostul Laborator Exterior de

Medicină Legală sub nr. 3063 din 11 decembrie 1998 în care este evocat

conținutul foii de observație clinică din care rezultă că la internarea în

spital, victima prezenta "o plagă tăiată orizontală în regiunea

submaxilară de 6 - 7 cm cu margini neregulate prin care se vizualizează glanda

submaxilară, secționată la 2/3 superioară cu 1/3 posterioare, cu secționarea

venei faciale stângi și parțial a arterei faciale stângi.".

S-a mai

constatat altă plagă profundă până la nivelul paravertebral și a doua plagă

înțepată pe marginea posterioară a mușchiului sterno-cleido-mastoidian la

aprox. 3 cm sub vârful mastoidei interesând numai mușchiul". În continuare

s-a menționat protocolul operator: "excizia 1/3 superioară a glandei

submaxilare stângi, ligatura venei și a arterei faciale stângi, prelungirea

plăgii submaxilare până la spațiul prevertebral unde se constată contuzia

mușchilor prevertebrali cu sângerare difuză.

La

examinarea efectuată de medicul legist, s-a constatat că partea vătămată a

prezentat, în regiunea latero-cervicală stânga, în treimea superioară la 3 cm

inferior de ramul orizontal al mandibulei și paralel cu acesta, o plagă cu

traseu neregulat, cu margini infractuoase de 13 cm lungime, în curs de

vindecare, cu urma firelor de sutură.

Plaga a

avut o direcție oblică, de sus în jos, și de la stânga la dreapta, paralelă cu

ramul orizontal al mandibulei posterior, pornind de la nivelul regiunii

mastoidiene, venind antebiar până la 3 cm deasupra cartilajului tiroid.

Pe baza

acestor constatări, s-a concluzionat: "M.E.D. prezintă un traumatism

obiectivat prin plăgi înțepător-tăioase cervicale stângi, cu interesare

vasculară, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu obiect

înțepător-tăios, lovire cu intensitate mare".

Leziunile,

prin natura lor, la data producerii lor, prin caracteristicile descrise, au

fost de natură să pună în primejdie viața victimei.

La data

de 14 ianuarie 1999, IML Iași a făcut precizări în legătură cu actul medical

eliberat, în sensul că "M.E.D. a prezentat leziuni ce s-au putut produce

prin lovire activă cu un obiect tăietor-înțepător (cuțit, ciob de sticlă

spartă), cu intensitate mare, în condițiile stabilite de anchetă.

Mecanismul

de cădere în regiunea submandibulară într-un ciob de sticlă este puțin probabil

deoarece, regiunea vizată este o zonă protejată a corpului, iar pe corp nu s-au

constatat leziuni de apărare la cădere, prin reflexie de postură, leziunile

având atât morfologic cât și localizarea, caracteristici ale unei lovituri

active, cu instrumente amintite".

La data

de 26 decembrie 1999 urmare solicitării organelor judiciare, medicul legist H.

a precizat că "deplasarea lui M.E.D. pe o distanță de cca. 50 m, timp în

care ar fi coborât și urcat scările între et. 3 și 1 respectiv parter et. 1,

plus deplasarea pe o porțiune în afara scării blocului, într-o perioadă de timp

de cea 10 - 15 min, în condițiile în care parte vătămată prezenta o secțiune a

venei faciale stângi, precum și o secțiune parțială a arterei faciale stângi,

era practic imposibilă. Aceasta cu atât mai mult cu cât partea vătămată s-ar fi

deplasat în fugă, ceea ce ar fi condus la o accelerare a ritmului cardiac,

consecutiv unei măriri a debitului sângelui expulzat, într-o asemenea versiune,

partea vătămată ar fi decedat datorită șocului hemoragic".

În aceste

împrejurări la data de 27 iunie 2000 a mai fost efectuată o expertiză

medico-legală care a concluzionat că leziunile s-au putut produce mai probabil

prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit); în momentul agresiunii,

victima și agresorii se aflau cel mai posibil față în față, fapt confirmat și

de consemnările din C.M.L. 2986 din 03 decembrie 1998, conform căruia leziunile

numitului C.L. se aflau la nivelul masivului facial și antebrațului drept,

marginea cubitală; leziunile prezentate de M.E.D. "au fost de natură să-i

pună în primejdie viața; leziunile s-au putut produce cel mai probabil prin

loviri active, cu instrument tăietor-înțepător. În condițiile în care victima

ar fi fost proiectată cu capul în geamul unei vitrine care s-a spart, leziunile

ar fi avut alte caracteristici și ar fi fost situate difuz, la nivelul

întregului masiv facial".

Pentru

lămurirea aspectelor contradictorii privind mecanismul de producere a

leziunilor suferite de partea vătămată, s-a dispus efectuarea unei noi

expertize medico-legale care a concluzionat în baza documentației medicală

examinată că " M.E.D. a prezentat în noiembrie 1998 o plagă

tăiată-înțepată în regiunea submandibulară stânga, cu secționarea glandei

submaxilar a venei și arterei faciale, profundă până la nivelul prevertebral și

o altă plagă tăiată latero-cervicală stânga, inferior de regiunea mastoidiana,

cu interesarea planului muscular, superficială, plăgi care au necesitat

intervenție chirurgicală de urgență (ligatura venei și arterei faciale stâng,

hemostază, sutura)".

Leziunile

traumatice prezentate de M.E.D. au putut fi produse prin loviri active cu corp

tăietor-înțepător, cel mai probabil cuțit, neputând exclude lovirea cu ciob de

sticlă sau fragmente de sticlă rezultate dintr-o vitrină spartă.

O

cercetare la fața locului imediat după momentul agresional, ar fi putut să

precizeze natura agentului vulnerant.

Leziunile

au datat din 29 noiembrie 1998 plaga tăiată-înțepată din regiunea

submandibulară a necesitat 22 - 23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare,

cu incapacitate totală de muncă pentru această perioadă, iar cealaltă plagă

tăiată superficial, a necesitat 12 - 24 zile de îngrijiri medicale, ambele

intervale considerate de la data tratamentului.

Plaga

profundă tăiată-înțepată din regiunea submandibulară stânga cu secționarea

venei și arterei faciale stângi (vase de calibru mediu) a fost de natură să

pună viața victimei în pericol prin starea de șoc hemoragie consecutivă (la

internare t. a. 80/60 mm Hg, pres. 94/min., tegumente palide, stare generală

infiltrată, Ht 34, Hb 11 g/litru)".

Această

ultimă Expertiză nr. 1667 din 03 mai 2001 a I.M.L. Iași, a fost avizată la 20

septembrie 2001 de către Comisia Superioară Medico Legală din cadrul I.M.L.

"M.M." București care a arătat că nu a făcut aprecieri suplimentare

și, deci, a înlăturat contradicțiile unora dintre concluzii, astfel a solicitat

parchetul.

Față de

probatoriile administrate și concluziile medicilor specialiști în medicină

legală, Tribunalul a reținut că acuzarea inculpaților a avut la bază exclusiv

situația faptică susținută de partea vătămată, înlăturându-se apărările

acestora referitoare la tăierea accidentală a părții vătămate, în cadrul

conflictului inițial din sufrageria martorului M.C.

Or,

conform art. 75 C. proc. pen. declarațiile părții vătămate, ale părții civile

și ale părții responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot

servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte

sau împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauză.

Fiind o

acuzație în materie penală, în cadrul procesului penal declanșat era necesar a

se proba, dincolo de orice îndoială, atât săvârșirea faptei de către cei doi

inculpați, cât și vinovăția acestora. În opinia primei instanțe, probele

administrate în cauza nu au susținut o astfel de ipoteză și prin raportarea la

dispozițiile instanței de control judiciar care a dispus trimiterea cauzei la

parchet pentru completarea cercetărilor a reținut că organele de urmărire

penală erau datoare să clarifice toate aceste contradicții, nu să se limiteze

la reaudierea inculpatului C.L. și a unora dintre martori, emițând rechizitoriu

la data de 05 martie 2009.

În

condițiile în care proba testimonială a fost apreciată insuficientă la nivelul

anilor 2003 - 2006, cu atât mai mult la 11 ani după petrecerea faptelor,

relatările martorilor apar ca fiind pline de echivoc. Mai mult, actul de

sesizare al instanței nu a lămurit niciunul din aspectele controversate ale

cauzei, procurorul limitându-se la a prezenta versiunea părții vătămate asupra

succesiunii evenimentelor, fără a analiza tezele defensive ale inculpaților.

S-a

reținut că versiunea părți vătămate M.E.C. în sensul că inculpatul C.L. și

inculpatul M.C.C. i-ar fi aplicat câte o lovitură de cuțit și de ciob de sticlă

în zona gâtului nu sunt susținute nici de depozițiile martorilor prezenți la

primul incident care au arătat în ce condiții s-a produs vătămarea pății

vătămate și nici de concluziile certificatului medico-legal eliberat lui M.E.D.

de Laboratorul Exterior de Medicină Legală sub nr. 3063 din 11 decembrie 1998

în care se constată că a prezentat "plagă cu traseu neregulat, cu margini

anfractuoase de 13 cm lungime, în curs de vindecare, cu urma firelor de sutură;

plaga are o direcție oblică, de sus în jos, și de la stânga la dreapta,

paralelă cu ramul orizontal al mandibulei posterior (...)".

S-a

reținut că nici celelalte rapoarte medicale nu susțin varianta părții vătămate,

fiind relevate expertiza I.M.L. Iași nr. 265/OF din 21 iunie 2000 (depusă la 27

iunie 2000) în care se susține că în momentul agresiunii victima și agresorii

se aflau cel mai posibil față în față, fapt confirmat și de consemnările din

C.M.L. nr. 2986 din 03 decembrie 1998, în condițiile în care partea vătămată

susține că se afla în spatele acestuia ținându-l de păr; plaga prezentată de

partea vătămată avea un traseu neregulat, cu margini anfractuoase de 13 cm

lungime; or, prin natura sa, plaga tăiată prezintă margini perfect regulate,

liniare, fără lipsă de substanță, marginile neregulate, anfractuoase fiind

specifice plăgilor contuze sau/zdrobite; plaga prezentată de partea vătămată

avea o direcție oblică, de sus în jos; or, diferențele de statură dintre

inculpat și partea vătămată (inculpatul fiind mai scund decât partea vătămată),

poziția descrisă de partea vătămată (în timp ce ea îl ținea pe inculpat de la

spate, de păr) nu pot justifica o rană descendenta (de sus în jos), așa cum se

susține în actul medical menționat.

De

asemenea, chiar partea vătămată și martorii cauzei au susținut contrar celor

atestate de medicul legist, efortul suplimentar depus de partea vătămată (prin

alergare), urmat chiar de transportul până la spital (din cartierul Dacia până

la Spitalul S.S.) neconducând la consecințe fatale, astfel cum se opinează de

către specialist.

În

argumentarea soluției, Tribunalul a reținut și concluziile expertizei

medico-legale din 27 martie 2001 care nu au fost de certitudine, ci de

probabilitate, în sensul că leziunile traumatice prezentate de M.D. au putut fi

produse prin loviri active cu corp tăietor - înțepător, cel mai probabil cuțit,

neputând exclude lovirea cu ciob de sticlă sau fragmente de sticlă rezultate

dintr-o vitrina spartă.

Întemeiat

pe aceste aprecieri, Tribunalul a înlăturat concluziile medico-legale ale

expertizei din 18 aprilie 2000 conform cărora "mecanismul de cădere în

regiunea submandibulară într-un ciob de sticlă este puțin probabil deoarece,

regiunea vizată este o zonă protejată a corpului, iar pe corp nu s-au constatat

leziuni de apărare la cădere, prin reflexie de postură, leziunile având atât

morfologic cât și localizarea, caracteristici ale unei lovituri active, cu

instrumente amintite".

S-a

reținut că, argumentația lipsei leziunilor de apărare la cădere, este greșită,

întrucât se poate justifica prin împrejurările factuale - părțile au căzut în

cadrul luptei corp la corp, neavând reflex de apărare. De nicăieri nu a

rezultat că partea vătămată ar fi căzut în vitrină ori în cioburile acesteia de

sus în jos, ci doar a fost proiectată accidental în aceasta. Or, acest fapt a

fost atestat de majoritatea martorilor prezenți la petrecere, în sufrageria

martorului M.C.: V.I., V.F., G.A.C., M.C., F.S.F., C.V., B.G., S.B, C.R.G.,

C.C.N., C.R.. De altfel, ipoteza spargerii vitrinei și lovirii accidentale atât

a inculpatului C.L., cât și a părții vătămate este susținută și de concluziile expertizei

medico-legale din 27 martie 2001, anterior arătate, cât și de certificatului

medico-legal eliberat inculpatului C.L. nr. 2986 din 03 decembrie 1998 conform

căruia acesta a prezentat în dosul mâinii drepte o excoriație liniara, cu

crustă, iar pe metacarpianul II mână dreapta plaga contuză, acoperită cu crustă

hematică.

S-a

reținut că martorii C.R., C.R.G., C.C.N. și C.V. care fie au participat, fie au

perceput direct incidentul din apropierea etajului 1 au declarat, constant, că

inculpații nu au agresat cu cuțitul sau cu ciobul de sticlă partea vătămată sau

cel puțin ei nu au văzut acest lucru, indicând că la momentul episodului de pe

palierul etajului 1, ambii inculpați erau dezarmați.

Toate

aceste elemente, coroborate, au relevat că susținerile acuzării privitoare la

dinamica producerii leziunilor prezentate de partea vătămată, respectiv de

către cei doi inculpați, nu au fost primite, întrucât s-au bazat mai mult pe

prezumții decât pe probe certe și cu un grad mare de probabilitate. În lipsa

coroborării declarației părții vătămate cu alte mijloace de probă concludente

și certe, prima instanța a acordat prevalentă principiului "in dubio pro

reo", atâta vreme cât acuzarea nu a lămurit, pe baza de dovezi, toate

împrejurările cauzei.

În

condițiile în care atestările actelor medico-legale nu s-au coroborat cu

declarația părții vătămate, iar aceasta din urmă nu a corespuns cu cele

atestate de martori (de exemplu partea vătămată susține că l-a prins de păr pe

inculpat, întrucât acesta îl agresa pe fratele său; M.C., atestă că la acel

moment intrase în casa pentru a lua bâta de baseball), probatoriul a fost

apreciat ca fiind insuficient pentru a se dispune condamnarea inculpaților.

Instanța

a reținut că însăși rațiunea prezumției nevinovăție este de a proteja persoana

împotriva unor alegații nefondate, iar în caz de dubiu acesta îi profită tot

persoanei reclamate, în reglementarea răspunderii penale acordându-se

prevalență dreptului persoanei de a nu suferi o condamnare în lipsa unor probe

suficiente a vinovăției sale, față de dreptul persoanei vătămate de a obține

condamnarea persoanei pe care o acuză de încălcarea drepturilor sale. A fost de

esența răspunderii penale acordarea beneficiului dubiului, inculpatului și nu

părții vătămate, deoarece conform art. 5

2

C. proc. pen. orice

persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale

printr-o hotărâre penală definitivă. Potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen.,

inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăției și nu este obligat să-și

dovedească nevinovăția.

În

consecință, constatând că în baza probatoriul administrat nu a fost înlăturată

prezumția de nevinovăție ce funcționează de drept în favoarea inculpaților,

reținând însă, că s-a probat vătămarea integrității corporale și sănătății

părții vătămate, ceea ce pe plan juridico-penal reprezintă o modificare a

realității anterioare, modificare ce nu provine însă din faptele inculpaților,

astfel cum s-a arătat, instanța de fond a dispus achitarea inculpaților C.L. și

M.C.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "tentativă la omor calificat"

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. (cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. numai în ceea ce-l privește pe inculpatul M.C.C.),

întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpați.

În ceea

ce privește prescripția răspunderii penale, invocată de apărătorul inculpatului

C.L. prima instanța a reținut că, potrivit art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen.,

termenul de prescripție este de 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea

săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu a depășit 15 ani.

Potrivit art. 123 C. pen. cursul termenului prescripției prevăzut în art. 122

C. pen. se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii,

trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului in desfășurarea procesului

penal.

Având în

vedere că în prezenta cauză, cursul prescripției a fost întrerupt succesiv

(prin prezentarea materialului de urmărire penală, citarea inculpaților,

comunicare) în cauză au fost incidente prevederile art. 124 C. pen., conform

cărora prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar

interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu

încă jumătate. În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prescripției

speciale, instanța a constatat că nu se poate da eficiența dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. g) C. proc. pen., soluția de achitare fiind, totodată,

favorabilă inculpaților.

Sub

aspectul laturii civile a cauzei, față de dispozițiile art. 346 alin. (3) C.

proc. pen., având în vedere temeiul achitării pronunțate, prima instanță a

reținut că nu a fost antrenată răspunderea civilă a inculpaților, întrucât nu

s-a făcut dovada vreunui fapt cauzator de prejudicii săvârșit de aceștia, motiv

pentru care acțiunile civile formulate de partea civilă M.E.D. și Spitalul

Clinic de Urgență S.S. au fost respinse.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și

partea civilă M.E.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a criticat

soluția sub aspectul greșitei achitări a inculpaților M.C.C. și C.L. pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap.

la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., deși din coroborarea probatoriul

administrat în cauză a rezultat vinovăția celor doi în comiterea faptei și, pe

cale de consecință, greșita respingerea a acțiunilor părților civile pe motiv

că nu s-a putut dovedi dincolo de orice îndoială, săvârșirea faptei și

vinovăția celor doi inculpați.

În

susținerea criticilor formulate, Parchetul a invocat declarațiile martorilor

M.E., T.M., M.C.F., a părții vătămate M.E.D., mențiunile din procesul verbal de

cercetare a locului faptei, concluziile actelor medicale și raportului de

expertiză medico-legală traumatologică, avizat de Comisia Superioară de

Medicină Legală din cadrul INML "M.M.", declarațiile martorilor C.V.,

C.M., V.I., V.M.F., care coroborate dovedesc vinovăția celor doi inculpați la

comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

Partea

civilă M.E.D. nu și-a motivat cale de atac declarată.

Prin

Decizia nr. 4.217 din 25 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, a

admis recursurile formulate de parchet și partea civilă M.E.D., a trimis cauza

spre rejudecare la instanța de apel, reținând incidența în cauză a

dispozițiilor art. 395

9

pct. 10 C. proc. pen., motivat de faptul că

instanța de control judiciar nu a analizat criticile formulate de parchet, iar

apărătorului ales al părții civile nu i-a acordat cuvântul în dezbaterea

apelului deși nu cunoștea motivele de apel invocate de această parte.

În

rejudecare, după casare, Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală nr. 105 din

26 mai 2011 a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași și partea civilă M.E.D. împotriva Sentinței penale nr.

670 din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului Iași.

A fost

obligată partea civilă la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300 RON onorariu avocat oficiu s-a stabilit a fi

avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a

decide astfel, Curtea a reținut că prima instanță, pe baza analizei probelor

administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod

nemijlocit în faza cercetării judecătorești, a constatat, în mod corect, că

elementele de fapt probate sunt insuficiente pentru a constitui temeiuri ale

unei condamnări și lipsa unor probe de natură a confirma susținerile părții

vătămate creează dubii în reținerea situației de fapt cu care a fost sesizată

prin rechizitoriu, dubii ce trebuie interpretate în favoarea inculpaților, în

virtutea principiilor fundamentale ce guvernează desfășurarea procesului penal,

cu consecința pronunțării unei soluții de achitare.

În cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la

aprecierea probelor, amplul proces de evaluare a realității obiective, prin

prisma elementelor de ordin obiectiv, concretizate în probele administrate,

conducând la formarea convingerii instanței de fond asupra inexistenței

vinovăției inculpaților M.C.C. și C.L. în săvârșirea infracțiunii pentru care

au fost trimiși în judecată.

De

asemenea, instanța de fond a examinat cauza și în raport cu dispozițiile art.

75 C. proc. pen. ce constituie un principiu al sistemului probator potrivit

căruia declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi

la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau

împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În cauză,

declarația dată de partea vătămată M.E.D. pe care s-a sprijinit acuzarea a fost

singulară în contextul probelor administrate ce nu au furnizat alte elemente de

ordin probator care să o susțină, astfel că în mod corect în procesul de

evaluare nu a fost reținută de prima instanță.

Analiza

susținerilor făcute de partea vătămată în contextul probator al cauzei a condus

la concluzia primei instanțe că elementele probatorii relevate de expertiza

medico-legală a I.M.L. Iași din 21 iunie 2000 sub aspectul poziției părților în

momentul conflictului, de certificatul medico-legal întocmit la data de 3

decembrie 1998 privind caracteristicile plăgii prezentate de partea vătămată și

de concluziile medicului specialist H.C. în sensul imposibilității deplasării

victimei în condițiile în care în urma agresiunii a prezentat o secțiune a

venei faciale stângi, precum și o secțiune parțială a arterei faciale stângi,

nu confirmă varianta situației de fapt prezentată de partea vătămată,

dimpotrivă o contrazic.

Leziunile

produse părții vătămate au fost atestate și prin expertiza medico-legală din 27

martie 2011 ce a opinat că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată

au putut fi produse prin loviri active cu corp tăietor-înțepător, fără a

exclude lovirea cu ciob de sticlă sau fragmente de sticlă rezultate dintr-o

vitrină spartă, varianta spargerii vitrinei și lovirii accidentale a

inculpatului C.L. și a părții vătămate fiind susținută și de concluziile

certificatului medico-legal nr. 2986 din 3 decembrie 1998 și de declarațiile

martorilor V.I., V.F., G.A.C., M.C., F.S.F., C.V., B.G., S.B., C.R.G., C.C.N.,

C.R., persoane prezente la petrecere în sufrageria martorului M.C.

Concluzionând,

față de întreg materialul probator administrat și elementele evidențiate în

urma analizării acestuia, instanța de control judiciar a apreciat că în mod

justificat prima instanță a reținut că prin conținutul său ansamblul probator

existent în cauză nu are un caracter cert și decisiv în înlăturarea prezumției

de nevinovăție consacrată de lege în favoarea inculpaților.

Având în

vedere că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze

hotărârea pe bază de probe sigure și certe și întrucât în cauză probele în

acuzare nu au un astfel de caracter, ci conțin informații îndoielnice tocmai cu

privire la vinovăția inculpaților, Curtea a reținut nu își poate forma o

convingere care să se constituie într-o certitudine, astfel că se impune a se

da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea

inculpatului" (in dubio pro reo).

Ca atare,

câtă vreme nu s-au stabilit cu certitudine temeiurile răspunderii penale,

angajarea acesteia nu poate avea loc, soluția de achitare a inculpaților M.C.C.

și C.L. dispusă de prima instanță fiind legală și temeinică și în raport de

modul de soluționare a laturii penale, acțiunile civile promovate de partea

vătămată M.E.D. și de Spitalul Clinic de Urgențe S.S. Iași în cadrul procesului

penal fiind respinse în mod corect.

Pentru

considerentele expuse anterior, Curtea a respins ca nefondate apelurile

declarate de parchet și partea civilă M.D.E.

Soluția

instanței de apel a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Iași care a criticat sentința și decizia atacată sub aspectul

nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

și 18 C. proc. pen.

Reprezentantul

Ministerului Public în motivele scrise și susținute oral în fața instanței a

criticat hotărârile sub aspectul greșitei achitări a celor doi inculpați în

condițiile în care probatoriul administrat a dovedit că fapta există și a fost

comisă de către cei doi inculpați.

În

susținerea vinovăției inculpaților, au fost invocate de către parchet

concluziile experților de medicină legală privind producerea leziunilor

suferite de partea vătămată care puteau fi produse accidental de fragmente de

sticlă provenite prin spargerea unei vitrine, dar și în mod activ prin lovire

cu un obiect tăietor înțepător, concluzii care au fost coroborate cu

declarațiile martorilor M.F.C., T. (C.) M., M.E., parțial cu declarațiile

inculpaților C.L. și M.C.C., care au confirmat declarațiile părții vătămate în

sensul vinovăției inculpaților.

Totodată,

a fost criticată soluția instanței de fond și sub aspectul temeiul juridic

greșit în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatului C.L., art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în condițiile în care s-a

reținut că acesta a produs, accidental, o leziune părții vătămate ce i-a pus în

primejdie viața, astfel că, în raport de situația de fapt reținută se impunea

reținerea ca temei al achitării pentru acest inculpat a dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii, latura subiectivă - intenția).

Prin

Decizia nr. 1.548 din 14 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis

recursul declarat de parchet, reținând că nu au fost lămurite aspecte esențiale

pentru aflarea adevărului și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de

apel, pentru reaudierea părților, a martorilor și completarea expertizei

medico-legale.

Cauza a

fost înregistrată din nou pe rolul Curții de Apel Iași la data de 13 iunie

2012.

În

rejudecare, inculpatul C.L. s-a prevalat de dreptul de a nu face declarații

prevăzut de art. 70 C. proc. pen., iar celălalt inculpat, M.C.C. și partea

civilă M.E.D. nu au putut fi audiați, din procesele verbale de executare a

mandatelor de aducere emise pe numele acestora rezultând că nu se aflau în țară

la data la care au fost căutați în vederea prezentării lor în instanță. Au fost

reaudiați în instanța de apel doar martorii V.I., M.E., C.I., C.P., B.N.,

C.G.R., B.G., N. (fostă S.) O.L., C.V., cu privire la ceilalți martori

constatându-se imposibilitatea audierii. De asemenea, Comisia superioară

medico-legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală

"M.M." a făcut precizări cu privire la expertiza medico-legală prin

avizul nr. E1/9279/2001 din 17 ianuarie 2013.

Prin

Decizia penală nr. 29 din 28 februarie 2013 Curtea de Apel Iași a admis

apelurile declarate de declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și

partea civilă M.E.D. împotriva Sentinței penale nr. 670 din 13 noiembrie 2009

pronunțate de Tribunalul Iași, pe care a desființat-o integral.

Rejudecând:

A fost

condamnat inculpatul C.L. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

74 lit. a), c) și art. 76 lit. b) C. pen.

Pe durata

executării pedepsei, s-a interzis inculpatului C.L. drepturile prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen., în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În

temeiul dispozițiilor art. 86

1

și art. 86

2

s-a dispus suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului C.L.,

pe durata unui termen de încercare de 7 ani în cadrul căruia, potrivit

prevederilor art. 86

3

alin. (1) C. pen., inculpatul a avut obligația

de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se

prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Iași;

b) să

anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași cu privire la orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește

8 zile, precum și cu privire la întoarcere;

c) să

comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să

comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași informații de

natură a permite să îi fie controlate mijloacele de existență.

În baza

dispozițiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului

că, potrivit art. 86

4

C. pen., în caz de nerespectare cu

rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite sau în cazul săvârșirii unei

noi infracțiuni în termenul de încercare, s-a dispus revocarea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei și executarea acesteia în întregime.

În

temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea

pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

În baza

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii

și arestării preventive de la 22 decembrie 1999 la 19 aprilie 2000.

A fost

condamnat inculpatul M.C.C.  la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit.

i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Pe durata

executării pedepsei, s-a interzis inculpatului M.C.C. drepturile prev. de art.

64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza

art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. au fost obligați în solidar

inculpații să plătească părții civile M.E.D. daune morale în cuantum de 10.000

RON.

În baza

art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr 72/2006 au fost

obligați în solidar inculpații să plătească părții civile Spitalul Clinic de

Urgență "S.S." Iași daune materiale în cuantum de 325,21 lei,

actualizată cu rata inflației la data plății.

Au fost

obligați inculpații să plătească părții civile M.E.D. cheltuieli judiciare în

sumă de 1.800 RON.

În baza

art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.L. la 400 RON, cheltuieli

judiciare către stat.

În baza

art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.C.C. la 700 RON, cheltuieli

judiciare către stat.

Onorariile

avocaților din oficiu desemnați pentru inculpatul M.C.C. atât în primă

instanță, cât și în apel, au fost avansate din fondurile Ministerului

Justiției.

Cheltuielile

judiciare prilejuite de judecarea apelurilor au rămas în sarcina statului.

În urma

examenului de legalitate și temeinicie a sentinței primei instanțe, Curtea de

Apel Iași a reținut că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași și partea civilă M.E.D. sunt întemeiate, soluția de achitare fiind

nejustificată.

Astfel,

instanța de prim control judiciar a reținut că în seara zilei de 28/29

noiembrie 2008 inculpații C.L. și M.C.C. au participat la o petrecere

organizată de martorul M.C., la care se aflau mai multe persoane printre care

și partea vătămată M.D.E. În jurul orelor 2:00 - 3:00, pe fondul consumului de

alcool între participanți a izbucnit un conflict, determinat de atitudinea

părții vătămate care a făcut avansuri sexuale prietenei unuia dintre

sărbătoriți, context în care a avut loc, inițial, o altercație între partea

vătămată și inculpatul C., după care conflictul a degenerat intervenind și alte

persoane pentru a-i despărți pe cei doi și care la rândul lor s-au lovit

reciproc. În împrejurările date, M.D.E. și inculpatul C. s-au lovit reciproc,

s-au împins și au spart o vitrină, după care conflictul dintre cei doi, la care

s-a alăturat și inculpatul M.C.C., a continuat pe holul blocului.

Deși

declarațiile martorilor care au participat direct la incident au fost

contradictorii cu privire la derularea evenimentelor atât la locuința lui M.C.,

cât și pe holul blocului, Curtea a reținut că declarațiile părții vătămate

M.D.E. s-au coroborat cu declarațiile martorilor V.I., V.F., F.S.F., A.N.,

M.F.C., M.E., C. (fostă T.) M., de concluziile certificatului medico-legal al

părții vătămate, raportul de expertiză medico-legală traumatologică al IML Iași

avizat de Comisia Superioară din cadrul INML M.M. București și avizul Comisiei

Superioare din cadrul INML M.M. nr. E1/9279/2001 din 23 ianuarie 2013.

Astfel, a

fost cert că în prima parte a conflictului ce s-a desfășurat în locuința martorului

M.C., între mai multe persoane, printre care și partea vătămată M.E.D. și

inculpatul C.L., s-a spart vitrină din sufragerie. Însă, apărările celor doi

inculpați, în sensul că partea vătămată s-ar fi accidentat în vitrina spartă în

timpul incidentului avut cu inculpatul C.L. în locuința martorului M.C. au fost

infirmate de partea vătămată, care a susținut constant că a fost tăiat de C.L.

cu cuțitul în zona gâtului și de M.C.C. cu o sticlă spartă sub mandibulă în

timp ce se aflau pe casa scărilor, la etajul 1.

Ipoteza

susținută de partea vătămată și care a exclus producerea leziunilor prin

proiectarea sa cu capul în vitrină a fost confirmată în primul rând de probele

științifice administrate în cauză.

Certificatul

medico-legal nr. 3063 din 11 decembrie 1998 a atestat faptul că la internarea

în spital, partea vătămată prezenta "o plagă tăiată orizontală în regiunea

submaxilară de 6 - 7 cm cu margini neregulate prin care se vizualizează glanda

submaxilară, secționată la 2/3 superioară cu 1/3 posterioară, cu secționarea

venei faciale stângi și parțial a arterei faciale stângi; o plagă profundă până

la nivelul paravertebral; a doua plagă înțepată pe marginea posterioară a

mușchiului sterno-cleido-mastoidian la aprox. 3 cm, sub vârful mastoidei

interesând numai mușchiul". La examinarea efectuată de medicul legist, s-a

constatat că partea vătămată prezentă, în regiunea latero-cervicală stânga, în

treimea superioară la 3 cm inferior de ramul orizontal al mandibulei și paralel

cu acesta, o plagă cu traseu neregulat, cu margini anfractuoase de 13 cm

lungime, în curs de vindecare, cu urma firelor de sutură. Plaga are o direcție

oblică, de sus în jos, și de la stânga la dreapta, paralelă cu ramul orizontal

al mandibulei posterior, por