ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal

de față:

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 259 din 10 mai 2010, Tribunalul Iași a dispus în baza art. 174

alin. (1) C. pen. condamnarea inculpatului A.I., pentru săvârșirea infracțiunii

de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani

închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului A.I. exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durata

de 5 ani.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului A.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a -II- a și b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatului A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de

viol” prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.

S-a luat act de

faptul că nu s-a apelat la constituirea de parte civilă.

S-a luat act de

faptul că inculpatul a avut apărător ales.

În baza dispozițiilor

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A.I., la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat, în ambele faze ale procesului penal,

în suma totală de 20.000 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală, va fi avansat inițial din

fondurile speciale ale Ministerului justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Iași emis în dosarul nr. 2752/P/2008 la data de 28 aprilie 2009

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de „omor”, prev. de art. 174 C. pen. și a infracțiunii de

„tentativă de viol” prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.,

reținându-se că în ziua de 29 decembrie 2009 inculpatul a încercat să întrețină

raporturi sexuale cu victima, C.M., profitând de imposibilitatea acesteia de a

se apăra ori de a-și exprima voința - datorită stării de ebrietate în care se

afla - hotărâre ce nu a mai fost dusă până la consumare, ca urmare a faptului

că victima nu a mai reacționat în nici un fel, inculpatul transportând și

abandonând victima dezbrăcată pe o vreme geroasă în pârâu, fapt ce a dus la

moartea acesteia, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriul

emis în dosarul nr. 2752/P/2008 la data de 28 aprilie 2009 s-a reținut

următoarele: în după amiaza zilei de 29 decembrie 2008 inculpatul și victima

s-au înțeles să cumpere un porc de la martorul G.G., de la care, atât

inculpatul cât și victima mai cumpărau băutură pe datorie, din declarația

martorului G.G. rezultând că cei doi erau în stare avansată de ebrietate și

pentru a se deplasa, victima fiind ținută de inculpat de braț pentru a nu

cădea. Inculpatul a ajuns cu victima în dreptul locuinței părinților victimei

care nu mai era locuită de nimeni s-a hotărât să întrețină relații sexuale cu

victima, profitând de faptul că aceasta era în stare de ebrietate, iar pentru a

intra în locuință inculpatul a forțat lacătul de la ușa de la intrare a

imobilului sus - menționat, a reușit să scoată belciugele, însă nu a reușit să

intre în interior întrucât ușa era asigurată prin interior cu un băț.

Inculpatul a mers la ușa bucătăriei și cu ajutorul unui lemn a îndepărtat

belciugele care asigura închiderea ușii cu lacătul, a tras victima în interior

și a început să o dezbrace, aceasta aflându-se în stare de ebrietate fiind în

imposibilitate de a-și manifesta voința de a întreține raporturi sexuale și în

timp ce aceasta era dezbrăcată de inculpat aceasta a adormit. Imediat după

aceasta, inculpatul dându-și seama că victima este moartă, a luat-o și a

început să o târască prin zăpadă, spre locuința acesteia, așa cum o dezbrăcase

pentru a întreține relații sexuale. Din cauza întunericului și a stării de

ebrietate, inculpatul a abandonat victima în pârâul din apropiere. În noaptea

de 29/30 decembrie 2009, stația meteorologică a înregistrat temperatură medie

de minus 6 grade Celsius, așa cum rezultă din adresa nr. 703 din 18 martie 2009

a Centrului Meteorologic Regional Iași, însă în localitatea Mădârjac, care este

situată într-o zonă împădurită, și la o altitudine mai mare decât Iașul,

temperatura a fost mai scăzută. În ziua de 30 decembrie 2008, victima a fost

văzută în locul unde a fost abandonată, de minorul V.M., care a mers la

martorul C.M. care se afla în capătul uliței unde locuia C.M. și i-a spus că

este o păpușă în pârâu, ulterior fiind anunțate organele de poliție. Conform

raportului medico - legal de necropsie moartea numitei C.M. a fost violentă,

s-a datorat insuficienței cardio - respiratorii acute consecutive expunerii

corpului la frig, cadavrul prezintă excoriații superficiale și echimoză facială

ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente, pot data din 29

decembrie 2008, nu au avut rol tanatogenerator și nu ar fi necesitat zile de

îngrijiri medicale în caz de supraviețuire, cadavrul mai prezintă echimoze

anterior datei decesului de 5-6 zile, produse prin loviri de corpuri

contondente, în momentul morții sângele conținea 2,00 gr ‰ alcool, sângele

aparținea grupei sangvine AB4, în secreția vaginală și anală nu s-au pus în

evidență spermatozoizi, moartea datează din 29 decembrie 2008. Din conținutul

raportului mai sus menționat, la examenele complimentare se consemnează:cu

buletin de analiză nr. 7/A din 5 ianuarie 2009 ni se comunică că în momentul

morții sângele conținea 2,00 gr‰, necoordonare și confuzie.

Apărarea inculpatului

A.I. în sensul că victima a fost cea care i-a cerut să întrețină raporturi

sexuale în locuința nelocuită a părinților acesteia din urmă și faptul că

singură s-a dezbrăcat nu poate fi reținută întrucât: din raportul de constatare

medico - legală victima avea o alcoolemie de 2 gr ‰ și prezenta necoordonare și

confuzie, fapt relevat și de martorul G.G. de la care victima împreună cu

inculpatul a plecat; inculpatul avea posibilitatea să se deplaseze cu victima

la domiciliul său, pentru a întreține raporturi sexuale cu aceasta, care se

afla în imediata apropiere a locuinței martorului G.G., de la care plecase

împreună; excoriațiile superficiale și echimoza facială ce s-au putut produce prin

loviri cu corpuri contondente și pot data din 29 decembrie 2009, ce au fost

constatate de medicul legist, pot duce la concluzia că acestea au fost cauzate

de inculpat, în timp de victima s-a opus acțiunii sale.

Dată fiind

modalitatea săvârșirii infracțiunilor de către inculpat, s-a dispus efectuarea

unei expertize medico legale psihiatrice a inculpatului, I.M.L Iași în raportul

de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 6942/PSH din 26 martie 2009 a

concluzionat că numitul A.I. prezintă diagnosticul „Deficiență mintală ușoară,

utilizare nocivă pentru sănătate. Faptele pentru care este învinuit au fost

săvârșite cu discernământ.”

În faza de urmărire

penală a fost administrat următorul material probator: proces - verbal de

cercetare la fața locului și planșe foto, proces verbal de predare primire a

îmbrăcăminte și a cizmelor cu care inculpatul a fost îmbrăcat la data

săvârșirii infracțiunii, planșe foto privind necropsia efectuată asupra

victimei, concluzii provizorii privind moartea victimei, declarații martori,

cazier judiciar inculpat, declarații inculpat, raport medico - legal de

necropsie, relații de la Centrul Meteorologic Moldova Iași, planșe foto cu examinarea obiectelor de îmbrăcăminte

aparținând victimei, declarație parte civilă, constatare tehnico - științifică

traseologică, iar faza cercetare judecătorească în fața instanței s-au

administrat următoarele probe: declarația inculpatului, declarațiile martorilor

G.G., C.M., C.I., A.M., G.S.M. și C.C. declarația părții vătămate A.M. și

înscrisuri.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt: în după

amiaza zilei de 29 decembrie 2008 inculpatul și victima s-au înțeles să cumpere

un porc de la martorul G.G., de la care au mai cumpărat și băutură, din

declarația martorului G.G. rezultând că cei doi erau în stare avansată de

ebrietate și pentru a se deplasa, victima era ținută de inculpat de braț pentru

a nu cădea. Cei doi au ajuns în dreptul locuinței părinților victimei care nu

mai era locuită de nimeni și au hotărât să întrețină relații sexuale. Pentru a

intra în locuință inculpatul a forțat lacătul de la ușa de la intrare a

imobilului sus - menționat, a reușit să scoată belciugele, însă nu a reușit să

intre în interior întrucât ușa era asigurată prin interior cu un băț, prin

urmare, inculpatul a mers la ușa bucătăriei și cu ajutorul unui lemn a

îndepărtat belciugele care asigura închiderea ușii cu lacătul, a tras victima

în interior și a început să o dezbrace. Inculpatul a dezbrăcat victima iar când

a intenționat să întrețină relații sexuale cu aceasta, și-a dat seama că

victima nu mai mișca și răsuflă, prin urmare, acesta a hotărât să o ducă spre

locuința acesteia, târând-o dezbrăcată prin zăpadă, dar în final, inculpatul a

abandonat victima în pârâul din apropiere. În noaptea de 29/30 decembrie 2009,

stația Meteorologică a înregistrat temperatură medie de minus 6 grade Celsius,

așa cum rezultă din adresa nr. 703 din 18 martie 2009 a Centrului Meteorologic

Regional Iași, însă în localitatea Mădârjac, care este situată într-o zonă

împădurită, și la o altitudine mai mare decât Iașul, temperatura a fost mai

scăzută. În ziua de 30 decembrie 2008, victima a fost văzută în locul unde a

fost abandonată, de minorul V.M., care a mers la martorul C.M. care se afla în

capătul uliței unde locuia C.M. și i-a spus că este o păpușă în pârâu. De la

primele cercetări efectuate în cauză, a fost identificat inculpatul A.I., ca

fiind cel care plecase cu victima de la locuința martorului G.G. însă, fiind

audiat a susținut faptul că de la plecarea de la martorul G.G. au mai mers

împreună, după care s-au despărțit. Conform raportului medico - legal de

necropsie moartea numitei C.M. a fost violentă, s-a datorat insuficienței

cardio - respiratorii acute consecutive expunerii corpului la frig, cadavrul

prezintă excoriații superficiale și echimoză facială ce s-au putut produce prin

loviri cu corpuri contondente, pot data din 29 decembrie 2008, nu au avut rol

tanatogenerator și nu ar fi necesitat zile de îngrijiri medicale în caz de

supraviețuire, cadavrul mai prezintă echimoze anterior datei decesului de 5-6

zile, produse prin loviri de corpuri contondente,în momentul morții sângele

conținea 2,00 gr ‰ alcool, sângele aparținea grupei sangvine AB4, în secreția

vaginală și anală nu s-au pus în evidență spermatozoizi, moartea datează din 29

decembrie 2008.

Această dinamică

infracțională s-a reținut în urma coroborării declarației inculpatului care a

recunoscut în faza de urmărire că în momentul în care și-a dat seama că victima

nu mai mișca, a hotărât să o ducă spre locuința acesteia, târând-o dezbrăcată

prin zăpadă, abandonând-o în pârâul din apropiere dându-și seama că poate muri

dacă nu o ajută, cu cea a martorului G.G. care a arătat că cei doi erau în

stare avansată de ebrietate și pentru a se deplasa, victima era ținută de

inculpat de braț pentru a nu cădea, declarațiile celorlalți martori, care cu

toate că nu i-au văzut împreună pe cei doi, au confirmat în cursul urmăririi

penale, cele aflate de la martorul G.G., cu concluziile raportului medico -

legal de necropsie conform cărora moartea numitei C.M. a fost violentă, s-a

datorat insuficienței cardio - respiratorii acute consecutive expunerii

corpului la frig, cu raportul de constatare tehnico - științifică traseologică din

30 martie 2009 Serviciul de criminalistică din cadrul I.P.J Iași care a

concluzionat că urma de încălțăminte considerată în litigiu, ridicată prin

fotografiere și individualizată prin cifra – 4 - cu ocazia cercetării la fața

locului în cauză privind pe numitul A.I., a prezentat caracteristicele de gen

asemănătoare cu amprenta reliefului antiderapant de la încălțămintea numitului A.I.

Reține

prima instanța că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de omor, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub

aspectul laturii subiective, fapt pentru care a dispus condamnarea inculpatului

la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev.

de art. 72 C. pen.

Cu

privire la infracțiunea de tentativă de viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin.

(1) C. pen. a apreciat instanța de fond că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii în sensul că inculpatul nu a profitat de

imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința, deoarece: 1.

singura declarație în care se menționează despre raporturile dintre victimă și

inculpat este doar cea a inculpatului în declarația dată în cursul urmăririi

penale acesta arătând că victima a fost cea care i-a cerut să întrețină relații

sexuale, iar în momentul în care a văzut că aceasta nu mai mișcă s-a oprit prin

propria voință; 2. cu toate raportul medico - legal a concluzionat că victima prezenta

excoriații superficiale și echimoză facială ce s-au putut produce prin loviri

cu corpuri contondente, ce pot data din 29 decembrie 2008, nu se poate stabili

o legătură directă între o acțiune violentă a inculpatului în vederea

întreținerii de relații sexuale cu victima și împotrivirea acesteia, în

condițiile în care astfel cum a fost reținută situația de fapt victima a fost

târâtă afară dezbrăcată și abandonată în pârâu, excoriațiile putând a se

produce și ca urmare a acțiunii de târâre a victimei; 3. deși din conținutul

raportului medico-legal, la examenele complimentare se consemnează că în

momentul morții sângele conținea 2,00 gr‰, având ca efect necoordonare și

confuzie, instanța a apreciat că nu se poate reține imposibilitatea victimei de

a se apăra sau de a-și exprima voința în condițiile în care declarația

inculpatului în declarația dată în cursul urmăririi penale a fost în sensul că

victima a fost cea care i-a cerut să întrețină relații sexuale.

Apreciind

că materialul probator administrat în cauză nu a înfrânt prezumția de

nevinovăție, instanța de fond a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.

10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.

20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc.

pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul A.I.

În

apelul parchetului este criticată soluția pronunțată de prima instanță sub

aspectul greșitei achitări pentru infracțiunea de tentativă de viol, cât și

pentru netemeinicia pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Apelantul

inculpat A.I. solicită a se reține că nu a fost răsturnată prezumția de

nevinovăție, sens în care solicită reaprecierea probelor și pronunțarea unei

soluții de achitare pentru infracțiunea de omor.

Prin

decizia penală nr. 15 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat și a menținut sentința primei instanțe.

Împotriva

acestei încheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași

și recurentul inculpat A.I.

Parchetul

a criticat soluția ca netemeinică și nelegală, întrucât s-a respins apelul

declarat de inculpat fără a se dispune asupra apelului declarat de procuror.

Recurentul

inculpat a criticat soluția ca netemeinică și nelegală din perspectiva cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., întrucât

instanța de apel nu a reținut circumstanțele atenuante în favoarea sa cu

consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate.

Prin

decizia penală nr. 2513 din 23 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis recursurile declarate de parchet și de inculpatul A.I. împotriva

deciziei penale nr. 15 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași.

Pentru

a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în

cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen., apreciind că nesoluționarea apelului formulat de parchet

echivalează cu nepronunțarea asupra unor cereri esențiale pentru părți de

natură a influența soluția procesului.

Fiind

investită cu rejudecarea apelurilor, Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr.

9 din 17 ianuarie 2012 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 259 din 10 mai 2010 pronunțată

de Tribunalul Iași, hotărâre pe care a desființat-o în parte în latură penală.

Rejudecând cauza:

A majorat pedeapsa

principală aplicată inculpatului A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., de la 10 ani închisoare la 12 ani

închisoare.

A admis apelul

declarat de inculpatul A.I. împotriva aceleiași hotărâri pe care a desființat-o

în parte, în latură penală, în sensul că a dispus deducerea din pedeapsa

aplicată și reținerea de la data de 30 decembrie 2008 la 31 decembrie 2008.

A menținut toate

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile

judiciare efectuate în cele două apeluri au rămas în sarcina statului;

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu de Baroul Iași pentru

inculpatul apelant în cuantum de 200 lei a fost avansat din fondul special

Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că

apelul declarat de parchet este întemeiat doar cu privire la netemeinicia

pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen., fapt pentru care a dispus majorarea pedepsei.

Criticile

formulate de parchet referitoare la greșita achitare a inculpatului sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de viol au fost apreciate ca

nefondate, reținând sub acest aspect instanța de prim control judiciar că

probele administrate în cauză nu conduc în mod cert la stabilirea vinovăției

inculpatului.

Referitor

la criticile formulate de inculpat sub aspectul nelegalității hotărârii de

condamnare pentru infracțiunea de omor, apreciază instanța de apel că nu sunt

întemeiate, probele administrate în cauză făcând pe deplin dovada săvârșirii

infracțiunii de către inculpat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul A.I., criticile sale vizând aspecte de nelegalitate

și netemeinicie și anume:

-

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru aflarea

adevărului în sensul că nu a dispus audierea martorului C.N. care a fost de

față la luarea primei declarații a inculpatului – caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.;

Tot

în cadrul acestui caz de casare este criticată și netemeinicia rapoartelor de

expertiză efectuate în cauză, fiind apreciate ca nefiind complete.

-

susține inculpatul că nu a fost asistat de apărător la momentul luării

declarației în data de 30 decembrie 2008 – caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen. – se invocă în acest sens un caz de nulitate absolută ce

impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale;

-

instanța a omis să se pronunțe asupra unor probe administrate, respectiv asupra

declarațiilor unor martori – caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 10

tezele următoare Cod de procedură penală;

-

hotărârile pronunțate de instanțele inferioare nu sunt motivate și, de

asemenea, nu au fost administrate toate probele necesare pentru lămurirea

cauzei sub toate aspectele - caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 9

C. proc. pen.

Față

de criticile formulate apărarea inculpatului solicită fie trimiterea cauzei la

procuror pentru refacerea urmării penale, fie trimiterea cauzei la instanța de

fond spre rejudecare.

Susține,

de asemenea, inculpatul că intenția lui a fost doar aceea de a ajuta pe victimă

să ajungă acasă, fapt pentru care se consideră nevinovat și solicită Înaltei

Curți să pronunțe o soluție de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Criticile

aduse nu sunt fondate.

Analizând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare

invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., cât și din

perspectiva dis part. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază Înalta

Curte că recursul declarat de inculpatul A.I. nu este fondat, urmând a fi

respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Situația

de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize

obiective și judicioase a întregului ansamblu probator administrat atât în faza

de urmărire penală cât și în mod direct, nemijlocit și în contradictoriu în

faza de cercetare judecătorească, fapta a fost just încadrată juridic, în mod

corect, apreciind instanța fondului că sunt întrunite în cauză condițiile

tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii

de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Probele administrate

în cele două faze procesuale, confirmă situația de fapt stabilită de instanța

fondului, relevante în acest sens fiind procesul – verbal de cercetare la fața

locului și planșa foto, procesul – verbal de predare primire a obiectelor de

îmbrăcăminte și a cizmelor cu care inculpatul a fost îmbrăcat la data

săvârșirii infracțiunii, declarațiile martorilor, relații de la Centrul Meteorologic Moldova Iași, constatare tehnico - științifică traseologică, raport

medico – legal de necropsie, iar în faza cercetare judecătorească declarațiile

martorilor G.G., C.M., C.I., A.M., G.S.M. și C.C. declarațiile părții vătămate A.M.

și înscrisuri.

Astfel rezultă în baza

administrării materialului probator că inculpatul se face vinovat de comiterea

infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că

în data de 29 decembrie 2009 a transportat și abandonat victima, dezbrăcată și

în stare avansată de ebrietate, pe o vreme geroasă în pârâu, fapt ce a dus la

moartea acesteia.

Probele certe și

decisive administrate în cauză fac dovada vinovăției inculpatului sub aspectul

comiterii infracțiunii mai presus de orice îndoială rezonabilă, astfel încât apreciază

Înalta Curte că toate apărările formulate de inculpat sunt nefondate și nu pot

determina adoptarea unei soluții contrare celei pronunțate de instanțele

inferioare.

Recurentul inculpat

nu a dat declarații în faza de cercetare judecătorească el uzând de disp. art. 70

alin. (2) C. proc. pen., referitoare la dreptul de a nu da nicio declarație.

În faza de urmărire

penală, inculpatul A.I. a fost audiat la data de 30 decembrie 2008, în prezența

martorului asistent C.N., ocazie cu care a descris în amănunțime modul de

desfășurare al evenimentelor începând de la momentul întâlnirii cu victima și

hotărârea lor de a cumpăra un porc și până la momentul abandonării acesteia în

pârâu.

Recurentul inculpat A.I.

a fost audiat și în ziua următoare în prezenta unui apărător desemnat din

oficiu, ocazie cu care a dat aceeași declarație amănunțită, descriind modul de

derulare a activității infracționale.

Declarațiile de

recunoaștere a faptei date de inculpat în faza de urmărire penală se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Recurentul inculpat a

recunoscut fapta și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în

prezența unui apărător din oficiu.

Recurentul inculpat A.I.

a prezentat date despre comiterea faptei cu ocazia efectuării expertizei medico

– legale psihiatrice, unde în prezența comisiei formată din patru medici de

specialitate a arătat că se afla la domiciliul femeii cu un cunoscut și că

văzând starea de ebrietate a femeii au hotărât să o transporte în casă.

A mai declarat

inculpatul că era sub influența băuturilor alcoolice și că nu-și mai amintește

ce s-a întâmplat.

Raportul de expertiză

medico – legală psihiatrică a concluzionat că inculpatul prezintă deficiență

mintală ușoară, dar faptele pentru care este învinuit au fost săvârșite cu

discernământ.

Raportul medico –

legal de necropsie, privind-o pe victima C.M. concluzionează că decesul

victimei s-a datorat insuficienței cardio – respiratorii acute, consecutive

expunerii corpului la frig, iar moartea acesteia a fost violentă.

În raport de aceste

concluzii ale raportului medico – legal de necropsie în mod corect s-a reținut

de către instanțele inferioare că există legătură de cauzalitate între acțiunea

inculpatului și decesul victimei, forma de vinovăție cu care a acționat acesta

fiind intenția indirectă, el prevăzând rezultatul faptei sale și deși nu l-a

urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Astfel, inculpatul

putea să prevadă, chiar și în lipsa unei pregătiri de specialitate sau a unui

anumit grad de instruire, că expunând victima dezbrăcată, în pârâu, la o

temperatură scăzută, solul fiind acoperit de zăpadă, se poate produce

rezultatul letal, însă deși nu a urmărit producerea acestui rezultat, a

acceptat totuși posibilitatea procedurii lui, prin abandonarea victimei în

condițiile descrise mai sus.

Susținerea apărării

în sensul că inculpatul era în stare de ebrietate, era obosit datorită

diverselor situații în care s-a aflat și ca atare era în imposibilitate de a

discerne și de a prevedea rezultatul faptelor sale, nu pot fi primite și în

nici un caz nu pot conduce la absolvirea de răspundere penală a inculpatului,

apreciind Înalta Curte că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție cerută de

lege, constatând că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale

infracțiunii de omor atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul subiective.

Celelalte probe

administrate în cauză confirmă prezența inculpatului la locul faptei și

implicit faptul că acesta este autorul infracțiunii de omor.

Astfel cu ocazia

cercetării la fața locului a fost ridicată prin fotocopiere o urmă de

încălțăminte, iar raportul de constatare tehnică – științifică traseologică

confirmă faptul că această urmă prezintă caracteristici de gen asemănătoare cu

amprenta reliefului antiderapant de la încălțămintea predată de către

inculpatul A.I.

De menționat este

faptul că s-a întocmit în faza de urmărire penală un proces verbal de predare

primire (fila 10 dos. urm. pen.), constând în predarea obiectelor de

îmbrăcăminte purtate de către inculpat în ziua comiterii faptei, ocazie cu care

inculpatul a predat printre altele cizmele supuse expertizării.

Mai mult decât atât,

reține Înalta Curte că în urma declarațiilor inculpatului date în faza de

urmărire penală unde a descris traseul urmat de la locuința părinților victimei

și până la locul unde a fost abandonată, cu ocazia cercetării la fața locului

au fost descoperite urmele de târâre cu lungimea de aproximativ 150 m, pe traseu în zăpadă.

În raport de

argumentele prezentat, apreciază Înalta Curte că vinovăția inculpatului a fost

dovedită mai presus de orice dubiu, probele administrate în cauză înfrângând prezumția

de nevinovăție, așa încât toate criteriile formulate de apărare sub acest

aspect neavând nici un fundament.

Criticile formulate de

apărare din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 9

și 10 C. proc. pen. nu sunt întemeiate.

Potrivit

jurisprudenței CEDO (cauza Boldea contra României) dreptul la un proces

echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din CEDO obligă instanțele să își

motivele hotărârile, în sensul de a analiza în mod real chestiunile esențiale ce

i-au fost supuse judecății și să nu fie mulțumit cu a aproba pur și simplu

concluziile unei instanțe inferioare.

De asemenea, art. 6

din CEDO implică în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză

efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerile de probe ale părților.

Ori, în cauza dedusă

judecății nu se poate reține încălcarea acestor exigențe de către Curtea de

Apel Iași.

Cazurile de casare

prev. de art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen. nu sunt incidente în

cauză, rezultând din considerentele deciziei penale atacate cât și ale

sentinței primei instanțe că au fost analizate toate apărările formulate de

inculpat, s-a făcut o analiză amplă și minuțioasă a aspectelor de nelegalitate

și netemeinicie invocate de inculpat și, de asemenea, au fost avute în vedere

la pronunțarea soluției toate cererile și probele esențiale de natură să servească

la aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Faptul

că nu a fost audiat martorul C.N., în faza de cercetare judecătorească nu este

de natură a pune la îndoială temeinicia materialului probator administrat în

cauză.

Instanța

de fond a depus toate diligențele pentru audierea martorului, însă acest lucru

nu a fost posibil, din procesul – verbal întocmit de organele de poliție

rezultând că este plecat la muncă în Franța.

De

altfel Înalta Curte reține că depoziția acestui martor nu este atât de

relevantă în economia ansamblului probator, el având dosar calitatea de martor

asistent la momentul audierii inculpatului.

Mai

mult decât atât Înalta Curte observă că inculpatul a fost audiat ulterior în

prezența unui apărător desemnat din oficiu, ocazie cu care a dat o declarație

asemănătoare celei date în prezența martorului asistent.

În

raport de argumentele prezentate apreciază Înalta Curte că nu sunt incidente în

cauză cele două cazuri de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 și 10 C.

proc. pen. și, în consecință nu există motive care să facă posibilă pronunțarea

unei soluții de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau cea

de prim control judiciar.

De

asemenea, nici cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 6 C. proc.

pen., nu este incident în cauză.

Este

adevărat că potrivit susținerilor apărării, inculpatul nu a fost asistat de un

apărător cu ocazia primei sale audieri, însă apreciază Înalta Curte că această

împrejurare nu constituie un caz de nulitate absolută și implicit nu poate

atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Dispozițiile

art. 171 alin. (1) C. proc. pen., prevăd dreptul învinuitului sau inculpatului de

a fi asistat de un apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar

la alin. (2) se menționează în mod expres, cazurile în care asistența juridică

este obligatorie.

Înalta

Curte observă că inculpatul A.I. nu se regăsește în niciunul din aceste cazuri

fapt pentru care nu există un caz de nulitate absolută din cele reglementate de

art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu consecința anulării actului respectiv.

Dispozițiile

art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen. devin incidente în momentul în care

urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența

acestuia era obligatorie, situație pe care nu o întâlnim în cauza dedusă

judecății, așa încât apreciază Înalta Curte că nici aceste critici formulate de

apărare nu sunt întemeiate.

Deși

apărarea invocă o serie de nelegalității și cu privire la modul de audiere a

inculpatului în faza de urmărire penală, Înalta Curte reamintește că atât la instanța

de fond cât și la instanța de apel acesta nu a dat nicio declarație, uzând de

dreptul la tăcere, deși ar fi avut posibilitatea să-și exercite dreptul la

apărare prin intermediul unui apărător ales.

Mai

mult decât atât inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen în recurs, deși

cauza a suferit mai multe amânări la cererea inculpatului, iar potrivit

jurisprudenței CEDO prezentarea la proces a unui acuzat are o importanță

capitală atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât

și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale și de a le

confrunta cu declarațiile părții vătămate, cât și cele ale martorilor.

Cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului apreciază Înalta Curte că a fost bine

dozată, dându-se eficiența tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea și împrejurările

comiterii faptei constând în târârea victimei prin zăpadă și abandonarea

acesteia dezbrăcată în albia unui rău, împrejurări ce au condus la decesul

victimei.

Lipsa

antecedentelor penale ca și poziția sinceră manifestată de inculpat în faza de

urmărire penală atât cu ocazia audierii sale cât și cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală au fost avute în vedere de instanța de apel

care a orientat pedeapsa spre limita minimă specială prevăzută de lege,

neexistând alte împrejurări care să facă posibilă stabilirea unui regim

sancționator mai blând.

Față

de toate considerentele expuse, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

Văzând

și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr.

9 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași – Secția Penală și pentru Cauze cu

Minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

01

februarie 2013

.