ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2013

Asupra recursului penal de față: Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 259 din 10 mai 2010, Tribunalul Iași a dispus în baza art. 174 alin. (1) C. pen. condamnarea inculpatului A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen. s-a interzis inculpatului A.I. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durata de 5 ani. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului A.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a -II- a și b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de viol” prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. S-a luat act de faptul că nu s-a apelat la constituirea de parte civilă. S-a luat act de faptul că inculpatul a avut apărător ales. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A.I., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în ambele faze ale procesului penal, în suma totală de 20.000 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală, va fi avansat inițial din fondurile speciale ale Ministerului justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași emis în dosarul nr. 2752/P/2008 la data de 28 aprilie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.I., pentru săvârșirea infracțiunii de „omor”, prev. de art. 174 C. pen. și a infracțiunii de „tentativă de viol” prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., reținându-se că în ziua de 29 decembrie 2009 inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale cu victima, C.M., profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința - datorită stării de ebrietate în care se afla - hotărâre ce nu a mai fost dusă până la consumare, ca urmare a faptului că victima nu a mai reacționat în nici un fel, inculpatul transportând și abandonând victima dezbrăcată pe o vreme geroasă în pârâu, fapt ce a dus la moartea acesteia, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 2752/P/2008 la data de 28 aprilie 2009 s-a reținut următoarele: în după amiaza zilei de 29 decembrie 2008 inculpatul și victima s-au înțeles să cumpere un porc de la martorul G.G., de la care, atât inculpatul cât și victima mai cumpărau băutură pe datorie, din declarația martorului G.G. rezultând că cei doi erau în stare avansată de ebrietate și pentru a se deplasa, victima fiind ținută de inculpat de braț pentru a nu cădea. Inculpatul a ajuns cu victima în dreptul locuinței părinților victimei care nu mai era locuită de nimeni s-a hotărât să întrețină relații sexuale cu victima, profitând de faptul că aceasta era în stare de ebrietate, iar pentru a intra în locuință inculpatul a forțat lacătul de la ușa de la intrare a imobilului sus - menționat, a reușit să scoată belciugele, însă nu a reușit să intre în interior întrucât ușa era asigurată prin interior cu un băț.

Inculpatul a mers la ușa bucătăriei și cu ajutorul unui lemn a îndepărtat belciugele care asigura închiderea ușii cu lacătul, a tras victima în interior și a început să o dezbrace, aceasta aflându-se în stare de ebrietate fiind în imposibilitate de a-și manifesta voința de a întreține raporturi sexuale și în timp ce aceasta era dezbrăcată de inculpat aceasta a adormit. Imediat după aceasta, inculpatul dându-și seama că victima este moartă, a luat-o și a început să o târască prin zăpadă, spre locuința acesteia, așa cum o dezbrăcase pentru a întreține relații sexuale. Din cauza întunericului și a stării de ebrietate, inculpatul a abandonat victima în pârâul din apropiere.

În noaptea de 29/30 decembrie 2009, stația meteorologică a înregistrat temperatură medie de minus 6 grade Celsius, așa cum rezultă din adresa nr. 703 din 18 martie 2009 a Centrului Meteorologic Regional Iași, însă în localitatea Mădârjac, care este situată într-o zonă împădurită, și la o altitudine mai mare decât Iașul, temperatura a fost mai scăzută. În ziua de 30 decembrie 2008, victima a fost văzută în locul unde a fost abandonată, de minorul V.M., care a mers la martorul C.M. care se afla în capătul uliței unde locuia C.M. și i-a spus că este o păpușă în pârâu, ulterior fiind anunțate organele de poliție. Conform raportului medico - legal de necropsie moartea numitei C.M.

a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio - respiratorii acute consecutive expunerii corpului la frig, cadavrul prezintă excoriații superficiale și echimoză facială ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente, pot data din 29 decembrie 2008, nu au avut rol tanatogenerator și nu ar fi necesitat zile de îngrijiri medicale în caz de supraviețuire, cadavrul mai prezintă echimoze anterior datei decesului de 5-6 zile, produse prin loviri de corpuri contondente, în momentul morții sângele conținea 2,00 gr ‰ alcool, sângele aparținea grupei sangvine AB4, în secreția vaginală și anală nu s-au pus în evidență spermatozoizi, moartea datează din 29 decembrie 2008. Din conținutul raportului mai sus menționat, la examenele complimentare se consemnează:cu buletin de analiză nr. 7/A din 5 ianuarie 2009 ni se comunică că în momentul morții sângele conținea 2,00 gr‰, necoordonare și confuzie.

Apărarea inculpatului A.I. în sensul că victima a fost cea care i-a cerut să întrețină raporturi sexuale în locuința nelocuită a părinților acesteia din urmă și faptul că singură s-a dezbrăcat nu poate fi reținută întrucât: din raportul de constatare medico - legală victima avea o alcoolemie de 2 gr ‰ și prezenta necoordonare și confuzie, fapt relevat și de martorul G.G. de la care victima împreună cu inculpatul a plecat; inculpatul avea posibilitatea să se deplaseze cu victima la domiciliul său, pentru a întreține raporturi sexuale cu aceasta, care se afla în imediata apropiere a locuinței martorului G.G., de la care plecase împreună; excoriațiile superficiale și echimoza facială ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente și pot data din 29 decembrie 2009, ce au fost constatate de medicul legist, pot duce la concluzia că acestea au fost cauzate de inculpat, în timp de victima s-a opus acțiunii sale.

Dată fiind modalitatea săvârșirii infracțiunilor de către inculpat, s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice a inculpatului, I.M.L Iași în raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 6942/PSH din 26 martie 2009 a concluzionat că numitul A.I. prezintă diagnosticul „Deficiență mintală ușoară, utilizare nocivă pentru sănătate.

Faptele pentru care este învinuit au fost săvârșite cu discernământ.” În faza de urmărire penală a fost administrat următorul material probator: proces - verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, proces verbal de predare primire a îmbrăcăminte și a cizmelor cu care inculpatul a fost îmbrăcat la data săvârșirii infracțiunii, planșe foto privind necropsia efectuată asupra victimei, concluzii provizorii privind moartea victimei, declarații martori, cazier judiciar inculpat, declarații inculpat, raport medico - legal de necropsie, relații de la Centrul Meteorologic Moldova Iași, planșe foto cu examinarea obiectelor de îmbrăcăminte aparținând victimei, declarație parte civilă, constatare tehnico - științifică traseologică, iar faza cercetare judecătorească în fața instanței s-au administrat următoarele probe: declarația inculpatului, declarațiile martorilor G.G., C.M., C.I., A.M., G.S.M.

și C.C. declarația părții vătămate A.M. și înscrisuri. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt: în după amiaza zilei de 29 decembrie 2008 inculpatul și victima s-au înțeles să cumpere un porc de la martorul G.G., de la care au mai cumpărat și băutură, din declarația martorului G.G. rezultând că cei doi erau în stare avansată de ebrietate și pentru a se deplasa, victima era ținută de inculpat de braț pentru a nu cădea. Cei doi au ajuns în dreptul locuinței părinților victimei care nu mai era locuită de nimeni și au hotărât să întrețină relații sexuale.

Pentru a intra în locuință inculpatul a forțat lacătul de la ușa de la intrare a imobilului sus - menționat, a reușit să scoată belciugele, însă nu a reușit să intre în interior întrucât ușa era asigurată prin interior cu un băț, prin urmare, inculpatul a mers la ușa bucătăriei și cu ajutorul unui lemn a îndepărtat belciugele care asigura închiderea ușii cu lacătul, a tras victima în interior și a început să o dezbrace. Inculpatul a dezbrăcat victima iar când a intenționat să întrețină relații sexuale cu aceasta, și-a dat seama că victima nu mai mișca și răsuflă, prin urmare, acesta a hotărât să o ducă spre locuința acesteia, târând-o dezbrăcată prin zăpadă, dar în final, inculpatul a abandonat victima în pârâul din apropiere.

În noaptea de 29/30 decembrie 2009, stația Meteorologică a înregistrat temperatură medie de minus 6 grade Celsius, așa cum rezultă din adresa nr. 703 din 18 martie 2009 a Centrului Meteorologic Regional Iași, însă în localitatea Mădârjac, care este situată într-o zonă împădurită, și la o altitudine mai mare decât Iașul, temperatura a fost mai scăzută. În ziua de 30 decembrie 2008, victima a fost văzută în locul unde a fost abandonată, de minorul V.M., care a mers la martorul C.M. care se afla în capătul uliței unde locuia C.M. și i-a spus că este o păpușă în pârâu. De la primele cercetări efectuate în cauză, a fost identificat inculpatul A.I., ca fiind cel care plecase cu victima de la locuința martorului G.G.

însă, fiind audiat a susținut faptul că de la plecarea de la martorul G.G. au mai mers împreună, după care s-au despărțit. Conform raportului medico - legal de necropsie moartea numitei C.M.

a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio - respiratorii acute consecutive expunerii corpului la frig, cadavrul prezintă excoriații superficiale și echimoză facială ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente, pot data din 29 decembrie 2008, nu au avut rol tanatogenerator și nu ar fi necesitat zile de îngrijiri medicale în caz de supraviețuire, cadavrul mai prezintă echimoze anterior datei decesului de 5-6 zile, produse prin loviri de corpuri contondente,în momentul morții sângele conținea 2,00 gr ‰ alcool, sângele aparținea grupei sangvine AB4, în secreția vaginală și anală nu s-au pus în evidență spermatozoizi, moartea datează din 29 decembrie 2008. Această dinamică infracțională s-a reținut în urma coroborării declarației inculpatului care a recunoscut în faza de urmărire că în momentul în care și-a dat seama că victima nu mai mișca, a hotărât să o ducă spre locuința acesteia, târând-o dezbrăcată prin zăpadă, abandonând-o în pârâul din apropiere dându-și seama că poate muri dacă nu o ajută, cu cea a martorului G.G.

care a arătat că cei doi erau în stare avansată de ebrietate și pentru a se deplasa, victima era ținută de inculpat de braț pentru a nu cădea, declarațiile celorlalți martori, care cu toate că nu i-au văzut împreună pe cei doi, au confirmat în cursul urmăririi penale, cele aflate de la martorul G.G., cu concluziile raportului medico - legal de necropsie conform cărora moartea numitei C.M. a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio - respiratorii acute consecutive expunerii corpului la frig, cu raportul de constatare tehnico - științifică traseologică din 30 martie 2009 Serviciul de criminalistică din cadrul I.P.J Iași care a concluzionat că urma de încălțăminte considerată în litigiu, ridicată prin fotografiere și individualizată prin cifra – 4 - cu ocazia cercetării la fața locului în cauză privind pe numitul A.I., a prezentat caracteristicele de gen asemănătoare cu amprenta reliefului antiderapant de la încălțămintea numitului A.I.

Reține prima instanța că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, fapt pentru care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. Cu privire la infracțiunea de tentativă de viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) C. pen.

a apreciat instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în sensul că inculpatul nu a profitat de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința, deoarece: 1. singura declarație în care se menționează despre raporturile dintre victimă și inculpat este doar cea a inculpatului în declarația dată în cursul urmăririi penale acesta arătând că victima a fost cea care i-a cerut să întrețină relații sexuale, iar în momentul în care a văzut că aceasta nu mai mișcă s-a oprit prin propria voință; 2. cu toate raportul medico - legal a concluzionat că victima prezenta excoriații superficiale și echimoză facială ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente, ce pot data din 29 decembrie 2008, nu se poate stabili o legătură directă între o acțiune violentă a inculpatului în vederea întreținerii de relații sexuale cu victima și împotrivirea acesteia, în condițiile în care astfel cum a fost reținută situația de fapt victima a fost târâtă afară dezbrăcată și abandonată în pârâu, excoriațiile putând a se produce și ca urmare a acțiunii de târâre a victimei; 3. deși din conținutul raportului medico-legal, la examenele complimentare se consemnează că în momentul morții sângele conținea 2,00 gr‰, având ca efect necoordonare și confuzie,

instanța a apreciat că nu se poate reține imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința în condițiile în care declarația inculpatului în declarația dată în cursul urmăririi penale a fost în sensul că victima a fost cea care i-a cerut să întrețină relații sexuale. Apreciind că materialul probator administrat în cauză nu a înfrânt prezumția de nevinovăție, instanța de fond a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul A.I.

În apelul parchetului este criticată soluția pronunțată de prima instanță sub aspectul greșitei achitări pentru infracțiunea de tentativă de viol, cât și pentru netemeinicia pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor. Apelantul inculpat A.I. solicită a se reține că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, sens în care solicită reaprecierea probelor și pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea de omor. Prin decizia penală nr. 15 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și a menținut sentința primei instanțe. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și recurentul inculpat A.I.

Parchetul a criticat soluția ca netemeinică și nelegală, întrucât s-a respins apelul declarat de inculpat fără a se dispune asupra apelului declarat de procuror. Recurentul inculpat a criticat soluția ca netemeinică și nelegală din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., întrucât instanța de apel nu a reținut circumstanțele atenuante în favoarea sa cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 2513 din 23 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de parchet și de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 15 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., apreciind că nesoluționarea apelului formulat de parchet echivalează cu nepronunțarea asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură a influența soluția procesului. Fiind investită cu rejudecarea apelurilor, Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 9 din 17 ianuarie 2012 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 259 din 10 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care a desființat-o în parte în latură penală. Rejudecând cauza: A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului A.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare. A admis apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva aceleiași hotărâri pe care a desființat-o în parte, în latură penală, în sensul că a dispus deducerea din pedeapsa aplicată și reținerea de la data de 30 decembrie 2008 la 31 decembrie 2008. A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Cheltuielile judiciare efectuate în cele două apeluri au rămas în sarcina statului; onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu de Baroul Iași pentru inculpatul apelant în cuantum de 200 lei a fost avansat din fondul special Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că apelul declarat de parchet este întemeiat doar cu privire la netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., fapt pentru care a dispus majorarea pedepsei. Criticile formulate de parchet referitoare la greșita achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de viol au fost apreciate ca nefondate, reținând sub acest aspect instanța de prim control judiciar că probele administrate în cauză nu conduc în mod cert la stabilirea vinovăției inculpatului. Referitor la criticile formulate de inculpat sub aspectul nelegalității hotărârii de condamnare pentru infracțiunea de omor, apreciază instanța de apel că nu sunt întemeiate, probele administrate în cauză făcând pe deplin dovada săvârșirii infracțiunii de către inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul A.I., criticile sale vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie și anume: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru aflarea adevărului în sensul că nu a dispus audierea martorului C.N. care a fost de față la luarea primei declarații a inculpatului – caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen.; Tot în cadrul acestui caz de casare este criticată și netemeinicia rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, fiind apreciate ca nefiind complete. - susține inculpatul că nu a fost asistat de apărător la momentul luării declarației în data de 30 decembrie 2008 – caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 6 C. proc.

pen. – se invocă în acest sens un caz de nulitate absolută ce impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale; - instanța a omis să se pronunțe asupra unor probe administrate, respectiv asupra declarațiilor unor martori – caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 tezele următoare Cod de procedură penală; - hotărârile pronunțate de instanțele inferioare nu sunt motivate și, de asemenea, nu au fost administrate toate probele necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele - caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. Față de criticile formulate apărarea inculpatului solicită fie trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmării penale, fie trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare.

Susține, de asemenea, inculpatul că intenția lui a fost doar aceea de a ajuta pe victimă să ajungă acasă, fapt pentru care se consideră nevinovat și solicită Înaltei Curți să pronunțe o soluție de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva dis part. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpatul A.I. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize obiective și judicioase a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct, nemijlocit și în contradictoriu în faza de cercetare judecătorească, fapta a fost just încadrată juridic, în mod corect, apreciind instanța fondului că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Probele administrate în cele două faze procesuale, confirmă situația de fapt stabilită de instanța fondului, relevante în acest sens fiind procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, procesul – verbal de predare primire a obiectelor de îmbrăcăminte și a cizmelor cu care inculpatul a fost îmbrăcat la data săvârșirii infracțiunii, declarațiile martorilor, relații de la Centrul Meteorologic Moldova Iași, constatare tehnico - științifică traseologică, raport medico – legal de necropsie, iar în faza cercetare judecătorească declarațiile martorilor G.G., C.M., C.I., A.M., G.S.M. și C.C. declarațiile părții vătămate A.M. și înscrisuri.

Astfel rezultă în baza administrării materialului probator că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în data de 29 decembrie 2009 a transportat și abandonat victima, dezbrăcată și în stare avansată de ebrietate, pe o vreme geroasă în pârâu, fapt ce a dus la moartea acesteia. Probele certe și decisive administrate în cauză fac dovada vinovăției inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii mai presus de orice îndoială rezonabilă, astfel încât apreciază Înalta Curte că toate apărările formulate de inculpat sunt nefondate și nu pot determina adoptarea unei soluții contrare celei pronunțate de instanțele inferioare.

Recurentul inculpat nu a dat declarații în faza de cercetare judecătorească el uzând de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la dreptul de a nu da nicio declarație. În faza de urmărire penală, inculpatul A.I. a fost audiat la data de 30 decembrie 2008, în prezența martorului asistent C.N., ocazie cu care a descris în amănunțime modul de desfășurare al evenimentelor începând de la momentul întâlnirii cu victima și hotărârea lor de a cumpăra un porc și până la momentul abandonării acesteia în pârâu. Recurentul inculpat A.I. a fost audiat și în ziua următoare în prezenta unui apărător desemnat din oficiu, ocazie cu care a dat aceeași declarație amănunțită, descriind modul de derulare a activității infracționale.

Declarațiile de recunoaștere a faptei date de inculpat în faza de urmărire penală se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Recurentul inculpat a recunoscut fapta și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în prezența unui apărător din oficiu. Recurentul inculpat A.I. a prezentat date despre comiterea faptei cu ocazia efectuării expertizei medico – legale psihiatrice, unde în prezența comisiei formată din patru medici de specialitate a arătat că se afla la domiciliul femeii cu un cunoscut și că văzând starea de ebrietate a femeii au hotărât să o transporte în casă. A mai declarat inculpatul că era sub influența băuturilor alcoolice și că nu-și mai amintește ce s-a întâmplat.

Raportul de expertiză medico – legală psihiatrică a concluzionat că inculpatul prezintă deficiență mintală ușoară, dar faptele pentru care este învinuit au fost săvârșite cu discernământ. Raportul medico – legal de necropsie, privind-o pe victima C.M. concluzionează că decesul victimei s-a datorat insuficienței cardio – respiratorii acute, consecutive expunerii corpului la frig, iar moartea acesteia a fost violentă. În raport de aceste concluzii ale raportului medico – legal de necropsie în mod corect s-a reținut de către instanțele inferioare că există legătură de cauzalitate între acțiunea inculpatului și decesul victimei, forma de vinovăție cu care a acționat acesta fiind intenția indirectă, el prevăzând rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Astfel, inculpatul putea să prevadă, chiar și în lipsa unei pregătiri de specialitate sau a unui anumit grad de instruire, că expunând victima dezbrăcată, în pârâu, la o temperatură scăzută, solul fiind acoperit de zăpadă, se poate produce rezultatul letal, însă deși nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat totuși posibilitatea procedurii lui, prin abandonarea victimei în condițiile descrise mai sus. Susținerea apărării în sensul că inculpatul era în stare de ebrietate, era obosit datorită diverselor situații în care s-a aflat și ca atare era în imposibilitate de a discerne și de a prevedea rezultatul faptelor sale, nu pot fi primite și în nici un caz nu pot conduce la absolvirea de răspundere penală a inculpatului, apreciind Înalta Curte că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, constatând că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de omor atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul subiective.

Celelalte probe administrate în cauză confirmă prezența inculpatului la locul faptei și implicit faptul că acesta este autorul infracțiunii de omor. Astfel cu ocazia cercetării la fața locului a fost ridicată prin fotocopiere o urmă de încălțăminte, iar raportul de constatare tehnică – științifică traseologică confirmă faptul că această urmă prezintă caracteristici de gen asemănătoare cu amprenta reliefului antiderapant de la încălțămintea predată de către inculpatul A.I. De menționat este faptul că s-a întocmit în faza de urmărire penală un proces verbal de predare primire (fila 10 dos. urm. pen.), constând în predarea obiectelor de îmbrăcăminte purtate de către inculpat în ziua comiterii faptei, ocazie cu care inculpatul a predat printre altele cizmele supuse expertizării.

Mai mult decât atât, reține Înalta Curte că în urma declarațiilor inculpatului date în faza de urmărire penală unde a descris traseul urmat de la locuința părinților victimei și până la locul unde a fost abandonată, cu ocazia cercetării la fața locului au fost descoperite urmele de târâre cu lungimea de aproximativ 150 m, pe traseu în zăpadă. În raport de argumentele prezentat, apreciază Înalta Curte că vinovăția inculpatului a fost dovedită mai presus de orice dubiu, probele administrate în cauză înfrângând prezumția de nevinovăție, așa încât toate criteriile formulate de apărare sub acest aspect neavând nici un fundament. Criticile formulate de apărare din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc.

pen. nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Boldea contra României) dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din CEDO obligă instanțele să își motivele hotărârile, în sensul de a analiza în mod real chestiunile esențiale ce i-au fost supuse judecății și să nu fie mulțumit cu a aproba pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare. De asemenea, art. 6 din CEDO implică în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerile de probe ale părților. Ori, în cauza dedusă judecății nu se poate reține încălcarea acestor exigențe de către Curtea de Apel Iași. Cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc.

pen. nu sunt incidente în cauză, rezultând din considerentele deciziei penale atacate cât și ale sentinței primei instanțe că au fost analizate toate apărările formulate de inculpat, s-a făcut o analiză amplă și minuțioasă a aspectelor de nelegalitate și netemeinicie invocate de inculpat și, de asemenea, au fost avute în vedere la pronunțarea soluției toate cererile și probele esențiale de natură să servească la aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Faptul că nu a fost audiat martorul C.N., în faza de cercetare judecătorească nu este de natură a pune la îndoială temeinicia materialului probator administrat în cauză. Instanța de fond a depus toate diligențele pentru audierea martorului, însă acest lucru nu a fost posibil, din procesul – verbal întocmit de organele de poliție rezultând că este plecat la muncă în Franța.

De altfel Înalta Curte reține că depoziția acestui martor nu este atât de relevantă în economia ansamblului probator, el având dosar calitatea de martor asistent la momentul audierii inculpatului. Mai mult decât atât Înalta Curte observă că inculpatul a fost audiat ulterior în prezența unui apărător desemnat din oficiu, ocazie cu care a dat o declarație asemănătoare celei date în prezența martorului asistent. În raport de argumentele prezentate apreciază Înalta Curte că nu sunt incidente în cauză cele două cazuri de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen. și, în consecință nu există motive care să facă posibilă pronunțarea unei soluții de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau cea de prim control judiciar.

De asemenea, nici cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen., nu este incident în cauză. Este adevărat că potrivit susținerilor apărării, inculpatul nu a fost asistat de un apărător cu ocazia primei sale audieri, însă apreciază Înalta Curte că această împrejurare nu constituie un caz de nulitate absolută și implicit nu poate atrage restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Dispozițiile art. 171 alin. (1) C. proc. pen., prevăd dreptul învinuitului sau inculpatului de a fi asistat de un apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar la alin. (2) se menționează în mod expres, cazurile în care asistența juridică este obligatorie. Înalta Curte observă că inculpatul A.I.

nu se regăsește în niciunul din aceste cazuri fapt pentru care nu există un caz de nulitate absolută din cele reglementate de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu consecința anulării actului respectiv. Dispozițiile art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen. devin incidente în momentul în care urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie, situație pe care nu o întâlnim în cauza dedusă judecății, așa încât apreciază Înalta Curte că nici aceste critici formulate de apărare nu sunt întemeiate. Deși apărarea invocă o serie de nelegalității și cu privire la modul de audiere a inculpatului în faza de urmărire penală, Înalta Curte reamintește că atât la instanța de fond cât și la instanța de apel acesta nu a dat nicio declarație, uzând de dreptul la tăcere, deși ar fi avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare prin intermediul unui apărător ales.

Mai mult decât atât inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen în recurs, deși cauza a suferit mai multe amânări la cererea inculpatului, iar potrivit jurisprudenței CEDO prezentarea la proces a unui acuzat are o importanță capitală atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale și de a le confrunta cu declarațiile părții vătămate, cât și cele ale martorilor. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului apreciază Înalta Curte că a fost bine dozată, dându-se eficiența tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei constând în târârea victimei prin zăpadă și abandonarea acesteia dezbrăcată în albia unui rău, împrejurări ce au condus la decesul victimei.

Lipsa antecedentelor penale ca și poziția sinceră manifestată de inculpat în faza de urmărire penală atât cu ocazia audierii sale cât și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală au fost avute în vedere de instanța de apel care a orientat pedeapsa spre limita minimă specială prevăzută de lege, neexistând alte împrejurări care să facă posibilă stabilirea unui regim sancționator mai blând. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 9 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 01 februarie 2013 .