ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 769/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 385 din 14

octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea

inculpatului

L.N.

la pedeapsa de 15 ani închisoare și

8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit.

c) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata

arestului preventiv de la 4 aprilie 2003, la 14 octombrie 2003 și s-a dispus

prelungirea arestului preventiv până la data de 12 noiembrie 2003.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie, s-a luat act că mama victimei, L.M., nu are pretenții civile și s-a

dispus confiscarea unui cuțit aflat la camera de corpuri delicte.

Pentru a pronunța această soluție

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul L.N. și fiul său L.C.D. locuiau

în același imobil și, în momentul în care consumat băuturi alcoolice, se luau

la ceastă, motivat de faptul că fiul nu lucra, ducând o viață parazitară.

În ziua de 3 aprilie 2003,

inculpatul a fost împreună cu numitul V.N. la via acestuia, unde a prestat

lucrări agricole și unde a consumat și băuturi alcoolice.

În jurul orei 20,00, inculpatul a

revenit acasă, a intrat în bucătărie și a început să mănânce, folosindu-se de

un cuțit de bucătărie. În acest timp, la domiciliu, a venit și victima L.C.D.,

care era în stare de ebrietate, fapt ce l-a nemulțumit pe tatăl său, care ia

reproșat că nu muncește și nu aduce venituri în gospodărie.

Față de această atitudine a tatălui,

victima l-a insultat, apoi a ieșit afară în curte. Enervat de atitudinea necuviincioasă

a fiului său, inculpatul a luat cuțitul de pe masă și a ieșit în curte după

acesta.

Între cei doi s-a ivit o busculadă,

s-au împins reciproc, însă, inculpatul cu o singură lovitură a înțepat victima

în zona pieptului, după care a intrat în casă.

Dându-și seama de fapta sa, a

revenit în curte, a găsit victima culcată, i-a acordat primul ajutor, însă

aceasta decedase.

Din raportul de constatare

medico-legală a rezultat că moartea numitului L.C.D. a fost violență și s-a datorat

insuficienței cardio-respiratorie și circulatorie acută instalată după o plagă

tăiată penetrantă la nivelul cordului, cu hemoragie externă și internă.

Situația de fapt a fost reținută pe

baza proceselor-verbale de cercetare la fața locului, planșele foto, actele

medico-legale, dovada de ridicare a cuțitului, declarațiile părții civile și a

martorilor, coroborate cu recunoașterea inculpatului.

S-a stabilit că fapta inculpatului

constituie infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175

lit. c) C. pen.

Împotriva acestei sentințe

inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea, deoarece nu a avut intenția

să-l omoare pe fiul său, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei, prin

aplicarea unor circumstanțe atenuante.

Curtea de Apel Bacău prin decizia nr.

453 din 25 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

A motivat instanța de apel că

probatoriul administrat, confirmă situația de fapt reținută de prima instanță.

Constatările medico-legale confirmă

că lovitura cu cuțitul aplicată de inculpat a avut o intensitate deosebită,

pătrunzând până la mușchiul pectoral, coasta V stânga și cord, ceea ce exclude

posibilitatea ca inculpatul să nu-și fi dat seama că a înjunghiat victima.

Încadrarea juridică de omor

calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. este legală.

Pedeapsa aplicată inculpatului a

fost orientată la limita minimă a textului de lege sancționator, având în

vedere pericolul social ridicat al infracțiunii, împrejurările concrete în care

a fost comisă, lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală sinceră a

inculpatului. În cauză nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante,

apreciindu-se că apelul declarat de inculpat nu este fondat.

Împotriva acestei decizii penale, a

declarat recurs inculpatul L.N. criticând-o cu privire la greșita încadrare

juridică reținută faptei și a solicitat schimbarea în infracțiunea, prevăzută

de art. 183 C. pen., iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul declarat de inculpat, nu

este fondat.

În cauză au fost administrate toate

probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate,

situația de fapt fiind corect reținută, iar încadrarea juridică dată faptei

este legală.

Fapta inculpatului de a aplica

victimei o lovitură cu cuțitul, cu mare intensitate, în zona inimii,

caracterizează intenția de a ucide, astfel că fapta sa constituie infracțiunea

de omor calificat și nu aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Pericolul social ridicat al faptei,

împrejurările în care a fost comisă fapta, precum și datele ce caracterizează

persoana inculpatului justifică tratamentul sancționator aplicat și nu se

impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

arestarea preventivă de la 4 aprilie 2003, la zi.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.N., împotriva deciziei penale nr. 453 din 25 noiembrie

2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 4 aprilie 2003, la 10 februarie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2004.