ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2004

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Vrancea, prin sentința penală nr. 238 din 3 septembrie 2003 a condamnat pe

inculpatul T.N. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de

omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 și art.175 lit. c) C. pen.

A

prelungit măsura arestării preventive pe termen de 30  zile începând cu 3

septembrie 2003, până la 2 octombrie 2003.

A dedus

din pedeapsă, arestul preventiv de la 13 martie 2003 până la pronunțarea

prezentei sentințe.

A

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. în condițiile

art. 71 din același cod.

A

obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Orășenesc Odobești,

375.342 lei, cheltuieli de spitalizare pentru victima T.L.

Inculpatul

a fost obligat la 11.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 600.000 lei, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Hotărând

astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

De

circa 6 ani T.N. cu soția și mama sa s-a stabilit în comuna Balotești, județul

Vrancea și locuia într-o casă compusă din 3 încăperi.

În

bucătăria de iarnă a locuinței stătea mama inculpatului, în vârstă de 79 ani.

Inculpatul,

în ultima perioadă de timp a început să consume băuturi alcoolice în exces și,

devenind în stare de ebrietate, avea comportări violente față de soția și de

mama sa, căreia îi reproșa că l-a conceput cu un alt bărbat în afara

căsătoriei.

Ca

urmare a violențelor la care a fost supusă T.M., soția inculpatului a părăsit

domiciliul conjugal și nu s-a stabilit la rude.

După

plecarea soției, inculpatul nu s-a mai îngrijit de mama lui, nu

i-a mai dat de

mâncare, nu a mai încălzit camera și deseori îi aplica lovituri cu pumnul și

palmele peste cap și față.

În ziua

de 9 martie 2003, mama inculpatului a fost vizitată de nepoata sa L.V. și

aceasta a constatat că se afla în stare de semiconștiență, prezenta multiple

urme de violență, i-a reproșat inculpatului atitudinea avută și acesta i-a spus

că din cauza mamei soția a părăsit domiciliul.

În ziua

de 11.03.2003, L.V. a vizitat-o pe mătușa sa, a găsit ușa de la încăperea în

care locuia încuiată și a constatat că aceasta nu se mișcă și că încăperea este

neîncălzită.

În ziua

de 12.03.2003, soțul nepoatei  a alertat organele de poliție din comună,

acestea au procedat la forțarea ușii și au constatat că T.L. mai trăiește.

Victima

a fost transportată la Spitalul din Odobești și cu toate îngrijirile acordate,

a decedat în aceeași zi, în jurul orelor 19.00.

După autopsie,

în urma examinării medicolegale s-au găsit excoriații și echimoze faciale,

infiltrate sanguine și excoriații cervicale, fracturi costale bilaterale

recente produse prin comprimarea toracelui între planuri dure, și arsuri de

gradul II-III toraco-abdominală anterioară produsă prin opărire cu lichid

fierbinte.

Raportul

de constatare medico-legală nr. 51/A/2003 din 28 martie 2003 concluzionează că

moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii

acute prin fracturi costale multiple, arsurilor corporale intense prin opărire

și reactivității scăzute a organismului, prin starea de malnutriție.

Raportul

de constatare medico-legală mai arată că între leziuni și deces există raport

de cauzalitate și că victima a fost supusă unui regim de înfometare”.

Împotriva

sentinței penale a declarat apel inculpatul, reiterând apărarea invocată în

fața primei instanțe, în sensul că nu s-a făcut dovada intenției de a ucide și

a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar în subsidiar, a

solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare și

reducerea în mod corespunzător a pedepsei.

Curtea

de Apel Galați, prin decizia penală nr. 593A din 15 octombrie 2003 a respins

apelul, ca nefondat, cu motivarea că în mod corect prima instanță a considerat

că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, ținând cont de multitudinea și

de gravitatea leziunilor cauzate victimei - leziuni care, în condițiile unei

reactivități scăzute a organismului, determinată de vârsta înaintată și de

starea avansată de malnutriție, au determinat decesul acesteia, iar în ce

privește critica privind greșita individualizare a pedepsei a reținut că în

raport de gradul ridicat de  pericol social al infracțiunii săvârșite de

inculpat, nu se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor

atenuante judiciare potrivit art. 74 C. pen.

Nemulțumit

și de hotărârea instanței de apel, a declarat recurs inculpatul reiterând

aceleași motive invocate și în apel, și anume schimbarea încadrării juridice a

faptei, din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175

lit. c) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare sau vătămări cauzatoare

de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât el nu a acționat cu intenția

de a-și ucide mama și solicită aplicarea unei pedepse orientată spre minimul

special prevăzut de lege.

Examinând

hotărârile atacate în raport cu motivele de casare invocate prevăzute de art.

385

9

alin.(1) pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în

baza lucrărilor și materialului din dosar, recursul nefondat, urmând a fi

respins, ca atare.

1.

Infracțiunea de omor se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, după cum

făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui sau,

deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii morții celui agresat ca

rezultat al acțiunii sale.

Prin

urmare, sub aspectul laturii subiective, omorul se deosebește de loviturile sau

vătămările cauzatoare de moarte prin aceea că, în cazul acestei din urmă

infracțiuni făptuitorul acționează cu intenția de a lovi sau vătăma

integritatea corporală sau sănătatea victimei, fără să prevadă sau să accepte

ca rezultat al faptei moartea victimei, care survine cu depășirea intenției

sale.

De

regulă, în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a

ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, în raport cu

zona anatomică vizată, obiectul folosit și intensitatea loviturilor.

Revenind

la cauză, se constată că, după autopsie, în urma examinării medico-legale, s-au

găsit excoriații  și echimoze faciale, infiltrate sanguine și excoriații

cervicale, fracturi costale bilaterale recente produse prin comprimarea

toracelui între planuri dure și arsură de gradul II-III toraco-abdominală,

anterioară, produsă prin opărire cu lichid fierbinte.

Raportul

de constatare medico-legală nr. 51/A/2003 din 28 martie 2003 a concluzionat că

moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii

acute prin fracturi costale multiple, arsurile corporale intense prin opărire

și reactivități scăzute a organismului, prin starea de malnutriție.

Raportul

de constatare medico-legală a mai arătat că între leziuni și deces există

raport de cauzalitate și că victima a fost supusă unui regim de înfometare.

Or,

aplicarea unor asemenea lovituri asupra unor zone vitale ale corpului, având

drept consecință multiple fracturi costale și alte leziuni grave, arsurile

corporale intense produse prin opărire și supunerea victimei, în vârstă de 79

de ani, unui regim de înfometare, îndreptățesc concluzia că inculpatul a avut

reprezentarea suprimării vieții victimei, rezultat față de care chiar, dacă nu

l-a urmărit, a manifestat indiferență, ceea ce înseamnă că l-a acceptat.

Conform

art. 175 alin.(1) lit. c) C. pen., omorul săvârșit asupra soțului sau a unei

rude apropiate constituie infracțiunea de omor calificat. Victima fiind mama

inculpatului, în mod corect încadrarea juridică a faptei s-a făcut în baza

prevederilor art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., astfel că nu poate

fi primită solicitarea inculpatului pentru schimbarea  acestei încadrări

juridice.

2.

Nefondată este și critica privind greșita individualizare a

pedepsei.

După

cum în mod judicios  a reținut instanța de control judiciar, buna

conduită avută de

inculpat înainte de săvârșirea infracțiunii și lipsa antecedentelor penale

constituie circumstanțe personale, care, fără a fi reținute ca circumstanțe

atenuante judiciare - au fost avute în vedere de către prima instanță, în

raport de criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C.

pen. și a aplicat pedeapsa minimă, prevăzută de lege pentru infracțiunea

săvârșită.

Așa fiind,

Curtea apreciază că pedeapsa aplicată, de 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) și b) C. pen.

este just dimensionată și aptă să realizeze scopul și funcțiile prevăzute de

art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acesteia.

Cum

alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge recursul inculpatului, ca nefondat

și va dispune conform dispozițiilor prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.N. împotriva deciziei penale nr.

593 A din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce

din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 13

martie 2003, la 6 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.