ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vrancea, prin sentința penală nr. 238 din 3 septembrie 2003 a condamnat pe inculpatul T.N. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 și art.175 lit. c) C. pen. A prelungit măsura arestării preventive pe termen de 30 zile începând cu 3 septembrie 2003, până la 2 octombrie 2003. A dedus din pedeapsă, arestul preventiv de la 13 martie 2003 până la pronunțarea prezentei sentințe. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. în condițiile art. 71 din același cod.

A obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Orășenesc Odobești, 375.342 lei, cheltuieli de spitalizare pentru victima T.L. Inculpatul a fost obligat la 11.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 600.000 lei, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Hotărând astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: De circa 6 ani T.N. cu soția și mama sa s-a stabilit în comuna Balotești, județul Vrancea și locuia într-o casă compusă din 3 încăperi. În bucătăria de iarnă a locuinței stătea mama inculpatului, în vârstă de 79 ani. Inculpatul, în ultima perioadă de timp a început să consume băuturi alcoolice în exces și, devenind în stare de ebrietate, avea comportări violente față de soția și de mama sa, căreia îi reproșa că l-a conceput cu un alt bărbat în afara căsătoriei.

Ca urmare a violențelor la care a fost supusă T.M., soția inculpatului a părăsit domiciliul conjugal și nu s-a stabilit la rude. După plecarea soției, inculpatul nu s-a mai îngrijit de mama lui, nu i-a mai dat de mâncare, nu a mai încălzit camera și deseori îi aplica lovituri cu pumnul și palmele peste cap și față. În ziua de 9 martie 2003, mama inculpatului a fost vizitată de nepoata sa L.V. și aceasta a constatat că se afla în stare de semiconștiență, prezenta multiple urme de violență, i-a reproșat inculpatului atitudinea avută și acesta i-a spus că din cauza mamei soția a părăsit domiciliul. În ziua de 11.03.2003, L.V. a vizitat-o pe mătușa sa, a găsit ușa de la încăperea în care locuia încuiată și a constatat că aceasta nu se mișcă și că încăperea este neîncălzită.

În ziua de 12.03.2003, soțul nepoatei a alertat organele de poliție din comună, acestea au procedat la forțarea ușii și au constatat că T.L. mai trăiește. Victima a fost transportată la Spitalul din Odobești și cu toate îngrijirile acordate, a decedat în aceeași zi, în jurul orelor 19.00. După autopsie, în urma examinării medicolegale s-au găsit excoriații și echimoze faciale, infiltrate sanguine și excoriații cervicale, fracturi costale bilaterale recente produse prin comprimarea toracelui între planuri dure, și arsuri de gradul II-III toraco-abdominală anterioară produsă prin opărire cu lichid fierbinte. Raportul de constatare medico-legală nr. 51/A/2003 din 28 martie 2003 concluzionează că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute prin fracturi costale multiple, arsurilor corporale intense prin opărire și reactivității scăzute a organismului, prin starea de malnutriție.

Raportul de constatare medico-legală mai arată că între leziuni și deces există raport de cauzalitate și că victima a fost supusă unui regim de înfometare”. Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul, reiterând apărarea invocată în fața primei instanțe, în sensul că nu s-a făcut dovada intenției de a ucide și a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar în subsidiar, a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare și reducerea în mod corespunzător a pedepsei.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 593A din 15 octombrie 2003 a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că în mod corect prima instanță a considerat că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, ținând cont de multitudinea și de gravitatea leziunilor cauzate victimei - leziuni care, în condițiile unei reactivități scăzute a organismului, determinată de vârsta înaintată și de starea avansată de malnutriție, au determinat decesul acesteia, iar în ce privește critica privind greșita individualizare a pedepsei a reținut că în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpat, nu se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare potrivit art. 74 C. pen.

Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, a declarat recurs inculpatul reiterând aceleași motive invocate și în apel, și anume schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât el nu a acționat cu intenția de a-și ucide mama și solicită aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege. Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele de casare invocate prevăzute de art. 385 9 alin.(1) pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și materialului din dosar, recursul nefondat, urmând a fi respins, ca atare.

1. Infracțiunea de omor se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui sau, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii morții celui agresat ca rezultat al acțiunii sale. Prin urmare, sub aspectul laturii subiective, omorul se deosebește de loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte prin aceea că, în cazul acestei din urmă infracțiuni făptuitorul acționează cu intenția de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, fără să prevadă sau să accepte ca rezultat al faptei moartea victimei, care survine cu depășirea intenției sale. De regulă, în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, în raport cu zona anatomică vizată, obiectul folosit și intensitatea loviturilor.

Revenind la cauză, se constată că, după autopsie, în urma examinării medico-legale, s-au găsit excoriații și echimoze faciale, infiltrate sanguine și excoriații cervicale, fracturi costale bilaterale recente produse prin comprimarea toracelui între planuri dure și arsură de gradul II-III toraco-abdominală, anterioară, produsă prin opărire cu lichid fierbinte. Raportul de constatare medico-legală nr. 51/A/2003 din 28 martie 2003 a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute prin fracturi costale multiple, arsurile corporale intense prin opărire și reactivități scăzute a organismului, prin starea de malnutriție. Raportul de constatare medico-legală a mai arătat că între leziuni și deces există raport de cauzalitate și că victima a fost supusă unui regim de înfometare.

Or, aplicarea unor asemenea lovituri asupra unor zone vitale ale corpului, având drept consecință multiple fracturi costale și alte leziuni grave, arsurile corporale intense produse prin opărire și supunerea victimei, în vârstă de 79 de ani, unui regim de înfometare, îndreptățesc concluzia că inculpatul a avut reprezentarea suprimării vieții victimei, rezultat față de care chiar, dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferență, ceea ce înseamnă că l-a acceptat. Conform art. 175 alin.(1) lit. c) C. pen., omorul săvârșit asupra soțului sau a unei rude apropiate constituie infracțiunea de omor calificat. Victima fiind mama inculpatului, în mod corect încadrarea juridică a faptei s-a făcut în baza prevederilor art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., astfel că nu poate fi primită solicitarea inculpatului pentru schimbarea acestei încadrări juridice.

2. Nefondată este și critica privind greșita individualizare a pedepsei. După cum în mod judicios a reținut instanța de control judiciar, buna conduită avută de inculpat înainte de săvârșirea infracțiunii și lipsa antecedentelor penale constituie circumstanțe personale, care, fără a fi reținute ca circumstanțe atenuante judiciare - au fost avute în vedere de către prima instanță, în raport de criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. și a aplicat pedeapsa minimă, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită. Așa fiind, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) și b) C. pen.

este just dimensionată și aptă să realizeze scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acesteia. Cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge recursul inculpatului, ca nefondat și va dispune conform dispozițiilor prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.N. împotriva deciziei penale nr. 593 A din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 13 martie 2003, la 6 ianuarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.