ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4538/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 7

aprilie 2004, Tribunalul Sălaj a dispus condamnarea inculpatului T.V. la 18 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii

și arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2003 la zi.

S-a constatat că fiica victimei,

martora I.I., care a suportat cheltuielile de înmormântare și T.V., soțul

victimei, nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat inculpatul să

plătească statului suma de 13.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care onorariul avocațial pentru apărarea din oficiu, în sumă de 800.000 lei

(câte 400.000 lei pentru urmărirea penală și judecată) a fost avansat Baroului

de Avocați Sălaj, din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul T.V. a locuit împreună cu

părinții săi în localitatea Verveghiu, jud. Sălaj, gospodărindu-se împreună cu

aceștia.

Atât inculpatul cât și mama sa T.M.

consumau frecvent băuturi alcoolice și din această cauză în familie se iscau

deseori scandaluri. Din această cauză, inculpatul a fost de mai multe ori

sancționat contravențional.

La data de 24 decembrie 2003, atât

inculpatul cât și victima au consumat din nou băuturi alcoolice ajungând în

stare de ebrietate.

În jurul orei 14,00, între inculpat

și mama sa a izbucnit o ceartă, inculpatul s-a enervat și a lovit-o pe aceasta

cu pumnii. Victima a continuat să-l certe pe inculpat, fapt ce l-a determinat

să ia un cuțit de masă din apropiere și să o înjunghie în fesa stângă

secționându-i artera fesiană. Victima a început să sângereze puternic și cu

toate că inculpatul a încercat să-i oprească hemoragia, nu a reușit și a

așezat-o pe pat.

După scurt timp inculpatul și-a dat

seama că mama sa a murit, lucru pe care l-a comunicat și tatălui său, care

suferă un handicap locomotor, mișcându-se cu foarte multă greutate.

După săvârșirea faptei, inculpatul a

șters cuțitul de sânge și l-a ascuns într-o altă clădire pe un dulap, unde a

fost găsit de organele judiciare și s-a constatat că pe vârful acestuia mai

existau pete de sânge.

Constatarea medico-legală efectuată

în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și se datorează

șocului hemoragic în cadrul unei hemoragii externe datorită unei plăgi

tăiat-înțepate fesiere, cu interesarea arterei fesiere superioare iar leziunea

s-a putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător, de exemplu,

un cuțit.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul T.V., solicitând în principal, schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de omor calificat, în aceea de lovituri cauzatoare de

moarte, susținând că nu a urmărit și nu a dorit rezultatul produs, iar în

subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 194 din 17

iunie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 25

decembrie 2003 la zi și a fost menținută starea sa de arest.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, s-a

dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul T.V., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor și în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., în

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte. În subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei aplicate.

Examinând recursul în raport de

motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc.

pen., se constată că acesta nu este fondat și urmează să fie respins.

Analizând actele și lucrările

dosarului se apreciază că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut

o corectă situație de fapt confirmată de probele administrate în cauză,

încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru

care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor

art. 72 și art. 52 C. pen.

Spre deosebire de infracțiunea de

omor, care se săvârșește întotdeauna cu intenție (directă sau indirectă),

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, care este o infracțiune

praeterintenționată (o formă agravată a infracțiunilor prevăzute de art. 180,

art. 181 și art. 182 C. pen.) se caracterizează prin aceea că din punct de

vedere al laturii subiective, lovirea victimei este comisă cu intenție, în timp

ce rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce din culpa făptuitorului

care nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să-l prevadă.

În asemenea situații, pentru a se

stabili forma de vinovăție cu care a acționat făptuitorul, se impune a se avea

în vedere obiectul vulnerant folosit, zona corpului în care a fost aplicată

lovitura, intensitatea acesteia și nu în ultimul rând leziunile produse.

Raportând toate aceste elemente,

faptei comisă de inculpat, se constată că aplicând victimei o lovitură cu un

cuțit, obiect apt de a produce moartea, cu o intensitate deosebită, în fesa

stângă, secționându-i artera fesieră ce a avut ca rezultat decesul victimei,

concluzia ce se desprinde este că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide

sub forma intenției indirecte, în sensul că deși nu a urmărit nemijlocit

producerea rezultatului, acționând în modalitatea reținută în situația de fapt,

a avut posibilitatea să-și dea seama că ar putea să provoace moartea mamei

sale, rezultat pe care l-a acceptat ca posibil a se produce.

În ce privește pedeapsa aplicată

inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, instanțele

având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și

împrejurările comiterii ei, dar și datele ce caracterizează persoana acestuia

care se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscut cu

antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă.

În consecință, față de cele mai sus

arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și

cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul T.V. este nefondat și

a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 25 decembrie

2003 la 15 septembrie 2004.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 194 din 17 iunie 2004

a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 decembrie 2003

la 15 septembrie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 septembrie 2004.