ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4538/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Sălaj a dispus condamnarea inculpatului T.V. la 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2003 la zi. S-a constatat că fiica victimei, martora I.I., care a suportat cheltuielile de înmormântare și T.V., soțul victimei, nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 13.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocațial pentru apărarea din oficiu, în sumă de 800.000 lei (câte 400.000 lei pentru urmărirea penală și judecată) a fost avansat Baroului de Avocați Sălaj, din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul T.V. a locuit împreună cu părinții săi în localitatea Verveghiu, jud. Sălaj, gospodărindu-se împreună cu aceștia. Atât inculpatul cât și mama sa T.M. consumau frecvent băuturi alcoolice și din această cauză în familie se iscau deseori scandaluri. Din această cauză, inculpatul a fost de mai multe ori sancționat contravențional.

La data de 24 decembrie 2003, atât inculpatul cât și victima au consumat din nou băuturi alcoolice ajungând în stare de ebrietate. În jurul orei 14,00, între inculpat și mama sa a izbucnit o ceartă, inculpatul s-a enervat și a lovit-o pe aceasta cu pumnii. Victima a continuat să-l certe pe inculpat, fapt ce l-a determinat să ia un cuțit de masă din apropiere și să o înjunghie în fesa stângă secționându-i artera fesiană. Victima a început să sângereze puternic și cu toate că inculpatul a încercat să-i oprească hemoragia, nu a reușit și a așezat-o pe pat. După scurt timp inculpatul și-a dat seama că mama sa a murit, lucru pe care l-a comunicat și tatălui său, care suferă un handicap locomotor, mișcându-se cu foarte multă greutate.

După săvârșirea faptei, inculpatul a șters cuțitul de sânge și l-a ascuns într-o altă clădire pe un dulap, unde a fost găsit de organele judiciare și s-a constatat că pe vârful acestuia mai existau pete de sânge. Constatarea medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și se datorează șocului hemoragic în cadrul unei hemoragii externe datorită unei plăgi tăiat-înțepate fesiere, cu interesarea arterei fesiere superioare iar leziunea s-a putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător, de exemplu, un cuțit. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.V., solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, în aceea de lovituri cauzatoare de moarte, susținând că nu a urmărit și nu a dorit rezultatul produs, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 194 din 17 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 25 decembrie 2003 la zi și a fost menținută starea sa de arest. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, s-a dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T.V., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Examinând recursul în raport de motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., se constată că acesta nu este fondat și urmează să fie respins. Analizând actele și lucrările dosarului se apreciază că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt confirmată de probele administrate în cauză, încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Spre deosebire de infracțiunea de omor, care se săvârșește întotdeauna cu intenție (directă sau indirectă), infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, care este o infracțiune praeterintenționată (o formă agravată a infracțiunilor prevăzute de art. 180, art. 181 și art. 182 C. pen.) se caracterizează prin aceea că din punct de vedere al laturii subiective, lovirea victimei este comisă cu intenție, în timp ce rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce din culpa făptuitorului care nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să-l prevadă. În asemenea situații, pentru a se stabili forma de vinovăție cu care a acționat făptuitorul, se impune a se avea în vedere obiectul vulnerant folosit, zona corpului în care a fost aplicată lovitura, intensitatea acesteia și nu în ultimul rând leziunile produse.

Raportând toate aceste elemente, faptei comisă de inculpat, se constată că aplicând victimei o lovitură cu un cuțit, obiect apt de a produce moartea, cu o intensitate deosebită, în fesa stângă, secționându-i artera fesieră ce a avut ca rezultat decesul victimei, concluzia ce se desprinde este că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide sub forma intenției indirecte, în sensul că deși nu a urmărit nemijlocit producerea rezultatului, acționând în modalitatea reținută în situația de fapt, a avut posibilitatea să-și dea seama că ar putea să provoace moartea mamei sale, rezultat pe care l-a acceptat ca posibil a se produce.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, instanțele având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și datele ce caracterizează persoana acestuia care se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă. În consecință, față de cele mai sus arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul T.V.

este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 25 decembrie 2003 la 15 septembrie 2004. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 194 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 decembrie 2003 la 15 septembrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2004.