ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4830/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 74 din 16 iulie

2003, Tribunalul Sălaj l-a condamnat pe inculpatul F.A.C.:

- în baza art. 20 C. pen., raportat

la art. 197 alin. (1) C. pen., la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani;

- în baza art. 174 alin. (1) C. pen.,

la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe timp de 3 ani, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

S-a făcut aplicația art. 71 C. pen.

A fost menținută măsura arestării

preventive și dedusă prevenția de la 18 august 2003.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile Primăria municipiului Zalău suma de 3.030.708 lei despăgubiri

civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei și părții civile K.R.,

reprezentată prin curator M.E. suma de 25.000.000 lei, reprezentând daune

morale.

S-a mai dispus obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300.000

lei, în care a fost inclus și onorariul pentru apărătorul din oficiu, care a

fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

A fost prelungită arestarea

preventivă a inculpatului, până la 15 august 2003.

Instanța a reținut, în fapt, că

victima K.R. în vârstă de 67 ani, a locuit împreună cu fiica sa K.R., în vârstă

de 35 ani, într-o garsonieră din municipiul Zalău.

În ziua de 20 decembrie 2002,

victima a ajuns pe raza localității Crișeni, cu intenția de a-și continua drumul

spre localitatea Vervehia.

În jurul orelor 22,30, victima a

intrat în barul din Crișeni, în care se aflau și inculpatul F.A.C., cu

prietenii lui C.I. și B.C.

Inculpatul a servit-o pe victimă cu

un pahar cu bere și după circa 15 min. aceasta a părăsit barul, fiind chiar

ajutată de inculpat pentru a-și ridica bagajele și să se orienteze pe drumul

spre gară.

La circa 10 minute inculpatul și

prietenii săi au plecat spre locuințele lor. Ajuns în curtea locuinței sale, în

jurul orelor 23,00, inculpatul s-a hotărât să meargă la bufetul din gară să mai

consume o bere și, în drum, pe o punte, a reîntâlnit-o pe victima K.R.

Intenționând să întrețină raporturi

sexuale cu aceasta, inculpatul a condus-o forțat spre un teren arat din

apropiere, pe drum lovind-o pentru a nu mai striga și a-i adresa injurii.

Trântind-o la pământ, inculpatul a

dezbrăcat-o, continuând să o lovească cu palmele și să o imobilizeze cu

picioarele. La țipetele de durere ale victimei în momentul încercării

penetrării, victima având o tumoare malignă în zona organelor genitale,

inculpatul a intensificat loviturile, aplicându-le până ce aceasta nu a mai

putut striga. Înainte de a pleca, inculpatul a călcat-o pe victimă în picioare

pe piept și a lăsat-o dezbrăcată și întinsă pe pământul înghețat și acoperit cu

zăpadă, gemând.

A doua zi victima a fost găsită

decedată, în locul în care a fost abandonată de inculpat.

Din raportul de constatare

medico-legală, autopsie al L.M.L. Sălaj, rezultă că moartea susnumitei a fost

violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecința fracturilor

costale multiple.

Victima prezintă numeroase alte

leziuni traumatice la nivelul extremității cefalice, prin loviri active

repetate cu corpuri dure (pumni, picioare), la nivelul membrelor superioare și

inferioare, în zona toracelui, existând legătură de cauzalitate între deces și

fracturile costale multiple.

Deși în cursul urmăririi penale a

recunoscut faptele, așa cum au fost descrise, în fața instanței inculpatul și-a

modificat poziția, admițând doar că a împins-o pe victimă, lângă punte, aceasta

căzând și lăsând-o în acel loc, care este diferit, la distanță de circa 30 m. de

cel în care a fost găsită decedată a doua zi.

Instanța a înlăturat aceste din urmă

susțineri ale inculpatului, necoroborându-se cu alte mijloace de probă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, care a criticat-o pentru

netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei,

care este insuficientă și, al soluționării laturii civile, impunându-se

majorarea cuantumului sumei cu titlu de daune morale la 50.000.000 lei, cât a

solicitat prin curator partea civilă, precum și inculpatul F.A.C., care a

solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C.

pen., înlăturarea obligării la despăgubiri cu titlu de daune morale, întrucât

partea civilă se manifesta violent pe fondul afecțiunilor psihice, față de

victimă și astfel nu resimte, afectiv, moartea mamei sale.

Inculpatul a mai solicitat să se

constate că probele nu susțin nici vinovăția pentru tentativa la viol,

neexistând fapta imputată.

Prin decizia penală nr. 189 din 4

septembrie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul parchetului, desființând

hotărârea atacată și, rejudecând, a majorat pedeapsa pentru infracțiunea de

omor la 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

Aplicând dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, de 14 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în total 15 ani

închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 3 ani.

A fost majorat cuantumul daunelor

morale la suma de 50.000.000 lei, obligându-l pe inculpat la această sumă către

partea civilă K.R., reprezentată de curator.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Apelul inculpatului a fost respins

ca nefondat.

Instanța de control judiciar a

constatat că, în raport de natura, dispunerea, numărul și gravitatea

leziunilor, evidențiate prin Raportul medico-legal, pe corpul victimei, precum

și obiectele dure (pumni și picioare) folosite în agresiune, este evidentă cel

puțin intenția imediată a inculpatului în producerea morții celei agresate.

În privința infracțiunii de

tentativă de viol, s-a relevat că fapta este dovedită atât prin constatările

medico-legale referitoare la starea sângerândă a formațiunii tumerale la

nivelul labiei vulvei, cât și prin declarațiile inculpatului din cursul

urmăririi penale.

În raport de modalitatea concretă de

comitere a infracțiunii de omor, s-a apreciat că pedeapsa stabilită de instanța

de fond, nu reflectă gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii,

iar în soluționarea laturii civile, aceeași hotărâre este deficitară,

impunându-se majorarea cuantumului daunelor morale în considerarea privării

părții civile, cu întârziere ușoară în dezvoltarea mintală, de supraveghere și

îngrijire în familie.

Împotriva deciziei penale

sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, solicitând în scris trimiterea

cauzei spre rejudecare, după casare, la instanța de fond care nu a admis proba

cu 2 martori, pentru a dovedi fragilitatea constituției fizice a victimei și

faptul că aceasta se afla în relații tensionate cu partea civilă, fiică,

nejustificându-se acordarea daunelor morale.

Inculpatul a mai solicitat, în scris

și oral, o nouă individualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia.

Verificând hotărârea atacată, pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Situația de fapt este temeinic

stabilită și vinovăția inculpatului dovedită prin mijloacele de probă legal și

complet administrate.

Raportul medico-legal de autopsie enumera

nu mai puțin de 45 leziuni traumatice constatate pe corpul victimei, între care

cele constând în fracturile coastelor C 2- 10, se află în legătură directă de

cauzalitate cu decesul.

Majoritatea leziunilor au fost

produse prin lovirea cu corp dur (pumni, picioare), ori comprimare între două

planuri dure sau cu mâna și degetele.

În cadrul procedurii de

reconstituire în parte a condițiilor și împrejurărilor comiterii faptelor,

inculpatul a refăcut traseul urmat cu victima, până la locul în care aceasta a

fost găsită decedată.

Susținerea inculpatului, în sensul

că nu a cunoscut fragilitatea sistemului osos al victimei, negând, astfel că nu

a urmărit și nici nu a acceptat posibilitatea decesului victimei, urmare

loviturilor pe care i le-a aplicat, este lipsită de substanță și contrazisă de

realitate.

Însuși inculpatul recunoaște, la

urmărirea penală și în cursul judecății, că el a fost cel care a ajutat-o pe

victimă, în bar, să-și ridice bagajele, compuse din două sacoșe, după ce a

servit-o cu un pahar cu bere și a discutat cu aceasta.

Starea fizică a victimei, în vârstă

de 67 ani, i-a fost cunoscută, iar modul în care a maltratat-o, așa cum se

constată medico-legal, înlătură orice îndoială în privința formei de vinovăție

a inculpatului, respectiv intenția.

Pedeapsa stabilită de instanța de

apel pentru infracțiunea de omor, precum și sporul de un an închisoare urmare

evaluării și a pericolului social al pluralității de infracțiuni, sunt

temeinice și judicios motivate, nefiind justificată cererea de reducere a pedepsei.

În sfârșit, latura civilă a fost

corect soluționată, aprecierea făcută de instanță asupra cuantumului daunelor

morale întemeindu-se pe criterii raționale și fiind în spiritul legii.

Față de cele ce preced și întrucât

nici din examinarea din oficiu nu se constată existența vreunui caz de casare a

hotărârii atacate, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

Conform art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din

pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce timpul arestării preventive de la

18 aprilie 2003, la 29 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul F.A.C., împotriva deciziei penale nr. 189 din 4 septembrie 2003 a

Curții de Apel Cluj, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 aprilie 2003, până la 29

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

octombrie 2003.