ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4830/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74 din 16 iulie 2003, Tribunalul Sălaj l-a condamnat pe inculpatul F.A.C.: - în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani; - în baza art. 174 alin. (1) C. pen., la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

S-a făcut aplicația art. 71 C. pen. A fost menținută măsura arestării preventive și dedusă prevenția de la 18 august 2003. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Primăria municipiului Zalău suma de 3.030.708 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei și părții civile K.R., reprezentată prin curator M.E. suma de 25.000.000 lei, reprezentând daune morale. S-a mai dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300.000 lei, în care a fost inclus și onorariul pentru apărătorul din oficiu, care a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. A fost prelungită arestarea preventivă a inculpatului, până la 15 august 2003. Instanța a reținut, în fapt, că victima K.R.

în vârstă de 67 ani, a locuit împreună cu fiica sa K.R., în vârstă de 35 ani, într-o garsonieră din municipiul Zalău. În ziua de 20 decembrie 2002, victima a ajuns pe raza localității Crișeni, cu intenția de a-și continua drumul spre localitatea Vervehia. În jurul orelor 22,30, victima a intrat în barul din Crișeni, în care se aflau și inculpatul F.A.C., cu prietenii lui C.I. și B.C. Inculpatul a servit-o pe victimă cu un pahar cu bere și după circa 15 min. aceasta a părăsit barul, fiind chiar ajutată de inculpat pentru a-și ridica bagajele și să se orienteze pe drumul spre gară. La circa 10 minute inculpatul și prietenii săi au plecat spre locuințele lor. Ajuns în curtea locuinței sale, în jurul orelor 23,00, inculpatul s-a hotărât să meargă la bufetul din gară să mai consume o bere și, în drum, pe o punte, a reîntâlnit-o pe victima K.R.

Intenționând să întrețină raporturi sexuale cu aceasta, inculpatul a condus-o forțat spre un teren arat din apropiere, pe drum lovind-o pentru a nu mai striga și a-i adresa injurii. Trântind-o la pământ, inculpatul a dezbrăcat-o, continuând să o lovească cu palmele și să o imobilizeze cu picioarele. La țipetele de durere ale victimei în momentul încercării penetrării, victima având o tumoare malignă în zona organelor genitale, inculpatul a intensificat loviturile, aplicându-le până ce aceasta nu a mai putut striga. Înainte de a pleca, inculpatul a călcat-o pe victimă în picioare pe piept și a lăsat-o dezbrăcată și întinsă pe pământul înghețat și acoperit cu zăpadă, gemând. A doua zi victima a fost găsită decedată, în locul în care a fost abandonată de inculpat.

Din raportul de constatare medico-legală, autopsie al L.M.L. Sălaj, rezultă că moartea susnumitei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecința fracturilor costale multiple. Victima prezintă numeroase alte leziuni traumatice la nivelul extremității cefalice, prin loviri active repetate cu corpuri dure (pumni, picioare), la nivelul membrelor superioare și inferioare, în zona toracelui, existând legătură de cauzalitate între deces și fracturile costale multiple. Deși în cursul urmăririi penale a recunoscut faptele, așa cum au fost descrise, în fața instanței inculpatul și-a modificat poziția, admițând doar că a împins-o pe victimă, lângă punte, aceasta căzând și lăsând-o în acel loc, care este diferit, la distanță de circa 30 m. de cel în care a fost găsită decedată a doua zi.

Instanța a înlăturat aceste din urmă susțineri ale inculpatului, necoroborându-se cu alte mijloace de probă. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, care este insuficientă și, al soluționării laturii civile, impunându-se majorarea cuantumului sumei cu titlu de daune morale la 50.000.000 lei, cât a solicitat prin curator partea civilă, precum și inculpatul F.A.C., care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., înlăturarea obligării la despăgubiri cu titlu de daune morale, întrucât partea civilă se manifesta violent pe fondul afecțiunilor psihice, față de victimă și astfel nu resimte, afectiv, moartea mamei sale.

Inculpatul a mai solicitat să se constate că probele nu susțin nici vinovăția pentru tentativa la viol, neexistând fapta imputată. Prin decizia penală nr. 189 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul parchetului, desființând hotărârea atacată și, rejudecând, a majorat pedeapsa pentru infracțiunea de omor la 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani. Aplicând dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în total 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

A fost majorat cuantumul daunelor morale la suma de 50.000.000 lei, obligându-l pe inculpat la această sumă către partea civilă K.R., reprezentată de curator. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Instanța de control judiciar a constatat că, în raport de natura, dispunerea, numărul și gravitatea leziunilor, evidențiate prin Raportul medico-legal, pe corpul victimei, precum și obiectele dure (pumni și picioare) folosite în agresiune, este evidentă cel puțin intenția imediată a inculpatului în producerea morții celei agresate. În privința infracțiunii de tentativă de viol, s-a relevat că fapta este dovedită atât prin constatările medico-legale referitoare la starea sângerândă a formațiunii tumerale la nivelul labiei vulvei, cât și prin declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale.

În raport de modalitatea concretă de comitere a infracțiunii de omor, s-a apreciat că pedeapsa stabilită de instanța de fond, nu reflectă gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii, iar în soluționarea laturii civile, aceeași hotărâre este deficitară, impunându-se majorarea cuantumului daunelor morale în considerarea privării părții civile, cu întârziere ușoară în dezvoltarea mintală, de supraveghere și îngrijire în familie. Împotriva deciziei penale sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, solicitând în scris trimiterea cauzei spre rejudecare, după casare, la instanța de fond care nu a admis proba cu 2 martori, pentru a dovedi fragilitatea constituției fizice a victimei și faptul că aceasta se afla în relații tensionate cu partea civilă, fiică, nejustificându-se acordarea daunelor morale.

Inculpatul a mai solicitat, în scris și oral, o nouă individualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia. Verificând hotărârea atacată, pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Situația de fapt este temeinic stabilită și vinovăția inculpatului dovedită prin mijloacele de probă legal și complet administrate. Raportul medico-legal de autopsie enumera nu mai puțin de 45 leziuni traumatice constatate pe corpul victimei, între care cele constând în fracturile coastelor C 2- 10, se află în legătură directă de cauzalitate cu decesul. Majoritatea leziunilor au fost produse prin lovirea cu corp dur (pumni, picioare), ori comprimare între două planuri dure sau cu mâna și degetele.

În cadrul procedurii de reconstituire în parte a condițiilor și împrejurărilor comiterii faptelor, inculpatul a refăcut traseul urmat cu victima, până la locul în care aceasta a fost găsită decedată. Susținerea inculpatului, în sensul că nu a cunoscut fragilitatea sistemului osos al victimei, negând, astfel că nu a urmărit și nici nu a acceptat posibilitatea decesului victimei, urmare loviturilor pe care i le-a aplicat, este lipsită de substanță și contrazisă de realitate. Însuși inculpatul recunoaște, la urmărirea penală și în cursul judecății, că el a fost cel care a ajutat-o pe victimă, în bar, să-și ridice bagajele, compuse din două sacoșe, după ce a servit-o cu un pahar cu bere și a discutat cu aceasta.

Starea fizică a victimei, în vârstă de 67 ani, i-a fost cunoscută, iar modul în care a maltratat-o, așa cum se constată medico-legal, înlătură orice îndoială în privința formei de vinovăție a inculpatului, respectiv intenția. Pedeapsa stabilită de instanța de apel pentru infracțiunea de omor, precum și sporul de un an închisoare urmare evaluării și a pericolului social al pluralității de infracțiuni, sunt temeinice și judicios motivate, nefiind justificată cererea de reducere a pedepsei. În sfârșit, latura civilă a fost corect soluționată, aprecierea făcută de instanță asupra cuantumului daunelor morale întemeindu-se pe criterii raționale și fiind în spiritul legii. Față de cele ce preced și întrucât nici din examinarea din oficiu nu se constată existența vreunui caz de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

Conform art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce timpul arestării preventive de la 18 aprilie 2003, la 29 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul F.A.C., împotriva deciziei penale nr. 189 din 4 septembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 aprilie 2003, până la 29 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.