ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3808/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 149 din 17

decembrie 2003, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpatul P.R. la următoarele

pedepse:

- 9 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. g) și

art. 176 alin. (1) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) și (4), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) și (4), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b)

C. pen., contopită cu restul din pedeapsa de 472 zile, aplicată prin sentința

penală nr. 183/2003 a Judecătoriei Zalău, a cărei executare a început la 18

august 2003.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei, timpul arestării preventive,

începând cu data de 18 august 2003, până la zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile L.L.F., echivalentul a 3.000 Euro despăgubiri, C.A.S.

Sălaj, suma de 5.464.984 lei și Spitalului Militar de Urgență Dr. Constantin

Papilian Cluj Napoca, suma de 3.147.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, în dimineața zilei

de 18 august 2003, în jurul orei 6,00, un dispozitiv format din opt jandarmi și

doi polițiști s-a deplasat la domiciliul inculpatului din comuna Creaca, jud.

Sălaj, pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis de

Judecătoria Zalău, în baza sentinței penale nr. 182/2003 a aceleiași instanțe,

prin care inculpatul a fost condamnat la 472 zile închisoare, pentru comiterea

infracțiunilor de ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii

publice.

S-a considerat necesară descinderea

mai multor membri ai forței publice, la fața locului, ținându-se seama că,

inculpatul era cunoscut ca o persoană violentă și recalcitrantă, care s-a

sustras de la executarea pedepsei. Cinci lucrători au încercuit casa, iar

ceilalți, formând o grupă de intervenție s-au pregătit să intre în imobil, cunoscând

că inculpatul se afla înăuntru. Ofițerul de jandarmi G.R.S. și agentul șef F.I.

(șeful postului de poliție Creaca) l-au somat pe inculpat să deschidă ușa și să

iasă afară pentru a se supune mandatului de executare a pedepsei, invitație

căreia nu i s-a dat curs. Astfel, membrii grupei de intervenție au forțat ușa

de la intrarea în casă și au pătruns în prima încăpere, în care nu au găsit pe

nimeni, intrând astfel și în a doua cameră, în frunte cu partea vătămată

L.L.F., sergent angajat la trupele de jandarmi. Acesta a fost lovit imediat, în

cap, de către inculpat, cu o piatră de polizor. Ceilalți lucrători au încercat

să-l imobilizeze pe inculpat, pentru a-l împiedica să-i lovească și pe ei cu o

secure ce o avea pusă lângă patul său. Acesta însă le-a opus rezistență,

mușcându-l de deget pe sergentul de jandarmi I.N.

În cele din urmă s-a reușit

reținerea inculpatului, care a fost apoi transportat la Zalău și introdus în

Arestul I.P.J. Sălaj. S-a luat, totodată, măsura internării părții vătămate

L.L.F., aflată în stare gravă la Secția de Chirurgie a Spitalului Județean

Zalău, fiind apoi transferată la Spitalul Militar de Urgență Dr. Constantin

Papilian Cluj Napoca.

Conform raportului de constatare

medico-legală întocmit de S.M.L. jud. Sălaj, sus-numitul a prezentat

diagnosticul de traumatism cranio-cerebral cu fracturi multieschiloase ale

boltei craniene cu două traiecte de fractură, de aproximativ 4-5 cm și comoție

cerebrală. Leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur, au

necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.

Partea vătămată H.N. a prezentat un

traumatism al policelui drept, produs prin mușcătură umană, care nu au

necesitat zile de îngrijire medicale, așa cum se arată în concluziile

raportului de constatare medico-legală, întocmit de același serviciu de

medicină legală.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și inculpatul P.R.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru deducerea greșită a arestului preventiv de la 18 august 2003, deși în

cauză s-a dispus arestarea inculpatului doar de la 13 noiembrie 2003.

În concluziile orale procurorul a

precizat că instanța a omis să facă, în cauză, aplicarea art. 39 alin. (1) C.

pen., iar în dispozitivul sentinței, eronat se face trimitere la un rest din

pedeapsa de 472 zile, care în realitate este însăși pedeapsa aplicată

inculpatului, prin hotărârea anterioară și care formează primul termen al

recidivei postcondamnatorii, în cauză. Deducerea perioadei executate în contul

acestei pedepse se putea face după efectuarea corectă a operațiunii de

contopire. S-a solicitat, astfel, modificarea sentinței și efectuarea în mod

corect a acestor operațiuni.

Inculpatul, în apel, și-a reiterat

apărarea formulată și în fața instanței de fond, potrivit căreia s-a aflat în

eroare la comiterea faptelor, acționând instinctiv asupra persoanelor care au

năvălit în casa sa, fără să aibă cunoștință că acestea de fapt sunt jandarmi,

care au venit cu scopul punerii în executare a unui mandat. A cerut, astfel,

desființarea în întregime a sentinței și achitarea pentru toate faptele prin

aplicarea art. 51 C. pen., privind eroarea de fapt, raportat la art. 11 pct. 2

lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., sau, în subsidiar,

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., în cazul tentativei la infracțiunea de omor, pentru lipsa unui element

constitutiv al infracțiunii, adică a intenției de a suprima viața părții

vătămate L.L.F.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 151 din 12 mai 2004 a admis apelurile declarate de parchet și

inculpat, a desființat sentința atacată, numai cu privire la greșita contopire

a pedepselor și în baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa

rezultantă de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin sentința atacată cu pedeapsa de

472 de zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 183/2003 a

Judecătoriei Zalău, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu 18 august

2003, la zi.

S-a dispus anularea mandatului de

executare emis în baza sentinței penale nr. 183/2003 a Judecătoriei Zalău și

emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei decizii.

S-a stabilit onorariul avocatului

din oficiu la 400.000 lei în favoarea Baroului de Avocați Cluj, onorar ce se va

suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul P.R., care a solicitat, în principal, achitarea sa, iar în

secundar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că, instanțele au stabilit, în mod corect, situație de

fapt și vinovăția inculpatului P.R. în săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de

art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. g), art. 176 alin. (1)

lit. g) C. pen. și art. 239 alin. (3) și (4) C. pen., toate cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

Astfel, în baza declarațiilor

martorilor F.I., G.R.S., M.C. și I.A.D., este dovedit, fără nici un dubiu că

inculpatul a acționat asupra celor doi subofițeri de jandarmi în mod conștient,

chiar deliberat, având percepția scopului pentru care aceștia s-au deplasat la

domiciliul său.

Având în vedere aceste probe, în mod

corect, instanța de fond a condamnat pe inculpat pentru infracțiunile

sus-menționate.

Stabilită fiind vinovăția

inculpatului, instanța de apel a aplicat acestuia o pedeapsă just

individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și

proporțională cu pericolul social al faptelor comise.

Întrucât criticile din recurs sunt

neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor

cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea

inculpatului la cheltuieli judiciare statului.

Totodată, se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.R. împotriva deciziei penale nr. 151 din 12 mai 2004 a

Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 august 2003 la 7 iulie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2004.