ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3766/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3766/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din 24 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr. 885/84/2013 al Tribunalului Sălaj a fost condamnat inculpatul O.A. În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (4) și (7) C. proc. pen., la 6 (șase) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă prevenția, începând cu data de 18 ianuarie 2013, la zi.
S-a dispus păstrarea la camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj respectiv camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, până la soluționarea definitivă a cauzei, a următoarelor mijloace materiale de probă: 2 cuțite, hainele părții vătămate, o bluză material textil de culoare verde, o bluză material textil culoare deschisă, față pernă pat, deget mănușă, S-a constatat că partea vătămată O.R., soția inculpatului, și respectiv S.J.A. SĂLAJ, nu s-au constituit părți civile în cauză. S-a admis cererea părții civile Spitalul Județean de Urgență - Zalău și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 981,62 lei, despăgubiri materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate O.R.) actualizată cu dobânda oficială a B.N.R., începând cu data de 18 ianuarie 2013 și până la data plății efective.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul O.A. a fost cercetat în dosarul nr. 20/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar prin ordonanțele din data de 18 ianuarie 2013, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l) C. pen. și art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen.
și, totodată, a fost luată față de inculpat măsura preventivă a reținerii, pe o durata de 24 de ore, începând cu data de 18 ianuarie 2013 ora 04 50 până la data de 19 ianuarie 2013 ora 04 50 , iar prin încheierea penală nr. 2/ C din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului Sălaj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 19 ianuarie 2013 și până la data de 16 februarie 2013, inclusiv. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, din data de 31 ianuarie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul O.A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., iar instanța verificând din oficiu temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 3001 C. proc.
pen., în ședința din 05 februarie 2013, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun privarea de libertate a inculpatului și în cursul judecății, menținându-se în continuare măsura arestării preventive a acestuia, prin încheierea din data de 20 martie 2013. În baza întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale și anume: proces-verbal de examinare corporală O.A.; procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare; declarațiile învinuitului O.A.; declarațiile martorului G.V.; declarațiile martorului O.D.A.; declarațiile părții vătămate O.R.; adresa nr. 68/ X/l0 din 18 ianuarie 2013 concluzii preliminare privind pe O.R.
și foaie de observație; proces-verbal de la Apeluri de Urgență; raport de constatare medico-legală nr. 76/ II/a/2 din data de 22 ianuarie 2013; fișă cazier judiciar (fll); mijloace materiale de probă: 2 cuțite, hainele părții vătămate o bluză material textil de culoare verde, o bluză material textil culoare deschisă, față pernă pat, deget mănușă, mijloace materiale de probă: 2 cuțite, hainele părții vătămate, o bluză material textil de culoare verde, o bluză material textil de culoare deschisă, față pernă pat, deget mănușă; proces-verbal de prezentare al materialului de urmărire penală, prin actul de sesizare a instanței au fost reținute în fapt, următoarele: Inculpatul O.A.
este căsătorit cu partea vătămată O.R., cei doi locuind, împreună cu fiul lor mai mic, martorul O.D.A., în jud. Sălaj, comuna Pericei, localitatea Bădăcin nr. 274. Inculpatul obișnuiește să consume alcool, iar când este băut uneori devine agresiv, fapt confirmat prin declarațiile tuturor celor trei persoane susmenționate. În data de 17 ianuarie 2013, după amiază, inculpatul a consumat la locuință cantitatea de aproximativ 300 grame de palincă. Apoi s-a certat cu soția și fiul său. Enervat, la un moment dat, acesta a luat un cuțit de bucătărie pe care și l-a pus la brâu. A urcat la etaj unde, din hol se face accesul în 2 dormitoare, în stânga fiind cel folosit de martorul O.D.A., iar în dreapta cel folosit de inculpat și soția sa.
La un moment dat, toți cei trei se aflau în dormitorul inculpatului, unde acesta a scos cuțitul și a început să îl amenințe cu acesta pe martorul O.D.A. Martorul s-a retras cu spatele, ajungând pe hol, iar apoi mergând tot cu spatele a intrat în propriul său dormitor, lăsând ușa întredeschisă pentru ca în momentul în care inculpatul își va introduce mâna să i-o imobilizeze cu ușa și să reușească să îi ia cuțitul. În acest timp, partea vătămată a ieșit pe hol după inculpat, în încercarea de a-și apăra copilul. Văzând că nu mai ajunge la martor, inculpatul s-a întors și a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată. Lovitura a fost aplicată în zona pectorală stângă, sub claviculă. Din actele medico-legale privind-o pe partea vătămată rezultă că plaga avea la suprafață o lungime de aproximativ 2 cm, iar canalul plăgii avea lungimea de aproximativ 8 cm, fiind orientat dinspre exterior spre interior.
Aceste constatări se coroborează cu declarația părții vătămate, prin care arată că inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică, care a trecut prin cele 2 bluze, cu care era îmbrăcată partea vătămată. Obiectele de îmbrăcăminte ridicate confirmă existența tăieturii în zona situată sub mâneca stângă, iar pata de sânge confirmă hemoragia declanșată în urma loviturii. În final, în urma măsurătorilor, cuțitului utilizat ca și corp delict, s-a stabilit că are o lamă în lungime de 13 cm, din care începând de la vârf, pe o lungime de 3-4 cm au fost identificate urme de sânge. Coroborând toate aceste probe rezultă fără dubii faptul că inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură puternică cu cuțitul în zona inimii, producând o plagă înjunghiată care însă a avut un traseu oblic, nelovind nici unul dintre organele vitale.
Aceste aspecte sunt confirmate și de martorul G.V., medicul care a efectuat intervenția chirurgicală asupra victimei. Martorul O.D. a auzit țipătul părții vătămate și l-a văzut pe inculpat, care a coborât în fugă pe scări, având cuțitul asupra lui. Martorul a sunat la ambulanță, relatând că inculpatul, tatăl său, a înjunghiat-o pe partea vătămată, mama sa, aproape de inimă, între umăr și sân. Transcrierea acestei convorbiri confirmă sinceritatea declarației date de martorul O.D., deoarece și operatorului îi relatează că inculpatul a vrut să îl lovească întâi pe el cu cuțitul. Din transcriere mai rezultă că inculpatul îi zice părții vătămate: „N-ai crezut! N-ai crezut! Doamnă, în viața ta n-ai crezut!”, fiind în mod evident referiri la amenințări anterioare agresiunii.
Între timp, partea vătămată s-a dus în cameră încercând să panseze rana. Aici a revenit și inculpatul care avea încă în mână cuțitul și l-a pus pe sobă de unde a fost pus în hol, pe calorifer, de către martorul O.D.A. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență, unde s-a constatat că prezenta o plagă prin înjunghiere la nivelul hemitoracelui stâng și un hematom în regiunea pectorală stânga de aproximativ 10 cm diametru. A fost supusă unei intervenții chirurgicale, constatându-se că canalul plăgii era de aproximativ 8 cm adâncime, aspect confirmat și de întinderea hematomului. Având în vedere traiectoria plăgii, oblic, din exterior spre interior, aceasta nu a atins organe vitale și nu a pus în primejdie viața victimei din punct de vedere medico-legal.
Leziunile cauzate au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. Afirmațiile pății vătămate care arată că este posibil ca inculpatul să nu o fi văzut când s-a întors către ea, sunt evident nesincere, aceste aspecte nefiind avansate decât după arestarea inculpatului, în momentul în care partea vătămată arată că ar dori să se împace cu acesta. Aceste aspecte nu au fost relevate în primele declarații și aceste apărări nu le-a avansat nici măcar inculpatul. Dimpotrivă, inculpatul a declarat că a lovit-o cu cuțitul din cauză că era nervos pe partea vătămată. În fața instanței, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă inculpatul a afirmat că poate a vrut să o lovească pe partea vătămată doar în mână.
În oricare din ipoteze, este evidentă intenția de a lovi cu cuțitul. Dar peste acestea, cele mai concludente sunt probele materiale (respectiv obiectele de îmbrăcăminte purtate de victimă) și actele medico-legale. Acestea confirmă că inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul, plaga fiind la suprafață de aproximativ 2 cm, deci nu o tăietură pe care o putea produce accidental, iar lovitura a fost puternică, fapt demonstrat, pe lângă declarațiile părții vătămate, de străpungerea celor două bluze și producerea unei plăgi cu o adâncime de 8 cm. Toate acestea exclud o faptă accidentală și demonstrează că inculpatul a aplicat lovitura cu intenție directă, în zona inimii. La primul termen de judecată, din data de 20 martie 2013, partea vătămată O.R.
a învederat instanței de judecată că nu are pretenții, sens în care nu se constituie parte civilă contra inculpatului O.A., și că participă în prezenta cauză în calitate de parte vătămată, pentru a pune concluzii pe latură penală. De asemenea, S.J.A. Sălaj nu a precizat în cursul urmăririi penale dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză cu contravaloarea transportului părții vătămate la Spital și nici nu a formulat vreo cerere în acest sens, în dosar, până la acest termen. În schimb, Spitalul Județean de Urgență Zalău s-a constituit parte civilă cu suma de 981,62 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R., începând cu data de 18 ianuarie 2013 și până la data plății efective, încă din cursul urmării penale.
Pe de altă parte, instanța a învederat inculpatului că poate uza de prevederile art. 320 1 C. proc. pen., care prevăd că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmările penală, dacă inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția probelor în circumstanțiere, sens în care pedeapsa este redusă cu o treime, inculpatul arătând că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare al instanței și nu solicită administrarea de probe, solicitând judecarea conform procedurii simplificate, astfel încât, instanța, admițând cererea, a procedat la luarea unei declarații în acest sens, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Astfel, apărătorul inculpatului, av. S.S., a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri în circumstanțiere referitoare la inculpat, respectiv: recomandare de la preotul C.B. din Parohia greco-catolică Bădăcin; din partea Primăriei comunei Pericei; precum și o solicitare din partea numitei SC A.S. SRL, prin care aceasta îți exprimă acordul ca în cazul în care inculpatul O.A., va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă, să execute pedeapsa în unitatea sa, ca muncitor necalificat.
La ultimul termen de judecată din data de 17 aprilie 2013, s-a depus la dosarul cauzei, de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, referatul de evaluare psihosocială a inculpatului O.A., în vârstă de 52 de ani, efectuat la solicitarea instanței, din care rezultă că inculpatul este un mare consumator de alcool, debutul consumului având loc la vârsta de 17-18 ani când a început să muncească în domeniul producției de alcool, însă în ultimii 4-5 ani a consumat mai mult alcool din obișnuința de a bea, dar și pentru că a fost afectat de moartea mamei sale. Astfel, conform propriilor afirmații, înainte de a fi arestat, inculpatul consuma sistematic alcool și se întâmpla o dată, de două ori pe săptămână, să consume alcool în cantități mari (300 ml țuică, bere, vin) ajungând în stare de ebrietate, situații în care manifesta agresivitate verbală față de membrii familiei (ridica tonul și le aducea injurii).
Conștientizează că în cazul său consumul de alcool reprezintă o problemă, fapt recunoscut și înainte de comiterea faptei, când soția, copiii și ceilalți membrii ai familiei i-au cerut în mod repetat să renunțe la consumul de alcool, însă inculpatul mărturisește că nu va reuși să se abțină total, deoarece lucrează în domeniul producției de alcool, un mediu ce se constituie într-un factor de menținere a comportamentului adictiv. În legătură cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul susține că, în data de 17 ianuarie 2013, a consumat țuică și vin în cantitate foarte mare și din această cauză, în jurul orelor 20-21, între el și soție a intervenit o ceartă și la un moment dat „fiind foarte nervos” a luat în mână un cuțit, îndreptându-se spre soție tocmai în momentul în care aceasta se întorcea la rândul ei spre el, producându-i o plagă înțepată în partea stângă sus a trunchiului.
Inculpatul susține că a luat cuțitul în mână cu intenția de a o speria pe soția sa și pentru a o determina să nu îl mai certe. Recunoaște că și de alte ori, tot pe fondul consumului de alcool s-a întâmplat să o agreseze verbal pe soția sa și uneori chiar și fizic, dar „nu așa de rău încât să ajungă la spital”. Inculpatul arată că regretă sincer fapta săvârșită și că i-a cerut iertare soției cele întâmplate și că aceasta i-a oferit iertarea și că este motivat ca după liberarea din penitenciar să depună toate eforturile necesare pentru a avea o relație adecvată cu toți membrii familiei, astfel încât „totul să fie bine” fiind dispus în acest sens să accepte ajutorul unui specialist (pentru decelerarea comportamentului adictiv de a consuma alcool) sau ajutorul preotului din sat.
Concilierea dintre cei doi soți a fost confirmată de către fiul lor și de restul surselor din comunitate, însă există persoane care privesc cu îndoială această împăcare, considerând că după o asemenea experiență nu poți să mai ai încredere în soț. Cei mai mulți însă îl compătimesc, atât pe inculpat cât și pe ceilalți membri ai familiei, considerând că ceea ce s-a întâmplat a fost un accident nefericit, ce i-a afectat în mică măsură relațiile și imaginea. Cu privire la planurile sale de viitor, inculpatul a menționat că dorește să-și continue activitatea în baza proiectului finanțat de U.E., precum și cea de distilerie, să înființeze o crescătorie de prepelițe și să fie alături de familia sa.
În ce privește perspectivele de reintegrare în societate, referatul de evaluare psihosocială a inculpatului O.A., concluzionează că lipsa de antecedente comportamentale de acest gen, imaginea pe care inculpatul o are în comunitate, precum și sprijinul de care se bucură din partea familiei extinse, sun factori de natură să îl sprijine în această direcție, însă tendințele sale conflictuale se pot perpetua în cazul continuării consumului de alcool în exces, motiv pentru care, în vederea creșterii autocontrolului, ar fi necesară monitorizarea acestuia și acordarea la nevoie a unor servicii de asistență/consiliere. Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175, alin. (1) lit. c), C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2 1 ) C. pen.
Din probele administrate în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate O.R., declarațiile martorului O.D.A., fiul inculpatului, declarațiile martorului G.V. și declarațiile inculpatului, s-a apreciat că inculpatul O.A. nu a aplicat lovitura de cuțit cu intenția de a o ucide pe soția sa, partea vătămată O.R. Rezultă, din probele mai sus menționate, că, în timp ce inculpatul se îndrepta cu cuțitul spre fiul său, care s-a refugiat în camera vecină, partea vătămată O.R. s-a apropiat de inculpat, iar acesta s-a întors brusc și, din lateral, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona pectorală stângă, sub claviculă, lovitura având o traiectorie lateral oblică și aproape paralelă cu corpul victimei, iar în urma loviturii, victima a suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus în primejdie viața.
Deși inculpatul recunoaște că a lovit-o cu cuțitul pe soția sa, a arătat că nu a avut intenția să o omoare, și în rechizitoriu nu se susține în mod expres că inculpatul ar fi acționat cu intenția directă sau indirectă de a o ucide pe victimă. Analizând mai întâi cauza sub acest aspect, tribunalul a găsit că cererea formulată de apărătorul inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice nu poate fi însușită de instanță; astfel, în mod judicios procurorul a avut în vedere la încadrarea juridică a faptei, ca fiind infracțiunea de tentativă la omor calificat, raportat la criterii general acceptate în doctrină și practica judiciară, respectiv obiectul vulnerant utilizat, cuțit cu o lamă în lungime de 13 cm; intensitatea cu care s-a aplicat lovitura; zona în care s-a aplicat lovitura, zona inimii; împrejurările în care s-a săvârșit fapta (stare de nervozitate, pe fondul unei stări avansate de ebrietate).
Astfel, din probatoriul administrat rezultă fără dubii că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu intenție și în mod cert, chiar dacă nu a urmărit, cel puțin a acceptat, într-un moment de maximă surescitare, pe fondul consumului de alcool, urmarea acțiunii sale, respectiv suprimarea vieții părții vătămate (intenție indirectă). Soluționând așadar cauza în fond, doar pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 320 1 C. proc. pen., și a stării de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut ca dovedită fapta inculpatului O.A. care, în data de 17 ianuarie 2013 i-a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate O.R., soția sa, producându-i acesteia o plagă cu adâncimea de 8 cm în zona pectorală stângă, care a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului O.A., săvârșită în condițiile mai sus arătate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen. și a fost condamnat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară). La cuantificarea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de limitele legale de pedeapsă, după reducerea lor cu o treime, potrivit art. 320 alin. (7) C. proc.
pen., precum și, în conformitate cu prevederile art. 72 și art. 18 1 alin. (2) C. pen., de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, respectiv starea de ebrietate a inculpatului, precum și de circumstanțele personale, respectiv vârsta și lipsa antecedentelor penale, fără a neglija însă nesinceritatea în descrierea faptelor (nu face nici o referire la faptul că l-a atacat inițial cu cuțitul pe fiul său, ba chiar neagă această împrejurare, minimalizând gravitatea faptelor, inclusiv cu ocazia acordării ultimului cuvânt), lipsa reală de compasiune și empatie față de membrii familiei și comportamentul agresiv față de aceștia în situații similare, lipsa unei determinări clare din partea inculpatului în schimbarea comportamentului antisocial.
Evident, raportat la cuantumul pedepsei aplicate, nu s-a putut pune problema unei forme alternative de executare (prin muncă, sub control judiciar) însă, oricum, raportat la dependența acestuia de alcool, cu manifestări de agresivitate față de cei din jur, de care însuși inculpatul este conștient că îi va fi foarte greu să se desprindă, cel puțin în viitorul apropiat, instanța de fond a apreciat că lăsarea acestuia în libertate, constituie un real pericol pentru membrii comunității și în special pentru membrii familiei. Fiind vorba de pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar, instanța de fond a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) C. pen., privind pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului raportat la pedeapsa aplicată și conduita acestuia față de membrii familiei și a dedus din pedeapsă prevenția, începând cu data de 18 ianuarie 2013 la zi. În baza art. 109 C. proc. pen., instanța a dispus păstrarea la camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj respectiv camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, până la soluționarea definitivă a cauzei, a mijloacelor materiale de probă. În ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată O.R., soția inculpatului, și respectiv S.J.A. Sălaj, nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen., combinat cu art. 1349, 1357 și urm. C. civ., art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 s-a admis cererea părții civile Spitalul Județean de Urgență - Zalău și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 981,62 lei, despăgubiri materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate O.R.), actualizată cu dobânda oficială a B.N.R., începând cu data de 18 ianuarie 2013 și până la data plății efective. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul O.A., solicitând desființarea acesteia și, pronunțându-se o nouă hotărâre, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2 1 ) C. pen.
și, în consecință, în baza art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (l) lit. h) C. proc. pen., a se dispune în baza art. 180 alin. (4) C. pen., încetarea procesului penal, întrucât părțile s-au împăcat; în subsidiar, redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 sau art. 86 7 C. pen., privind modalitatea de executare a pedepsei.
În motivarea apelului, s-a arătat în primul rând că, instanța a făcut o greșită încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului ca fiind tentativă la omor calificat, deoarece din întreg probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul a acționat cu intenția directă sau indirectă de a suprima viața victimei, având în vedere că: leziunea produsă victimei nu a fost în zona inimii, ci mai mult sub claviculă; nr. de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare a fost de 8-9 zile; leziunile nu au pus în primejdie viața victimei. Apoi, ținând seama de numărul loviturilor, atitudinea psihică a făptuitorului în momentul săvârșirii faptei, precum și raporturile inculpatului cu victima, anterior săvârșirii faptei, în cauză nu se poate susține că inculpatul a acționat cu intenția suprimării vieții victimei, ci doar cu intenția de a-i aplica o corecție.
După prima lovitură, inculpatul nu a continuat acțiunea pentru a-și atinge presupusul scop, ci a procedat la îngrijirea victimei. S-a apreciat astfel, că inculpatul a comis infracțiunea de lovire și, prin urmare, deoarece părțile s-au împăcat, se poate dispune încetarea procesului penal. În susținerea solicitării subsidiare, de reducere a pedepsei și schimbare a modalității de executare a acesteia, s-a arătat că, în favoarea inculpatului, se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice tulburări determinate de atitudinea victimei care l-a certat și l-a amenințat că îl internează la psihiatrie.
Apoi, se pot reține în favoarea inculpatului, ca circumstanțe atenuante împrejurările privind conduita bună a inculpatului înainte de comiterea prezentei fapte, fiind la prima confruntare cu legea penală; stăruința depusă de inculpat pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii, rezultă din probele dosarului că, după agresiune, inculpatul a acordat victimei primul ajutor; inculpatul a fost sincer și a manifestat un real regret pentru cele întâmplate, a cerut iertare soției care, împreună cu familia, îl vizitează la penitenciar și îl sprijină din toate punctele de vedere.
Rezultă, din referatul de evaluare psiho-socială a inculpatului, că acesta este apreciat în comunitate, duce o existență corectă, este încadrat în muncă, este susținut de familie, prezintă și anumite probleme medicale, astfel că, în raport de toate aceste elemente, dar și de restul datelor de la dosar privind atitudinea sa după comiterea faptei, rezultă că scopul pedepsei poate fi realizat și fără privare de libertate, suspendarea sub supraveghere, cu impunerea unor obligații în sarcina inculpatului, fiind suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. De asemenea, executarea pedepsei la locul de muncă ar putea fi benefică inculpatului, reeducării și reintegrării sale sociale, SC A.S.
SRL, dându-și acordul în acest sens. Prin decizia penală nr. 132/ A din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.A., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 38 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj, a fost menținută starea de arest a inculpatului și, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 18 ianuarie 2013 și până în prezent. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul O.A., solicitând, prin motivele scrise, în raport de pct. 14, 12 și 17 2 , apoi, oral, prin apărător, doar subsumat punctului 17 2 al art. 385 9 C. proc.
pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175, alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2 1 ) C. pen., în subsidiar solicitând reindividualizarea pedepsei, cu corecta aplicare a art. 320 1 C. proc. pen. și reținerea art. 74 lit. a), b), c) și art. 76 C. pen. Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed: Deși în expunerea orală a motivelor de recurs, față de cele învederate prin cele două înscrisuri înaintate la dosar, cuprinzând motivele de drept și de fapt ale căii de atac promovate, toate acestea din urmă au fost subsumate punctului 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., instanța are datoria decelării între acestea și a încadrării și, respectiv, analizării, lor în mod corect și judicios din punct de vedere legal. Astfel, textul pct. 15 al art. I al Secțiunii 1 a Capitolului I al Legii nr. 2/2013 stipulează: La art. 385 A 9 alin. (1), pct. 14 - 16 se modifică și vor avea următorul cuprins: „14.
s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.” Rezultă, așadar, că, potrivit noii reglementări, motivele subsumate punctului 14 al art. 385 9 C. proc. pen., în conținutul anterior datei de 16 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost învederate oral la termenul de astăzi, nu mai pot fi supuse analizei Înaltei Curți, ca motiv de casare, în ce privește reindividualizarea pedepsei. Cu toate acestea, în raport de conținutul actual al textului, se reține că, urmare a aplicării art. 320 1 C. proc. pen., pedeapsa aplicată se încadrează în limitele legale. De asemenea, unul dintre motivele de recurs invocate, subsumat cazului de casare reglementat de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.
pen., a fost abrogat în mod expres de Legea nr. 2/2013, situație în care criticile circumscrise de recurentul inculpat acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege și între care nu se mai regăsește și faptul că greșit nu s- a schimbat încadrarea juridică, prin raportare la situația de fapt. Sub aspectul faptului că apărarea a încadrat, din punct de vedere legal, criticile aduse deciziei din apel, în sfera cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut prin Legea nr. 2/2013 și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, și o nouă limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept, or, cele învederate de inculpat se referă și se raportează la reanalizarea stării de fapt și la nereținerea aspectelor de circumstanțiere, împrejurare care, de altfel, este lăsată la aprecierea instanței, prin caracterul dispozitiv al normei de la art. 74 C. pen.
În consecință, nici acest aspect nu constituie o chestiune de legalitate, ci una de apreciere, la latitudinea instanței, prin raportare tot la elemente de fapt și care, de altfel, au fost analizate ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. p.,
PENTRU ACESTE
MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 132/ A din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2013 la 29 noiembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.