ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3766/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3766/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 24

aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr. 885/84/2013 al Tribunalului Sălaj a

fost condamnat inculpatul O.A.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin.

(l) și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (4) și

(7) C. proc. pen., la 6 (șase) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat

la art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea

de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei

S-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă prevenția, începând cu data

de 18 ianuarie 2013, la zi.

S-a dispus păstrarea la camera de

corpuri delicte a Tribunalului Sălaj respectiv camera de corpuri delicte a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, până la soluționarea definitivă a

cauzei, a următoarelor mijloace materiale de probă: 2 cuțite, hainele părții

vătămate, o bluză material textil de culoare verde, o bluză material textil

culoare deschisă, față pernă pat, deget mănușă,

S-a constatat că partea vătămată O.R.,

soția inculpatului, și respectiv S.J.A. SĂLAJ, nu s-au constituit părți civile

în cauză.

S-a admis cererea părții civile Spitalul

Județean de Urgență - Zalău și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de

981,62 lei, despăgubiri materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor

medicale acordate părții vătămate O.R.) actualizată cu dobânda oficială a B.N.R.,

începând cu data de 18 ianuarie 2013 și până la data plății efective.

A fost obligat inculpatul să plătească

statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul O.A. a fost cercetat în

dosarul nr. 20/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar prin

ordonanțele din data de 18 ianuarie 2013, a fost pusă în mișcare acțiunea

penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

alin. (l) C. pen. și art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen. și, totodată, a fost

luată față de inculpat măsura preventivă a reținerii, pe o durata de 24 de ore,

începând cu data de 18 ianuarie 2013 ora 04

50

până la data de 19

ianuarie 2013 ora 04

50

, iar prin încheierea penală nr. 2/ C din 18

ianuarie 2013 a Tribunalului Sălaj s-a dispus arestarea preventivă a

inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 19 ianuarie 2013 și

până la data de 16 februarie 2013, inclusiv.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sălaj, din data de 31 ianuarie 2013, a fost trimis în judecată

inculpatul O.A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l)

lit. c) C. pen., iar instanța verificând din oficiu temeinicia și legalitatea

arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 3001 C. proc. pen., în ședința din

05 februarie 2013, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun

privarea de libertate a inculpatului și în cursul judecății, menținându-se în

continuare măsura arestării preventive a acestuia, prin încheierea din data de

20 martie 2013.

În baza întregului material probator

administrat în cursul urmăririi penale și anume: proces-verbal de examinare

corporală O.A.; procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografii

judiciare; declarațiile învinuitului O.A.; declarațiile martorului G.V.;

declarațiile martorului O.D.A.; declarațiile părții vătămate O.R.; adresa nr. 68/

X/l0 din 18 ianuarie 2013 concluzii preliminare privind pe O.R. și foaie de

observație; proces-verbal de la Apeluri de Urgență; raport de constatare medico-legală

nr. 76/ II/a/2 din data de 22 ianuarie 2013; fișă cazier judiciar (fll);

mijloace materiale de probă: 2 cuțite, hainele părții vătămate o bluză material

textil de culoare verde, o bluză material textil culoare deschisă, față pernă

pat, deget mănușă, mijloace materiale de probă: 2 cuțite, hainele părții

vătămate, o bluză material textil de culoare verde, o bluză material textil de

culoare deschisă, față pernă pat, deget mănușă; proces-verbal de prezentare al

materialului de urmărire penală, prin actul de sesizare a instanței au fost

reținute în fapt, următoarele:

Inculpatul O.A. este căsătorit cu

partea vătămată O.R., cei doi locuind, împreună cu fiul lor mai mic, martorul

O.D.A., în jud. Sălaj, comuna Pericei, localitatea Bădăcin nr. 274. Inculpatul

obișnuiește să consume alcool, iar când este băut uneori devine agresiv, fapt

confirmat prin declarațiile tuturor celor trei persoane susmenționate.

În data de 17 ianuarie 2013, după

amiază, inculpatul a consumat la locuință cantitatea de aproximativ 300 grame

de palincă. Apoi s-a certat cu soția și fiul său. Enervat, la un moment dat,

acesta a luat un cuțit de bucătărie pe care și l-a pus la brâu. A urcat la etaj

unde, din hol se face accesul în 2 dormitoare, în stânga fiind cel folosit de

martorul O.D.A., iar în dreapta cel folosit de inculpat și soția sa.

La un moment dat, toți cei trei se

aflau în dormitorul inculpatului, unde acesta a scos cuțitul și a început să îl

amenințe cu acesta pe martorul O.D.A. Martorul s-a retras cu spatele, ajungând

pe hol, iar apoi mergând tot cu spatele a intrat în propriul său dormitor,

lăsând ușa întredeschisă pentru ca în momentul în care inculpatul își va

introduce mâna să i-o imobilizeze cu ușa și să reușească să îi ia cuțitul. În

acest timp, partea vătămată a ieșit pe hol după inculpat, în încercarea de a-și

apăra copilul. Văzând că nu mai ajunge la martor, inculpatul s-a întors și a

lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată.

Lovitura a fost aplicată în zona

pectorală stângă, sub claviculă. Din actele medico-legale privind-o pe partea

vătămată rezultă că plaga avea la suprafață o lungime de aproximativ 2 cm, iar

canalul plăgii avea lungimea de aproximativ 8 cm, fiind orientat dinspre

exterior spre interior. Aceste constatări se coroborează cu declarația părții

vătămate, prin care arată că inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică, care

a trecut prin cele 2 bluze, cu care era îmbrăcată partea vătămată. Obiectele de

îmbrăcăminte ridicate confirmă existența tăieturii în zona situată sub mâneca

stângă, iar pata de sânge confirmă hemoragia declanșată în urma loviturii. În

final, în urma măsurătorilor, cuțitului utilizat ca și corp delict, s-a

stabilit că are o lamă în lungime de 13 cm, din care începând de la vârf, pe o

lungime de 3-4 cm au fost identificate urme de sânge.

Coroborând toate aceste probe rezultă

fără dubii faptul că inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură

puternică cu cuțitul în zona inimii, producând o plagă înjunghiată care însă a

avut un traseu oblic, nelovind nici unul dintre organele vitale. Aceste aspecte

sunt confirmate și de martorul G.V., medicul care a efectuat intervenția

chirurgicală asupra victimei.

Martorul O.D. a auzit țipătul părții

vătămate și l-a văzut pe inculpat, care a coborât în fugă pe scări, având

cuțitul asupra lui. Martorul a sunat la ambulanță, relatând că inculpatul,

tatăl său, a înjunghiat-o pe partea vătămată, mama sa, aproape de inimă, între

umăr și sân. Transcrierea acestei convorbiri confirmă sinceritatea declarației

date de martorul O.D., deoarece și operatorului îi relatează că inculpatul a

vrut să îl lovească întâi pe el cu cuțitul. Din transcriere mai rezultă că

inculpatul îi zice părții vătămate: „N-ai crezut! N-ai crezut! Doamnă, în viața

ta n-ai crezut!”, fiind în mod evident referiri la amenințări anterioare agresiunii.

Între timp, partea vătămată s-a dus în

cameră încercând să panseze rana. Aici a revenit și inculpatul care avea încă

în mână cuțitul și l-a pus pe sobă de unde a fost pus în hol, pe calorifer, de

către martorul O.D.A.

Partea vătămată a fost transportată la

Spitalul Județean de Urgență, unde s-a constatat că prezenta o plagă prin

înjunghiere la nivelul hemitoracelui stâng și un hematom în regiunea pectorală

stânga de aproximativ 10 cm diametru. A fost supusă unei intervenții

chirurgicale, constatându-se că canalul plăgii era de aproximativ 8 cm adâncime,

aspect confirmat și de întinderea hematomului. Având în vedere traiectoria

plăgii, oblic, din exterior spre interior, aceasta nu a atins organe vitale și

nu a pus în primejdie viața victimei din punct de vedere medico-legal.

Leziunile cauzate au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Afirmațiile pății vătămate care arată

că este posibil ca inculpatul să nu o fi văzut când s-a întors către ea, sunt

evident nesincere, aceste aspecte nefiind avansate decât după arestarea

inculpatului, în momentul în care partea vătămată arată că ar dori să se împace

cu acesta. Aceste aspecte nu au fost relevate în primele declarații și aceste

apărări nu le-a avansat nici măcar inculpatul. Dimpotrivă, inculpatul a

declarat că a lovit-o cu cuțitul din cauză că era nervos pe partea vătămată.

În fața instanței, cu ocazia

soluționării propunerii de arestare preventivă inculpatul a afirmat că poate a

vrut să o lovească pe partea vătămată doar în mână. În oricare din ipoteze,

este evidentă intenția de a lovi cu cuțitul.

Dar peste acestea, cele mai

concludente sunt probele materiale (respectiv obiectele de îmbrăcăminte purtate

de victimă) și actele medico-legale. Acestea confirmă că inculpatul a aplicat o

lovitură cu cuțitul, plaga fiind la suprafață de aproximativ 2 cm, deci nu o

tăietură pe care o putea produce accidental, iar lovitura a fost puternică,

fapt demonstrat, pe lângă declarațiile părții vătămate, de străpungerea celor

două bluze și producerea unei plăgi cu o adâncime de 8 cm. Toate acestea exclud

o faptă accidentală și demonstrează că inculpatul a aplicat lovitura cu

intenție directă, în zona inimii.

La primul termen de judecată, din data

de 20 martie 2013, partea vătămată O.R. a învederat instanței de judecată că nu

are pretenții, sens în care nu se constituie parte civilă contra inculpatului O.A.,

și că participă în prezenta cauză în calitate de parte vătămată, pentru a pune

concluzii pe latură penală.

De asemenea, S.J.A. Sălaj nu a

precizat în cursul urmăririi penale dacă se constituie sau nu parte civilă în

cauză cu contravaloarea transportului părții vătămate la Spital și nici nu a

formulat vreo cerere în acest sens, în dosar, până la acest termen.

În schimb,

Spitalul Județean de Urgență Zalău s-a constituit parte civilă cu

suma de 981,62 lei, reprezentând

contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate, actualizată cu

dobânda oficială a B.N.R., începând cu data de 18 ianuarie 2013 și până la data

plății efective, încă din cursul urmării penale.

Pe de altă parte, instanța a învederat

inculpatului că poate uza de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.,

care prevăd că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în

faza de urmările penală, dacă inculpatul recunoaște în totalitate faptele

reținute în actul de sesizare al instanței și nu solicită administrarea de

probe, cu excepția probelor în circumstanțiere, sens în care pedeapsa este

redusă cu o treime, inculpatul arătând că recunoaște faptele reținute în actul

de sesizare al instanței și nu solicită administrarea de probe, solicitând

judecarea conform procedurii simplificate, astfel încât,

instanța, admițând cererea, a procedat la luarea

unei declarații în acest sens, cele declarate fiind consemnate și atașate la

dosarul cauzei.

Astfel, apărătorul inculpatului, av. S.S.,

a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri în circumstanțiere referitoare

la inculpat, respectiv:

recomandare de la

preotul C.B. din Parohia greco-catolică Bădăcin; din

partea Primăriei

comunei Pericei; precum și o solicitare din partea numitei SC A.S. SRL, prin

care aceasta îți exprimă acordul ca în cazul în care inculpatul O.A., va fi

condamnat la pedeapsa închisorii cu executare la

locul de muncă, să execute pedeapsa în unitatea sa, ca muncitor

necalificat.

La ultimul

termen de judecată din data de 17 aprilie 2013, s-a depus la dosarul

cauzei, de către Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, referatul de evaluare psihosocială a

inculpatului O.A., în vârstă de 52 de ani, efectuat la solicitarea instanței,

din care rezultă că inculpatul este un mare consumator de alcool, debutul

consumului având loc la vârsta de 17-18 ani când a început să muncească în

domeniul producției de alcool, însă în ultimii 4-5 ani a consumat mai mult

alcool din obișnuința de a bea, dar și pentru că a fost afectat de moartea

mamei sale. Astfel, conform propriilor afirmații, înainte de a fi arestat,

inculpatul consuma sistematic alcool și se întâmpla o dată, de două ori pe

săptămână, să consume alcool în cantități mari (300 ml țuică, bere, vin)

ajungând în stare de ebrietate, situații în care manifesta agresivitate verbală

față de membrii familiei (ridica tonul și le aducea injurii). Conștientizează

că în cazul său consumul de alcool reprezintă o problemă, fapt recunoscut și

înainte de comiterea faptei, când soția, copiii și ceilalți membrii ai familiei

i-au cerut în mod repetat să renunțe la consumul de alcool, însă inculpatul

mărturisește că nu va reuși să se abțină total, deoarece lucrează în domeniul

producției de alcool, un mediu ce se constituie într-un factor de menținere a

comportamentului adictiv.

În legătură cu infracțiunea pentru

care a fost trimis în judecată, inculpatul susține că, în data de 17 ianuarie 2013,

a consumat țuică și vin în cantitate foarte mare și din această cauză, în jurul

orelor 20-21, între el și soție a intervenit o ceartă și la un moment dat

„fiind foarte nervos” a luat în mână un cuțit, îndreptându-se spre soție tocmai

în momentul în care aceasta se întorcea la rândul ei spre el, producându-i o

plagă înțepată în partea stângă sus a trunchiului. Inculpatul susține că a luat

cuțitul în mână cu intenția de a o speria pe soția sa și pentru a o determina

să nu îl mai certe. Recunoaște că și de alte ori, tot pe fondul consumului de

alcool s-a întâmplat să o agreseze verbal pe soția sa și uneori chiar și fizic,

dar „nu așa de rău încât să ajungă la spital”. Inculpatul arată că regretă

sincer fapta săvârșită și că i-a cerut iertare soției cele întâmplate și că

aceasta i-a oferit iertarea și că este motivat ca după liberarea din

penitenciar să depună toate eforturile necesare pentru a avea o relație

adecvată cu toți membrii familiei, astfel încât „totul să fie bine” fiind

dispus în acest sens să accepte ajutorul unui specialist (pentru decelerarea

comportamentului adictiv de a consuma alcool) sau ajutorul preotului din sat.

Concilierea dintre cei doi soți a fost confirmată de către fiul lor și de

restul surselor din comunitate, însă există persoane care privesc cu îndoială

această împăcare, considerând că după o asemenea experiență nu poți să mai ai

încredere în soț. Cei mai mulți însă îl compătimesc, atât pe inculpat cât și pe

ceilalți membri ai familiei, considerând

că

ceea ce s-a întâmplat a fost un accident nefericit, ce i-a afectat în mică

măsură

relațiile și imaginea. Cu privire la planurile sale de viitor,

inculpatul a menționat

că dorește să-și

continue activitatea în baza proiectului finanțat de U.E., precum și

cea

de distilerie, să înființeze o crescătorie de prepelițe și să fie alături de

familia sa.

În ce privește perspectivele de

reintegrare în societate, referatul de evaluare psihosocială a inculpatului O.A.,

concluzionează că lipsa de antecedente comportamentale de acest gen, imaginea

pe care inculpatul o are în comunitate, precum și sprijinul de care se bucură

din partea familiei extinse, sun factori de natură să îl sprijine în această

direcție, însă tendințele sale conflictuale se pot perpetua în cazul

continuării consumului de alcool în exces, motiv pentru care, în vederea

creșterii autocontrolului, ar fi necesară monitorizarea acestuia și acordarea

la nevoie a unor servicii de asistență/consiliere.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul

inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă

de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1),

art. 175, alin. (1) lit. c), C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte

violențe prevăzute de art. 180 alin. (2

1

) C. pen. Din probele

administrate în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală,

declarațiile părții vătămate O.R., declarațiile martorului O.D.A., fiul

inculpatului, declarațiile martorului G.V. și declarațiile inculpatului, s-a

apreciat că inculpatul O.A. nu a aplicat lovitura de cuțit cu intenția de a o

ucide pe soția sa, partea vătămată O.R. Rezultă, din probele mai sus

menționate, că, în timp ce inculpatul se îndrepta cu cuțitul spre fiul său,

care s-a refugiat în camera vecină, partea vătămată O.R. s-a apropiat de

inculpat, iar acesta s-a întors brusc și, din lateral, i-a aplicat o lovitură

cu cuțitul în zona pectorală stângă, sub claviculă, lovitura având o

traiectorie lateral oblică și aproape paralelă cu corpul victimei, iar în urma

loviturii, victima a suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri

medicale și care nu i-au pus în primejdie viața. Deși inculpatul recunoaște că

a lovit-o cu cuțitul pe soția sa, a arătat că nu a avut intenția să o

omoare, și în rechizitoriu nu se susține în mod

expres că inculpatul ar fi acționat

cu intenția directă sau indirectă de

a o ucide pe victimă.

Analizând mai întâi cauza sub acest

aspect, tribunalul a găsit că cererea formulată de apărătorul inculpatului

pentru schimbarea încadrării juridice nu poate fi însușită de instanță; astfel,

în mod judicios procurorul a avut în vedere

la

încadrarea juridică a faptei, ca fiind infracțiunea de tentativă la omor

calificat,

raportat la criterii general acceptate în doctrină și

practica judiciară, respectiv obiectul vulnerant utilizat, cuțit cu o lamă în

lungime de 13 cm; intensitatea cu care s-a aplicat lovitura; zona în care s-a

aplicat lovitura, zona inimii; împrejurările în care s-a săvârșit fapta (stare

de nervozitate, pe fondul unei stări avansate de ebrietate). Astfel, din

probatoriul administrat rezultă fără dubii că inculpatul a lovit-o pe partea

vătămată cu intenție și în mod cert, chiar dacă nu a urmărit, cel puțin a

acceptat, într-un moment de maximă surescitare, pe fondul consumului de alcool,

urmarea acțiunii sale, respectiv suprimarea vieții părții vătămate (intenție

indirectă).

Soluționând așadar cauza în fond, doar

pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în

conformitate cu prevederile

art. 320

1

C.

proc. pen., și a stării de fapt reținută prin actul de sesizare a

instanței,

s-a reținut ca dovedită fapta inculpatului O.A. care, în data de 17 ianuarie 2013

i-a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate O.R., soția sa, producându-i

acesteia o plagă cu adâncimea de 8 cm în zona pectorală stângă,

care a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de

îngrijiri medicale.

În drept,

s-a stabilit că fapta inculpatului O.A.,

săvârșită în condițiile mai sus arătate, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii, de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.

20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen.

și a fost condamnat la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.,

pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea sau considerarea ca

executată a pedepsei închisorii (ca pedeapsă

complementară).

La cuantificarea și individualizarea

pedepsei, instanța de fond a ținut cont de limitele legale de pedeapsă, după

reducerea lor cu o treime, potrivit art. 320 alin. (7) C. proc. pen., precum

și, în conformitate cu prevederile art. 72 și art. 18

1

alin. (2) C.

pen., de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, respectiv starea de

ebrietate a inculpatului, precum și de circumstanțele personale, respectiv

vârsta și lipsa antecedentelor penale, fără a neglija însă nesinceritatea în

descrierea faptelor (nu face nici o referire la faptul că l-a atacat inițial cu

cuțitul pe fiul său, ba chiar neagă această împrejurare, minimalizând

gravitatea faptelor, inclusiv cu ocazia acordării ultimului cuvânt), lipsa

reală de compasiune și empatie față de membrii familiei și comportamentul

agresiv față de aceștia în situații similare, lipsa unei determinări clare din

partea inculpatului în schimbarea comportamentului antisocial.

Evident, raportat la cuantumul

pedepsei aplicate, nu s-a putut pune problema unei forme alternative de

executare (prin muncă, sub control judiciar) însă, oricum, raportat la

dependența acestuia de alcool, cu manifestări de agresivitate față de cei din

jur, de care însuși inculpatul este conștient că îi va fi foarte greu să se

desprindă, cel puțin în viitorul apropiat, instanța de fond a apreciat că

lăsarea acestuia în libertate, constituie un real pericol pentru membrii

comunității și în special pentru membrii familiei.

Fiind vorba de pedeapsa închisorii cu

executare în penitenciar, instanța de fond a făcut aplicarea art. 71 raportat

la art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) C. pen., privind pedeapsa accesorie a

interzicerii unor drepturi, din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne

definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. și art.

88 C. pen., instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului raportat la pedeapsa aplicată și conduita acestuia față de membrii

familiei și a dedus din pedeapsă prevenția, începând cu data de 18 ianuarie 2013

la zi.

În baza art. 109

C. proc. pen., instanța a dispus păstrarea la camera

de corpuri delicte a Tribunalului

Sălaj respectiv camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Sălaj, până la soluționarea definitivă a cauzei, a mijloacelor materiale de

probă.

În ce privește soluționarea laturii

civile a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată O.R., soția

inculpatului, și respectiv S.J.A. Sălaj, nu s-au constituit părți civile în

cauză.

În baza art. 14 C. proc. pen., combinat

cu art. 1349, 1357 și urm. C. civ., art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 s-a admis cererea părții civile Spitalul

Județean de Urgență - Zalău și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de

981,62 lei, despăgubiri materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor

medicale acordate părții vătămate O.R.), actualizată cu dobânda oficială a B.N.R.,

începând cu data de 18 ianuarie 2013 și

până la data plății efective.

Împotriva acestei hotărâri, în termen

legal a declarat apel inculpatul O.A., solicitând desființarea acesteia și,

pronunțându-se o nouă hotărâre, în principal, schimbarea încadrării juridice a

faptei reținute în sarcina sa, din tentativă la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. c) C. pen., în

infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2

1

)

C. pen. și, în consecință, în baza art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10

alin. (l) lit. h) C. proc. pen., a se dispune în baza art. 180 alin. (4) C.

pen., încetarea procesului penal,

întrucât

părțile s-au împăcat; în subsidiar, redozarea pedepsei, în sensul reducerii

cuantumului

acesteia ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

sau art. 86

7

C. pen., privind modalitatea

de executare a

pedepsei.

În motivarea apelului, s-a arătat în

primul rând că, instanța a făcut o greșită încadrare juridică a faptei reținute

în sarcina inculpatului ca fiind

tentativă

la omor calificat, deoarece din întreg probatoriul administrat nu rezultă

că

inculpatul a acționat cu intenția directă sau indirectă de a suprima viața victimei,

având în vedere că: leziunea produsă victimei nu a fost în zona inimii, ci mai

mult sub claviculă; nr. de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru

vindecare a fost de 8-9 zile; leziunile nu au pus în primejdie viața victimei.

Apoi, ținând seama de numărul

loviturilor, atitudinea psihică a

făptuitorului

în momentul săvârșirii faptei, precum și raporturile inculpatului cu

victima,

anterior săvârșirii faptei, în cauză nu se poate susține că inculpatul a

acționat cu intenția suprimării vieții victimei,

ci doar cu intenția de a-i aplica o

corecție. După prima lovitură,

inculpatul nu a continuat acțiunea pentru a-și atinge presupusul scop, ci a

procedat la îngrijirea victimei.

S-a apreciat astfel, că inculpatul a

comis infracțiunea de lovire și, prin urmare, deoarece părțile s-au împăcat, se

poate dispune încetarea procesului penal.

În susținerea solicitării subsidiare,

de reducere a pedepsei și schimbare a modalității de executare a acesteia, s-a

arătat că, în favoarea inculpatului, se poate reține circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că inculpatul a acționat sub

imperiul unei puternice tulburări determinate de

atitudinea victimei care l-a certat și l-a amenințat că îl internează la

psihiatrie.

Apoi, se pot reține în favoarea

inculpatului, ca circumstanțe atenuante

împrejurările

privind conduita bună a inculpatului înainte de comiterea prezentei

fapte,

fiind la prima confruntare cu legea penală; stăruința depusă de inculpat pentru

înlăturarea rezultatului infracțiunii, rezultă din probele dosarului că, după

agresiune, inculpatul a acordat victimei primul ajutor; inculpatul a fost

sincer și a manifestat un real regret pentru cele întâmplate, a cerut iertare

soției care, împreună cu familia, îl vizitează la penitenciar și îl sprijină

din toate punctele de vedere.

Rezultă, din referatul de evaluare

psiho-socială a inculpatului, că acesta este apreciat în comunitate, duce o

existență corectă, este încadrat în muncă, este susținut de familie, prezintă

și anumite probleme medicale, astfel că, în raport de toate aceste elemente,

dar și de restul datelor de la dosar privind atitudinea sa după comiterea

faptei, rezultă că scopul pedepsei poate fi realizat și fără privare de

libertate, suspendarea sub supraveghere, cu impunerea unor obligații în sarcina

inculpatului, fiind suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C.

pen. De asemenea, executarea pedepsei la locul de muncă ar putea fi benefică

inculpatului, reeducării și reintegrării sale sociale, SC A.S. SRL, dându-și

acordul în acest sens.

Prin decizia penală nr. 132/ A din 17

iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.A., aflat în Penitenciarul Gherla,

împotriva sentinței penale nr. 38 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj, a

fost menținută starea de arest a inculpatului și, potrivit art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând

cu data de 18 ianuarie 2013 și până în prezent.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul O.A.,

solicitând,

prin motivele scrise, în raport de pct. 14, 12 și 17

2

, apoi, oral,

prin apărător, doar subsumat punctului 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și schimbarea

încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175, alin. (1) lit. c)

C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin.

(2

1

) C. pen., în subsidiar solicitând reindividualizarea pedepsei,

cu corecta aplicare a art. 320

1

C. proc. pen. și reținerea art. 74 lit.

a), b), c) și art. 76 C. pen.

Analizând recursul formulat, atât prin

prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul

declarat de

inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

Deși în expunerea orală a motivelor de

recurs, față de cele învederate prin cele două înscrisuri înaintate la dosar,

cuprinzând motivele de drept și de fapt ale căii de atac promovate, toate

acestea din urmă au fost subsumate punctului 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., instanța are datoria decelării între acestea și a încadrării și,

respectiv, analizării, lor în mod corect și judicios din punct de vedere legal.

Astfel, textul pct. 15 al art. I al

Secțiunii 1 a Capitolului I al Legii nr. 2/2013 stipulează: La art. 385

A

9

alin. (1), pct. 14 - 16 se modifică și vor avea următorul cuprins: „14. s-au

aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

Rezultă, așadar, că, potrivit noii

reglementări, motivele subsumate punctului 14 al art. 385

9

C. proc. pen.,

în conținutul anterior datei de 16 februarie 2013, data intrării în vigoare a

Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost învederate oral la termenul de astăzi, nu

mai pot fi supuse analizei Înaltei Curți, ca motiv de casare, în ce privește

reindividualizarea pedepsei.

Cu toate acestea, în raport de

conținutul actual al textului, se reține că, urmare a aplicării art. 320

1

C. proc. pen., pedeapsa aplicată se încadrează în limitele legale.

De asemenea, unul dintre motivele de

recurs invocate, subsumat cazului de casare reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a fost

abrogat

în mod expres de Legea nr. 2/2013, situație în care criticile circumscrise

de

recurentul inculpat acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul

examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs

limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de

casare expres prevăzute de lege și între care nu se mai regăsește și faptul că

greșit nu s-

a schimbat încadrarea juridică,

prin raportare la situația de fapt.

Sub aspectul faptului că apărarea a

încadrat, din punct de vedere legal,

criticile

aduse deciziei din apel, în sfera cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

2

C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a

fost

menținut prin Legea nr. 2/2013 și nu a suferit nicio modificare sub

aspectul conținutului.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat,

însă, și o nouă limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că

unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate

substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct.

17 al art. 385 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge

controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca

a doua cale

ordinară de atac, doar la chestiuni de drept, or, cele

învederate de inculpat se

referă și se

raportează la reanalizarea stării de fapt și la nereținerea aspectelor de

circumstanțiere,

împrejurare care, de altfel, este lăsată la aprecierea instanței, prin

caracterul dispozitiv al normei de la art. 74 C. pen. În consecință, nici acest

aspect nu constituie o chestiune de legalitate, ci una de apreciere, la

latitudinea instanței, prin raportare tot la elemente de fapt și care, de

altfel, au fost analizate ca atare.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. p.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 132/ A din 17 iunie

2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2013

la 29 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

noiembrie 2013.