ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3505/2013

Deliberând asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 101/ F din 06 martie 2013, Tribunalul Galați, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa închisorii în cuantum de 9 ani, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă comisă la 24 octombrie 2012). În temeiul disp.

art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1.033 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 427 din 7 septembrie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la 24 septembrie 2007 și contopirea acestui rest de pedeapsă (1.033 zile închisoare) cu pedeapsa de 9 ani închisoare stabilită prin prezenta sentință penală, astfel încât inculpatul B.V. având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare, sporită la 10 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În conformitate cu disp. art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului mai sus menționat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.V. și, în conformitate cu art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu 25 octombrie 2012 la zi. S-a constatat că partea vătămată G.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la disp. art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.V.

către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei" Galați la plata sumei de 1325,95 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli pentru asistența medicală acordată părții vătămate G.I.); În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului corp delict de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei (cuțit în lungime de 22 cm, cu lungimea lamei de 9 cm.). În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor să fie păstrate la instanța de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei.

În conformitate cu disp. art. 189 C. proc. pen. suma de 200 lei, reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în cauză, a fost avansată Baroului Galați din fondul Ministerului Justiției. În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 1000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul cu nr. 839/P/2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și înregistrat la această instanță sub nr. 10078/121/201 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.V. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. și aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare mai sus menționat faptul că în seara de 24 octombrie 2012, în jurul orelor 20:00, în loc public (pe una din străzile comunei Smârdan), pe fondul unui conflict spontan și al consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a aplicat părții vătămate G.I. o lovitură cu cuțitul în zona toracică, cauzându-i o plagă înțepat tăiată penetrantă toracică dreaptă posterioară, cu pneumotorax drept posibil hemotorax minim drept, leziuni ce au pus în primejdie viața părții vătămate în condițiile în care inculpatul a mai fost condamnat pentru o tentativă la omor.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut aceeași situație faptică potrivit căreia: La începutul lunii octombrie 2012, părții vătămate G.I. i-a dispărut din curte o pereche de adidași. Pentru că unul dintre vecinii săi i-a spus că, în ziua în care a constatat lipsa pantofilor sport, în curtea sa a intrat, după ce a strigat la poartă, inculpatul B.V., partea vătămată l-a bănuit pe acesta de sustragerea perechii de adidași. Pentru că nu era decât o bănuială, partea vătămată nu a formulat plângere la poliție și nici nu i-a căutat pe inculpat pentru a verifica dacă se confirmă bănuiala. Însă, la data de 24 octombrie 2012, în jurul orelor 19 : 30-2:00, în timp ce se deplasa spre domiciliu, partea vătămată s-a întâlnit pe drum cu inculpatul B.V.

Acesta era în stare de ebrietate și se întorcea de la stână, având asupra sa un cuțit tip briceag fără mâner, cuțit pe care-l ținea la brâu. În momentul în care l-a văzut pe inculpat, a observat că acesta era încălțat cu pantofii tip sport pe care i lăsase cu câteva zile înainte, în curte, la aerisit. Inculpatul și partea vătămată s-au salutat, după care, partea vătămată i-a spus inculpatului că pantofii din picioarele sale sunt ai săi și i-a cerut să-i restituie. Inculpatul B.V. a negat și a spus că i-a cumpărat din oraș. Deranjată că inculpatul nu recunoștea proveniența pantofilor sport și nu vroia să-i restituie, partea vătămată l-a apucat de haină. Cei doi au început să se îmbrâncească reciproc și au căzut amândoi în șanțul de la marginea drumului.

Prima care s-a ridicat a fost partea vătămată G.I., care s-a și întors cu spatele la inculpat, spunând inculpatului că se duce la poliție să-l reclame. Inculpatul B.V. s-a ridicat și el în picioare și după ce partea vătămată a parcurs aproximativ 3-4 metri, s-a apropiat de aceasta și a lovit-o cu cuțitul în spate, în partea dreaptă. Partea vătămată a reușit să se smulgă de lângă inculpat și a fugit spre casă, loc din care a sunat la 112. A fost transportată la Spitalul Județean Galați unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale. Din raportul de constatare-medico-legală întocmit cu ocazia examinării părții vătămate G.I.

au rezultat următoarele: - prezintă plagă înțepat-tăiată penetrantă toracică dreapta posterioară cu pneumotorax drept, posibil și hemotorax minim drept, operată, leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu obiect înțepător-tăietor, posibil cuțit; - leziunea poate data din 24 octombrie 2012; - necesită pentru vindecare 20-30 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații - la data producerii, leziunea a pus în primejdie viața pății vătămate prin interesarea pulmonară, cu pneumotorax, necesitând pleurotomie minimă de drenaj.

Prima instanță a reținut că situația faptică mai sus descrisă este dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare a faptei încheiat la 24 octombrie 2012 (fila 18 urm. pen.), procesul verbal de fixare a locului faptei și de reconstituire însoțit de planșa fotografică aferentă (filele 4-17 dosar urm. pen.), declarațiile părții vătămate G.I., raportul de constatare medico-legală din 25 octombrie 2012 (fila 24 dosar urm. pen.), procesul verbal de investigații pe raza comunei Smârdan încheiat la 24 octombrie 2012 (fila 27 urm. pen.), procesul verbal de ridicare a obiectului tăietor (cuțit tip briceag), declarațiile martorilor B.I.

și B.V.), toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului de asumare a situației faptice deduse judecății; Urmare antecedenței penale a inculpatului (fișa de cazier judiciar a acestuia menționând o condamnare anterioară pentru o infracțiune similară prin sentința penală nr. 133 din 16 martie 2007) s-a dispus expertizarea psihiatrică a acestuia, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici” (fila 81 urm. pen.) concluzionând faptul că numitul B.V. prezintă tulburare de personalitate de tip disocial și păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Prima instanță a reținut că, în drept, activitatea inculpatului B.V. întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de disp. art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. - text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia urmează a se pronunța condamnarea.

La individualizarea, conform art. 72 C. pen., a pedepsei aplicate au fost avute în vedere, în mod deosebit, natura și gradul de pericol social al infracțiunii în discuție, infracțiune tinzând să lezeze cea mai importantă valoare socială, corelativ cu elementele care circumstanțiază persoana inculpatului dar și cu comportamentul procesual al acestuia; astfel, inculpatul B.V., deși a afișat un comportament procesual corect și o atitudine sinceră asumându-și în totalitate situația faptică reținută în sarcina sa în modalitatea descrisă în rechizitoriu (declarație inculpat fila 26 dosar instanță), are multiple antecedente penale așa cum relevă fișa de cazier judiciar (fila 89 dosar urmărire) - situație care, în opinia primei instanțe este de natură a înlătura cererea apărării, în sensul de a-i fi reținute circumstanțe atenuante judiciare; de asemenea, nici împrejurarea că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul comiterii faptei nu este de natură a se constitui într-o circumstanță atenuantă, în nici un caz beția incompletă nu poate constitui un criteriu pentru individualizarea sancțiunii.

Față cu aceste aspecte, i-a aplicat inculpatului B.V. pentru infracțiunea comisă o pedeapsă a închisorii într-un cuantum situat peste limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator. Totodată, având în vedere dispozițiile legale ale art. 65 C. pen., precum și conținutul juridic al infracțiunii i-a aplicat inculpatului și o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza alia și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

Întrucât infracțiunea obiect al judecății a fost comisă după liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală 427 din 7 septembrie 2007 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la 24 septembrie 2007 (liberat condiționat la 3 ianuarie 2011 cu un rest rămas neexecutat de 1033 zile închisoare), prima instanță a dat eficiența și dispozițiilor legale ale art. 61 C. pen., în sensul revocării liberării condiționate anterior menționate și contopirii restului de pedeapsă de 1033 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și aplicarea unui spor de pedeapsă care să reflecte periculozitatea inculpatului. În temeiul disp. art. 71 alin. (2) C. pen.

a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza alia și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii. Împotriva sentinței penale nr. 101/ F din 06 martie 2013 a Tribunalului Galați a declarat apel inculpatul B.V., criticând-o pentru netemeinicie, în ceea ce privește individualizarea pedepsei, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia. Prin decizia penală nr. 153/ A din 06 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.V. împotriva sentinței penale nr. 101/06 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 10078/121/2012.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, examinând cauza în raport cu motivele de apel invocate de inculpatul B.V., precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică a faptei săvârșită de acesta a fost stabilită în concordanță cu dispozițiile legale. Astfel, din probele administrate în cauză - sens în care Curtea are în vedere: procesul-verbal de cercetare la fața locului și de reconstituire (filele4-17 urm. pen.), declarațiile părții vătămate G.I., raportul de constatare medico-legală din 25 octombrie 2012 (fila 24 dosar urm. pen.), procesul verbal de investigații pe raza comunei Smârdan încheiat la 24 octombrie 2012 (fila 27 urm. pen.), procesul verbal de ridicare a obiectului tăietor (cuțit tip briceag), declarațiile martorilor B.I.

și B.V., toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului, care și-a recunoscut vinovăția - rezultă că în seara de 24 octombrie 2012, în loc public (pe una din străzile com. Smârdan), pe fondul unui conflict spontan și al consumului de băuturi alcoolice, inculpatul B.V. i-a aplicat părții vătămate G.I. o lovitură cu cuțitul în zona toracică, cauzându-i leziuni grave, care i-au pus în primejdie viața. Întrucât în perioada anterioară inculpatul a mai săvârșit o infracțiune de tentativă la omor, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 133 din 16 martie 2007 a Tribunalului Galați, s-a apreciat că, în mod corect, a reținut prima instanță că infracțiunea dedusă judecății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

și la art. 176 alin. (1) C. pen. Totodată, s-a reținut că prima instanță a efectuat o judicioasă individualizare a pedepsei, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. S-a apreciat că, față de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii - prin care s-a adus atingere celei mai importante valori sociale, privind dreptul la viață, precum și de aspectele referitoare la persoana inculpatului, care este recidivist, având în antecedența sa penală mai multe infracțiuni, printre care și o tentativă de omor, în mod corect prima instanță că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului, drept circumstanță atenuantă, conduita procesuală sinceră și cooperantă. Împotriva deciziei penale menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.V.

solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, în baza art. 17 2 C. proc. pen., susținând că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. Examinând recursul declarat inculpat, raportat la criticile invocate, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., se constată că recurentul inculpat și-a motivat recursul doar oral, în ziua judecății, încălcându-și obligația ce-i revenea, potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 10 alin. (2) 1 C. proc. pen. și ale art. 385 9 alin. (3) din același cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticii recurentului. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste acest aspect, critica inculpatului nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., nefiind invocate aspecte referitoare la încălcarea unor dispoziții legale, ci vizează greșita individualizare a pedepsei, care nu mai poate face obiectul analizei în cadrul recursului declarat împotriva hotărârii date în apel, ca urmare a modificărilor aduse, prin Legea nr. 2/2013, cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Totodată, examinând cauza în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare care ar putea fi avute în vedere din oficiu. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V.

împotriva deciziei penale nr. 153/ A din 06 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Conform art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., va deduce din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 153/ A din 06 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2012 la 12 noiembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013.