ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 389/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 284/ F din 23 iunie 2008 a Tribunalului Galați, inculpatul B.M. a fost condamnat, la 23 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) teza II C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 22 ani închisoare aplicată inculpatului B.M. prin sentința penală nr. 54 din 31 august 1989 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1999 din 8 decembrie 1989 a Tribunalului Suprem, din care a rămas neexecutat un rest de 2673 zile închisoare.

Conform art. 61 alin. (1) teza a ll-a C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului B.M. în prezenta cauză cu restul de 2673 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 54 din 31 august 1989 a Tribunalului Galați, dispunându-se ca inculpatul B.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 23 (douăzeci și trei) ani închisoare, sporită la 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 (opt) ani. În conformitate cu art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului B.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, 24 ore, aferentă zilei de 10 decembrie 2007 și a arestării preventive de la 11 decembrie 2007 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul B.M. a fost obligat la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.L. Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii, cuțit aflat la camera de corpuri delicte.

Conform art. 189 C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru faza de urmărire penală s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către B.A. Galați. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul B.M. a fost obligat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul B.M., zis „G.”, are vârsta de 39 de ani, este fără ocupație și locuiește în sat Bucești, jud. Galați. Inculpatul nu este la primul impact cu legea penală, acesta fiind condamnat anterior pentru tentativă de omor (faptă comisă în timpul minorității) și, respectiv, pentru infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie.

Inculpatul era consătean cu victima M.A., acesta din urmă fiind nașul de cununie al fratelui inculpatului. în virtutea acestei relații, victima M.A. îl vizita uneori pe inculpatul B.M. În după - amiaza zilei de 9 decembrie 2007, în jurul orei 17,30, inculpatul a fost vizitat la domiciliu de martorul V.F., la scurt timp făcându-și apariția și victima M.A. Inculpatul i-a invitat pe cei doi în casă, mai precis în marchiza tip hol, și i-a servit cu vin. La scurt timp, martorul V.F. a plecat acasă, iar victima a mai rămas la domiciliul inculpatului aproximativ o jumătate de oră, timp în care au consumat împreună vin. După plecarea victimei, la ceva timp, inculpatul a constatat că nu-și găsește telefonul mobil și, fiind în stare de ebrietate, a presupus că i I-a sustras victima.

Alimentându-și în continuare starea de agitație prin acuzarea și insultarea, în absență, a victimei, inculpatul a hotărât să meargă la domiciliul victimei pentru a-și recupera telefonul. Înainte de a pleca de la domiciliu, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit de bucătărie. Când inculpatul tocmai ieșea pe poartă, martorul C.G. trecea prin zonă cu căruța. Fiind amic cu el, martorul a oprit căruța și i-a cerut inculpatului să-i dea de băut. Drept urmare, inculpatul I-a invitat în casă pe martor și, împreună, au consumat vin. Cu această ocazie, inculpatul l-a rugat pe martor să-l conducă până la domiciliul părinților victimei, unde acesta, practic, locuia. După ce s-a interesat de motivul deplasării, martorul a fost de acord și, împreună cu inculpatul, s-au deplasat la locuința familiei M. Aici, martorul C.G.

a rămas în stradă, în căruță, la o oarecare distanță de poartă, iar inculpatul a intrat în curte șt a început să o strige pe victimă. A ieșit afară mama victimei care i-a pus inculpatului că aceasta nu este acasă. Inculpatul B.M. i-a comunicat motivul pentru care venise, iar mama și tatăl victimei, care ieșise și el între timp, i-au spus să stea liniștit că-i vor da ei un alt telefon. Totodată, părinții victimei i-au mai spus că este posibil ca telefonul să nu fi fost luat de fiul lor, ci inculpatul să-l fi pierdut. în aceste împrejurări, inculpatul s-a enervat și, spunându-le că nu vrea decât telefonul lui, a scos din buzunarul gecii cuțitul de bucătărie și a început să amenințe că o va tăia în bucăți pe victimă.

Auzind conversația celor trei, și mai ales amenințările inculpatului, martorul C.G. l-a strigat pe acesta și i-a cerut să plece. Inculpatul i-a dat ascultare martorului și a părăsit locuința familiei M., fiind condus până la poartă de părinții victimei care încercau continuu să-l liniștească. Aceasta se întâmpla în jurul orelor 20,30 - 21,00. În continuare, martorul C.G. și inculpatul s-au întors cu căruța la domiciliul acestuia din urmă, pe drum inculpatul continuând să facă amenințări la adresa victimei și spunând către martor că o va omorî pe aceasta dacă nu-i aduce telefonul. Cei doi au ajuns la locuința inculpatului în jurul orei 21,00. Martorul a lăsat căruța la poartă și a acceptat invitația inculpatului de a mai servi un pahar cu vin, urmându-l pe acesta în curte.

După ce au mai băut 2-3 pahare cu vin, martorul s-a îndreptat spre poartă cu intenția de a pleca acasă. Inculpatul l-a condus pe martor, iar când a ieșit în stradă a văzut-o pe victimă întorcându-se la domiciliul lui. Victima M.A. l-a salutat pe inculpat, dar acesta a acuzat-o de sustragerea telefonului mobil și, trăgând-o de haine, i-a cerut telefonul. Victima a încercat să-i explice că nu i-a luat telefonul, însă inculpatul nu a ascultat-o și a început să o îmbrâncească și să o lovească. în timpul acestui conflict, victimei i-a căzut fesul de pe cap, iar inculpatului vesta tip blue-jeans, bunuri ce au fost găsite ulterior de organele de urmărire penală ou ocazia cercetării locului faptei. Martorul C.G., care în acest timp întorcea căruța, s-a speriat de reacția violentă a inculpatului, a urcat imediat în căruță și a plecat spre locuința sa.

Cu toate încercările victimei de a-l convinge pe inculpat că nu i-a sustras telefonul, acesta a continuat să o agreseze, ducând-o în lovituri de pumni și picioare în curte și, de aici, în casă și apoi în magazie, de unde strigătele de ajutor ale victimei nu mai puteau fi auzite. Aici, inculpatul i-a aplicat victimei lovituri repetate cu pumnii și picioarele peste tot corpul, iar apoi a luat din magazie cuțitul de bucătărie și înjunghiat-o de mai multe ori peste tot corpul, fără a ține seama de locul și intensitatea deosebită a loviturilor pe care le aplica. Dovadă că victima a încercat să se apere sunt și cele câteva excoriații de la nivelul feței și a mâinii drepte, constatate de medicul legist cu ocazia examinării inculpatului.

Cu ultimele puteri, victima s-a prins cu mâinile de ușa magaziei și, scăpând din mâinile inculpatului, a reușit să părăsească, în fugă, locuința acestuia. După aproximativ 100 metri, în fața locuinței familiei C., victima și-a pierdut cunoștința, a căzut la pământ și a decedat. Inculpatul a încercat să șteargă petele de sânge rezultate în urma agresării victimei, dar fiind foarte băut nu a reușit să ducă la capăt această activitate și s-a culcat. Cu ocazia cercetării locului faptei, respectiv zona unde a fost găsită decedată victima, locuința inculpatului (în special marchiza tip hol și magazia), bunurile din locuința inculpatului și drumul ce leagă cele două locuri, au fost identificate și ridicate mai multe urme de substanță brun roșcată.

Pe partea stângă a drumului comunal, în imediata apropiere a gardului imobilului nr. 30, aparținând familiei M., a fost găsit un pantof tip sport, aferent piciorului drept, iar în curtea locuinței inculpatului, la o distanță de circa 10 metri de poartă, a fost găsit un al doilea pantof tip sport, aferent piciorului stâng, bunuri ce au fost recunoscute ulterior de tatăl victimei ca fiind cele cu care era încălțată aceasta în seara de 09 decembrie 2007. De asemenea, la o distanță de aproximativ 50 cm de gardul imobilului inculpatului și la circa 2,5 metri față de poarta de acces în imobil au fost găsite fesul victimei și vesta tip blue-jeans aparținând inculpatului. Pe niciunul din aceste obiecte vestimentare nu fost găsite pete de sânge, ceea ce demonstrează că în fața porții a început conflictul, bunurile căzând în timpul agresiunii.

De asemenea, pe dulapul de mici dimensiuni din magazie a fost găsit și ridicat un cuțit de bucătărie cu lungimea totală 29 cm. și lama de 17,5/2 cm., pe lama cuțitului existând mai multe urme de substanță brun roșcată. Petele de sânge găsite în locuința inculpatului (în hol, magazie și pe bunurile din aceste două încăperi) și în fața locuinței inculpatului, pe stradă, sunt într-un număr foarte mare, sunt dispuse în mod dinamic, pe suprafețe mari, ceea ce demonstrează că acestea au rezultat în urma lovirii victimei cu intensitate deosebită, în mod repetat și pe o perioadă mare de timp. Din raportul de constatare tehnico - științifică biocriminalistică a rezultat că urmele de substanță brun roșcată ridicate de la fața locului, de pe cuțitul găsit în magazia inculpatului și hainele purtate de acesta și victimă în seara incidentului, sunt urme de sânge uman aparținând grupei sangvine 01, iar conform raportului de constatare medico - legală victima M.A.

avea grupa sangvină 01. Potrivit raportului de constatare medico - legală, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat anemiei acute prin hemoragie externă și internă consecutivă politraumatismului cu plăgi contuze, plăgi înțepat tăiate, fracturi costale bilateral, cu hemotorax bilateral, produs prin lovire repetată cu corp contondent cu margine alungită, lovire cu corp înțepător tăietor, posibil cuțit și lovire cu corp dur. între politraumatismul cu plăgi contuze, plăgi înțepat tăiate, fracturi costale bilateral, hemotorax bilateral, anemie acută prin hemoragie externă și internă și moartea victimei există raport direct de cauzalitate. Leziunile de violență, și moartea victimei, s-a constatat că pot data din noaptea de 09 decembrie 2007. Sângele recoltat de la cadavru conține 0,75gr.

%0 alcool și aparține grupei sangvine 01, Rh pozitiv. După aspectul și topografia leziunilor se poate aprecia că, în momentul producerii acestor leziuni, agresorul s-a aflat atât în fața cât și în spatele victimei. Audiat cu respectarea garanțiilor procesuale, în cursul urmăririi penale, și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a avut o poziție oscilantă. Astfel, inițial negat săvârșirea faptei susținând că, după ce a revenit de la locuința părinți victimei, în timp ce consuma vin împreună cu martorul C.G. a apărut și victima M.A. După plecarea martorului, a continuat să consume băuturi alcoolice cu victima și a întrebat-o pe aceasta dacă i-a luat telefonul, fără însă a intra în discuții contradictorii.

La un moment dat, victima a plecat, spunând că i s-au terminat țigările, însă a revenit după aproximativ o oră. Inculpatul a arătat că M.A. era bătut și plin de sânge și i-a spus că a fost bătut de trei indivizi, cerându-i totodată să ia furca și toporul și să meargă după ei. Întrucât victimei îi curgea sânge, a împins-o în magazie pentru a nu-i murdări covoarele, iar apoi, pentru că îi era rău, M.A. a plecat acasă. A mai precizat inculpatul că a doua zi, dimineață, când a mers să-și cumpere țigări, a observat în curte, în apropierea porții, telefonul mobil despre care bănuia că-i fusese sustras de victimă. Ulterior, inculpatul a revenit, recunoscând săvârșirea faptei dar încercând să-și minimalizeze activitatea infracțională.

A declarat că în timp ce-l conducea pe C.G. către poartă, a venit M.A. pe care l-a acuzat că i-ar fi sustras telefonul. După aproximativ 20 de minute, victima ar fi părăsit locuința spunând că merge să-și cumpere țigări iar inculpatul s-a pregătit de culcare însă, după încă 25 de minute, când a mers să stingă lumina în magazie, l-a găsit acolo pe M.A. care încerca să scoată vin din butoi. În aceste condiții, după ce l-a întrebat ce face, i-a aplicat acestuia o lovitură cu piciorul în spate, lovindu-l astfel cu capul de butoiul cu vin. Victima s-a ridicat și i- a cerut să nu-l mai lovească, dar inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul în față și apoi peste corp. Inculpatul a precizat că M.A.

s-a apărat, lovindu-l, astfel că a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele și, pentru că era nervos (telefonul mobil fiind foarte important pentru el), a luat un cuțit ce se afla în magazie și a lovit cu acesta pe victimă, de mai multe ori, peste tot corpul. A strigat apoi către M.A. să plece acasă și să-i aducă telefonul, împrejurare în care victima a părăsit locuința, lovindu-se și de ușă când a ieșit . Această ultimă declarație a fost menținută de către inculpat în faza cercetării judecătorești. Apărarea inculpatului privitoare la circumstanțele în care au fost săvârșite faptele nu a putut fi primită, fiind infirmată de celelalte probe administrate în cauză, nefiind în măsură să înlăture răspunderea penală ori să atenueze gravitatea faptelor.

Susținerile inculpatului în sensul că nu a adresat amenințări la adresa victimei, pe când se afla la domiciliul părinților acesteia, și că victima a intrat în locuință sa de bunăvoie și nu ca urmare a violențelor exercitate de el s-a constatat că sunt combătute de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, din declarațiile martorului C.G. a rezultat că, în timp ce el se pregătea să plece acasă, în jurul orei 21,00 - 21,30, victima M.A. s-a reîntors la locuința inculpatului, iar acesta a început să o tragă de haine și să o îmbrâncească, cerându-i telefonul. Martorul a precizat și că, în timp ce îl aștepta pe inculpat, în fața porții casei părții vătămate, l-a auzit pe acesta spunându-le părinților părții vătămate că omoară pe aceasta dacă nu-i dă telefonul.

Din declarația martorului M.G., tatăl victimei, a rezultat că inculpatul B.M. a venit la domiciliul său, în seara zilei de 9 decembrie 2007, în jurul orei 21,00, susținând că M.A. i-a sustras telefonul mobil; martorul a arătat că inculpatul a amenințat că-l va tăia în bucăți pe M.A. dacă nu-i restituie telefonul mobil, agitând totodată un cuțit pe care l-a scos din buzunarul hainei. Aceste împrejurări sunt confirmate și de partea civilă M.L., mama victimei. De asemenea, martora C.C., vecina inculpatului, a declarat, că în seara zilei de 9 decembrie 2007, în jurul orei 20,00, când a mers să scoată apă de la fântână, a observat că în fața porții inculpatului este oprită o căruță tractată de un cal (este vorba despre căruța martorului C.G.

și de momentul dinaintea plecării la locuința părinților victimei). În jurul orei 21,00 - 21,30, martora a auzit gălăgie în curtea inculpatului, iar când a ieșit la poartă să vadă ce se întâmplă, a constatat că la poarta locuinței inculpatului nu se mai afla căruța pe care o văzuse mai devreme și că din curtea inculpatului se auzeau mai multe voci (este vorba despre momentul în care inculpatul o agresa pe victimă iar aceasta încerca să-i explice că nu i-a sustras telefonul). Din declarația martorei D.L. a rezultat, că în noaptea de 09 decembrie 2007, în jurul orei 01,00, în toate camerele din locuința inculpatului luminile erau aprinse iar în marchiza acestuia era multă mișcare (este vorba despre momentul în care inculpatul încerca să șteargă urmele de sânge).

Pe niciunul din obiectele vestimentare găsite în curtea locuinței inculpatului, cu prilejul cercetării locului faptei, nu au fost găsite pete de sânge, ceea ce s-a demonstrat că în fața porții a început conflictul, bunurile căzând în timpul agresiunii. Împrejurarea că partea vătămată i-ar fi sustras telefonul mobil, în fapt o simplă presupunere a inculpatului, nu justifica în nici un fel acțiunea agresivă a inculpatului și nu este de natură a înlătura sau atenua răspunderea penală; de altfel, din chiar declarația inculpatului, rezultă că a găsit, a doua zi dimineața, telefonul în curtea imobilului în care locuia. Sub aspect probatoriu, prima instanță a menționat că situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului B.M.

au fost dovedite cu: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto , raportul de constatare tehnico - științifică biocriminalistică, raportul de constatare medico - legală, declarațiile martorilor C.G., V.F., M.G., declarațiile de recunoaștere date de inculpat atât în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești. În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului B.M.

care, în noaptea de 09 decembrie 2007, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de alcool, în timp ce se aflau în locuința sa, a aplicat victimei M.A., în mod repetat mai multe lovituri cu cuțitul, pumnii și picioarele, peste corp și cap, cauzându-i leziuni ce au produs moartea, în condițiile în care inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul B.M. criticând-o pentru netemeinicie, susținând că se impune redozarea pedepsei întrucât a fost provocat de conduita victimei pe care a surprins-o în noaptea respectivă furând vin din magazie.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de motivul invocat, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a apreciat că apelul nu este fondat pentru următoarele considerentele: Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., circumstanța atenuantă a provocării există când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate sau prin altă acțiune ilicită gravă. Analiza probatoriului administrat și a împrejurărilor concrete în care s-a săvârșit fapta dedusă judecății exclude posibilitatea ca inculpatul să fi acționat sub influența unei tulburări puternice care să fi fost determinantă în declanșarea agresiunii exercitate asupra victimei, simpla presupunere că aceasta i-ar fi sustras telefonul, neîntrunind condițiile reținerii provocării invocată de inculpat.

În egală măsură, s-a apreciat că nu poate fi reținută scuza provocării nici în raport de circumstanțele săvârșirii faptei, astfel cum au fost prezentate de inculpat, susținerile sale că ar fi surprins victima furându-i vin din magazie și că, după ce s-au bruscat reciproc, speriat fiind, deși nu a intenționat să-l omoare, l-a lovit cu un cuțit aflat pe un raft, nefiind dovedite, ba, mai mult, sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză, probatoriu din care rezultă, fără dubiu, că rezoluția infracțională a fost luată încă de la momentul în care s-a hotărât să-l caute pe M.A. la domiciliul părinților săi, în fața cărora a amenințat că îl va tăia în bucăți dacă nu îi restituie telefonul, agitând totodată cuțitul pe care l-a scos din buzunarul hainei (conform declarației martorului M.G.).

Victima nu a intrat de bună voie în curtea inculpatului și, cu atât mai puțin, nu a fost surprinsă furând vin, ci dimpotrivă, prin violențele exercitate încă din stradă, a fost forțat de inculpat să intre în curte, în casă și apoi în magazie, de unde nu se puteau auzi strigătele victimei și nici văzute actele de violență exercitate asupra sa (conform declarațiilor martorului C.G., a procesului-verbal de cercetare la fața locului și a raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică). Faptul că victima a fost supusă unor violențe deosebite, pe o durată mare de timp (astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare a locului faptei și din raportul de constatare medico-legală), conduce la concluzia că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, și nu pentru că ar fi fost provocat în vreun mod de victimă.

În consecință, curtea de apel a apreciat că nu sunt întrunite condițiile reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., context în care reducerea pedepsei nu se justifică. De asemenea, curtea de apel a constatat că prima instanță, pe baza analizei juste, complete și critice a probelor administrate, a stabilit în mod corect situația de fapt, dând infracțiunii comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare, chestiuni necontestate de apelant. Totodată, prima instanță a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei și a stabilit corect modalitatea de executare a pedepsei, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, instanța a avut în vedere atât pericolul social sporit al faptei, reflectat în modul și mijloacele în care inculpatul a comis infracțiunea, cât și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prima instanță a avut în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, și anume că este recidivist în condițiile recidivei postcondamnatorii față de pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată pentru comiterea unui omor deosebit de grav și a unei tâlhării, prin sentința penală nr. 54 din 31 august 1989 a Tribunalului Galați, cu un grad de instrucție submediu, fiind absolvent a 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, iar în cursul procesului penal a avut o poziție oscilantă, recunoscând săvârșirea faptei doar în circumstanțele acceptate de el.

În final, instanța de prim control judiciar, a reținut că, față de datele care caracterizează fapta (astfel cum au fost menționate de instanța de fond, și pe care curtea de apel și Ie-a însușit, fără a aprecia necesar a fi reiterate) și făptuitorul, pedeapsa aplicată răspunde exigențelor legale și este de natură să asigure finalitatea preventivă, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei. în ce privește modalitatea de executare, corect instanța de fond a apreciat că executarea efectivă, prin lipsirea de libertate, și plasarea inculpatului într-un mediu închis unde va fi supus unui regim de viață și de muncă impus, va fi de natură să determine o schimbare în conștiința și atitudinea sa față de valorile sociale ocrotite de lege.

Prin aceeași decizie a fost menținută starea de arest a inculpatului. Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei. Inculpatul a înțeles să se prevaleze de „dreptul la tăcere” atât în fața instanței de fond, cât și la instanța de recurs (astfel cum s-a menționat în partea introductivă a prezentei decizii). Nu a dat declarații nici în fața instanței de apel, cu ocazia dezbaterilor solicitând reducerea pedepsei. În apărarea sa, inculpatul a susținut că ar fi fost provocat de atitudinea victimei care i-ar fi sustras telefonul ori i-ar fi sustras vin. Recursul inculpatului este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și condamnat în primă instanță, este pedepsită cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

În condițiile în care, potrivit fișei de cazier și actelor dosarului (sentința penală nr. 12 din 31 martie 1986 a Tribunalului Județean Galați pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

și sentința penală nr. 54 din 31 august 1989 a Tribunalului Județean Galați pentru omor deosebit de grav, tâlhărie și violare de domiciliu, prevăzute de art. 174 – art. 176 lit. c) și d) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen și art. 192 alin. (2) C. pen., referat al compartimentului executări penale, dosar primă instanță), inculpatul este recidivist, fiind la a 3-a infracțiune gravă contra vieții persoanei, ultima fiind sancționată cu închisoare de 22 ani, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat, noua pedeapsă nu este excesivă, așa cum pretinde inculpatul, ci, așa cum corect au menționat ambele instanțe, una care, pe de o parte, reflectă pericolul social concret al noii fapte și, mai ales, periculozitatea făptuitorului, iar pe de altă parte, asigură atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul prezintă „dg. Tulburare de personalitate de tip antisocial. Abuzuri etilice” și că „păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat”. Apărarea inculpatului, referitoare la o pretinsă stare de provocare în care ar fi acționat, a fost examinată de ambele instanțe și, cu argumente probatorii și juridice pertinente, corect respinsă de către acestea, Înalta Curte apreciind, în lipsa unor noi aspecte invocate în recurs, că nu se impune reiterarea acestora. Susținerile inculpatului, în sensul sustragerii de către victimă fie a telefonului, fie a vinului, ori cele referitoare la o atitudine violentă, agresivă a acesteia, în lipsa unor elemente cu valoare probatorie, chiar la nivel minimal, sunt de natură a rămâne doar la stadiul unor alegații ale acestuia.

Leziunile corporale constatate pe corpul inculpatului prin raportul medico-legal de la dosar urmărire penală, cu caracter minor (1-2 zile îngrijiri medicale), explicate în același act cu caracter științific ca fiind „produse prin zgâriere cu corp dur cu margine alungită, posibil unghie”, fac rezonabilă concluzia că acestea relevă acțiunile de apărare a victimei. Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Conform art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată se va deduce durata măsurilor preventive. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 127/ A din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10 decembrie 2007 la 5 februarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2009.