ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 389/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 389/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 284/ F din 23 iunie

2008 a Tribunalului Galați, inculpatul B.M. a fost condamnat, la 23 ani

închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176

alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) teza II C. pen.,

s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 22 ani

închisoare aplicată inculpatului B.M. prin sentința penală nr. 54 din 31 august

1989 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1999 din

8 decembrie 1989 a Tribunalului Suprem, din care a rămas neexecutat un rest de

2673 zile închisoare.

Conform art. 61 alin. (1) teza a ll-a C. pen.,

s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului B.M. în prezenta cauză cu restul de

2673 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 22 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 54 din 31 august 1989 a Tribunalului Galați,

dispunându-se ca inculpatul B.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 23

(douăzeci și trei) ani

închisoare, sporită

la 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare, și pedeapsa

complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 8 (opt) ani.

În conformitate cu art. 71 C. pen., s-a

aplicat inculpatului B.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, 24 ore, aferentă zilei de 10

decembrie 2007 și a arestării preventive de la 11 decembrie 2007 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C.

proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul B.M. a fost obligat la

plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a

sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale către partea

civilă M.L.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii,

cuțit aflat la camera de corpuri delicte.

Conform art. 189 C. proc. pen., onorariul

avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru faza de urmărire

penală s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către B.A. Galați.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.,

inculpatul B.M. a fost obligat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

Inculpatul B.M., zis „G.”, are vârsta de 39

de ani, este fără ocupație și locuiește în sat Bucești, jud.

Galați. Inculpatul nu este la primul impact cu

legea penală, acesta fiind

condamnat anterior pentru tentativă de omor

(faptă comisă în timpul minorității) și, respectiv, pentru infracțiunile de

omor deosebit de grav și tâlhărie.

Inculpatul era consătean cu victima M.A.,

acesta din urmă fiind nașul de cununie al fratelui inculpatului. în virtutea

acestei relații, victima M.A. îl vizita uneori pe inculpatul B.M.

În după - amiaza zilei de 9 decembrie 2007,

în jurul orei 17,30, inculpatul a fost vizitat la domiciliu de martorul V.F.,

la scurt timp făcându-și apariția și victima M.A. Inculpatul i-a invitat pe cei

doi în casă, mai precis în marchiza tip hol, și i-a servit cu vin. La scurt

timp, martorul V.F. a plecat acasă, iar victima a mai rămas la domiciliul

inculpatului aproximativ o jumătate de oră, timp în care au consumat împreună

vin.

După plecarea victimei, la ceva timp,

inculpatul a constatat că nu-și găsește telefonul mobil și, fiind în stare de

ebrietate, a presupus

că i I-a sustras

victima. Alimentându-și în continuare starea de agitație

prin acuzarea

și insultarea, în absență, a victimei, inculpatul a hotărât să meargă la

domiciliul victimei pentru a-și recupera telefonul. Înainte de a pleca de la

domiciliu, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit de

bucătărie. Când inculpatul tocmai ieșea pe poartă, martorul C.G. trecea

prin zonă cu căruța. Fiind amic cu el, martorul a oprit

căruța și i-a

cerut inculpatului să-i dea de băut. Drept urmare, inculpatul I-a invitat în

casă pe martor și, împreună, au consumat vin.

Cu această ocazie,

inculpatul l-a rugat pe martor să-l conducă până la

domiciliul părinților victimei, unde acesta, practic,

locuia. După ce s-a interesat de motivul deplasării, martorul a fost de acord

și, împreună cu inculpatul, s-au deplasat la locuința familiei M. Aici,

martorul C.G. a rămas în stradă, în căruță, la o oarecare distanță de poartă,

iar inculpatul a intrat în curte șt a început să o strige pe victimă. A ieșit

afară mama victimei care i-a pus inculpatului că aceasta nu este acasă.

Inculpatul B.M. i-a comunicat motivul pentru care venise, iar mama și tatăl

victimei, care ieșise și el între timp, i-au spus să stea liniștit că-i vor da

ei un alt telefon. Totodată, părinții victimei i-au mai spus că este posibil ca

telefonul să nu fi fost luat de fiul lor, ci inculpatul să-l fi pierdut. în

aceste împrejurări, inculpatul s-a enervat și, spunându-le că nu vrea decât

telefonul lui, a scos din buzunarul gecii cuțitul

de bucătărie și a început să amenințe că o va tăia în bucăți pe victimă. Auzind

conversația celor

trei, și mai ales amenințările inculpatului, martorul

C.G. l-a strigat pe acesta și i-a cerut să plece. Inculpatul i-a dat ascultare

martorului și a părăsit locuința familiei M., fiind condus până la poartă de

părinții victimei care încercau continuu să-l

liniștească.

Aceasta se întâmpla în jurul orelor 20,30 - 21,00.

În continuare, martorul C.G. și inculpatul

s-au întors cu căruța la domiciliul acestuia din urmă, pe drum inculpatul

continuând să facă amenințări la adresa victimei și spunând către

martor că o va omorî pe aceasta dacă nu-i aduce

telefonul. Cei doi au

ajuns la locuința inculpatului în jurul orei

21,00. Martorul a lăsat căruța

la poartă și

a acceptat invitația inculpatului de a mai servi un pahar cu vin, urmându-l pe

acesta în curte. După ce au mai băut 2-3 pahare cu

vin, martorul s-a

îndreptat spre poartă cu intenția de a pleca acasă.

Inculpatul l-a condus pe martor, iar când a ieșit în stradă a văzut-o

pe

victimă întorcându-se la domiciliul lui. Victima M.A. l-a salutat pe

inculpat, dar acesta a acuzat-o de sustragerea telefonului mobil și, trăgând-o

de haine, i-a cerut telefonul. Victima a încercat să-i explice

că nu i-a luat telefonul, însă inculpatul nu a

ascultat-o și a început să o

îmbrâncească și să o lovească. în timpul

acestui conflict, victimei i-a

căzut fesul

de pe cap, iar inculpatului vesta tip blue-jeans, bunuri ce au

fost găsite ulterior de organele de urmărire

penală ou ocazia cercetării

locului faptei.

Martorul C.G., care în

acest timp întorcea căruța,

s-a

speriat de reacția violentă a inculpatului, a urcat imediat în căruță și a

plecat spre locuința sa.

Cu toate încercările

victimei de a-l convinge pe inculpat că nu i-a

sustras telefonul, acesta a continuat să o agreseze,

ducând-o în lovituri de pumni și picioare în curte și, de aici, în casă și apoi

în magazie, de unde strigătele de ajutor ale victimei nu mai puteau fi auzite.

Aici, inculpatul i-a aplicat victimei lovituri repetate cu pumnii și picioarele

peste tot corpul, iar apoi a luat din magazie cuțitul de bucătărie și

înjunghiat-o de mai multe ori peste tot corpul, fără a ține

seama de locul și intensitatea deosebită a

loviturilor pe care le aplica. Dovadă că victima a încercat să se apere sunt și

cele câteva excoriații

de la nivelul feței și a mâinii drepte,

constatate de medicul legist cu ocazia examinării inculpatului.

Cu ultimele puteri, victima s-a prins cu

mâinile de ușa magaziei și, scăpând din mâinile inculpatului, a reușit să

părăsească, în fugă,

locuința acestuia.

După aproximativ 100 metri, în fața locuinței familiei

C., victima și-a

pierdut cunoștința, a căzut la pământ și a decedat.

Inculpatul a încercat să șteargă petele de

sânge rezultate în urma agresării victimei, dar fiind foarte băut nu a reușit

să ducă la capăt această activitate și s-a culcat.

Cu ocazia cercetării locului faptei,

respectiv zona unde a fost găsită decedată victima, locuința inculpatului (în

special marchiza tip hol și magazia), bunurile din locuința inculpatului și

drumul ce leagă cele două locuri, au fost identificate și ridicate mai multe

urme de substanță brun roșcată. Pe partea stângă a drumului comunal, în

imediata apropiere a gardului imobilului nr. 30, aparținând familiei M., a fost

găsit un pantof tip sport, aferent piciorului drept, iar în curtea locuinței

inculpatului, la o distanță de circa 10 metri de poartă, a fost găsit un al

doilea pantof tip sport, aferent piciorului stâng, bunuri ce au fost

recunoscute ulterior de tatăl victimei ca fiind cele cu care era încălțată

aceasta în seara de 09 decembrie 2007. De asemenea, la o distanță de

aproximativ 50 cm de gardul imobilului inculpatului și la circa 2,5 metri față

de poarta de acces în imobil au

fost găsite

fesul victimei și vesta tip blue-jeans aparținând inculpatului.

Pe

niciunul din aceste obiecte vestimentare nu fost găsite pete de sânge, ceea ce

demonstrează că în fața porții a început conflictul,

bunurile căzând în timpul agresiunii. De asemenea, pe dulapul de mici

dimensiuni

din magazie a fost găsit și ridicat un cuțit de bucătărie cu lungimea totală 29

cm. și lama de 17,5/2 cm., pe lama cuțitului existând mai multe urme de

substanță brun roșcată. Petele de sânge găsite în locuința inculpatului (în

hol, magazie și pe bunurile din aceste două încăperi) și în fața locuinței

inculpatului, pe stradă, sunt într-un număr foarte mare, sunt dispuse în mod

dinamic, pe suprafețe mari, ceea ce demonstrează că acestea au rezultat în urma

lovirii

victimei cu intensitate deosebită,

în mod repetat și pe o perioadă mare

de timp.

Din raportul de constatare tehnico -

științifică biocriminalistică a

rezultat că

urmele de substanță brun roșcată ridicate de la fața locului,

de pe

cuțitul găsit în magazia inculpatului și hainele purtate de acesta și victimă

în seara incidentului, sunt urme de sânge uman aparținând grupei sangvine 01,

iar conform raportului de constatare medico -

legală

victima M.A. avea grupa sangvină 01.

Potrivit raportului de

constatare medico - legală, moartea victimei

a fost violentă și s-a datorat anemiei acute prin

hemoragie externă și internă consecutivă politraumatismului cu plăgi contuze,

plăgi înțepat tăiate, fracturi costale bilateral, cu hemotorax bilateral,

produs prin lovire repetată cu corp contondent cu margine alungită, lovire cu

corp înțepător tăietor, posibil cuțit și lovire cu corp dur. între

politraumatismul cu plăgi contuze, plăgi înțepat tăiate, fracturi costale

bilateral, hemotorax bilateral, anemie acută prin

hemoragie externă și internă și moartea victimei există raport direct de

cauzalitate. Leziunile

de violență, și moartea victimei, s-a constatat

că pot data din noaptea de 09 decembrie 2007. Sângele recoltat de la cadavru

conține 0,75gr. %0 alcool și aparține grupei sangvine 01, Rh pozitiv. După

aspectul și topografia leziunilor se poate aprecia că, în momentul producerii

acestor leziuni, agresorul s-a aflat atât în fața

cât și în spatele victimei.

Audiat cu respectarea garanțiilor procesuale,

în cursul urmăririi penale, și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a

avut o poziție

oscilantă. Astfel, inițial

negat săvârșirea faptei susținând că, după ce a revenit de la locuința părinți

victimei, în timp ce consuma vin împreună

cu martorul C.G. a apărut și

victima M.A.

După plecarea martorului, a

continuat să consume băuturi alcoolice cu

victima și a întrebat-o pe

aceasta dacă i-a luat telefonul, fără însă a intra în discuții contradictorii.

La un moment dat, victima a plecat, spunând că i s-au terminat țigările, însă a

revenit după aproximativ o oră. Inculpatul a arătat că M.A. era bătut și plin

de sânge și i-a spus că a fost bătut de trei indivizi, cerându-i totodată să ia

furca și toporul și să meargă după ei. Întrucât victimei îi curgea sânge, a

împins-o în magazie pentru a nu-i murdări covoarele, iar apoi, pentru că îi era

rău, M.A. a plecat acasă. A mai precizat inculpatul că a doua zi, dimineață,

când a mers să-și cumpere țigări, a observat în curte, în apropierea porții,

telefonul mobil despre care bănuia că-i fusese sustras de victimă. Ulterior,

inculpatul a revenit, recunoscând săvârșirea

faptei dar încercând să-și

minimalizeze activitatea infracțională. A

declarat că în timp ce-l conducea pe C.G. către poartă, a venit M.A.

pe care l-a acuzat că i-ar fi sustras telefonul.

După aproximativ 20 de

minute, victima ar fi părăsit locuința spunând că

merge să-și cumpere țigări iar inculpatul s-a pregătit de culcare însă, după

încă 25 de minute, când a mers să stingă lumina în magazie, l-a găsit acolo pe

M.A. care încerca să scoată vin din butoi. În aceste condiții,

după ce l-a întrebat ce face, i-a aplicat

acestuia o lovitură cu piciorul în

spate, lovindu-l astfel cu capul de

butoiul cu vin. Victima s-a ridicat și i-

a

cerut să nu-l mai lovească, dar inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu

pumnul

în față și apoi peste corp. Inculpatul a precizat că M.A. s-a apărat,

lovindu-l, astfel că a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele și,

pentru că era nervos (telefonul mobil fiind foarte important pentru el), a luat

un cuțit ce se afla în magazie și a lovit cu acesta pe victimă, de mai multe

ori, peste tot corpul. A strigat apoi către M.A. să plece acasă și să-i aducă

telefonul, împrejurare

în care victima a

părăsit locuința, lovindu-se și de ușă când a ieșit

. Această ultimă

declarație a fost menținută

de către

inculpat în faza cercetării judecătorești.

Apărarea inculpatului

privitoare la circumstanțele în care au fost săvârșite faptele nu a putut fi

primită, fiind infirmată de celelalte probe administrate în cauză, nefiind în

măsură să înlăture răspunderea penală ori să atenueze gravitatea faptelor. Susținerile

inculpatului în sensul că nu a adresat amenințări la adresa victimei, pe când

se afla la domiciliul părinților acesteia, și că victima a intrat în locuință

sa de

bunăvoie și nu ca urmare a violențelor

exercitate de el s-a constatat că

sunt combătute de celelalte probe

administrate în cauză. Astfel, din declarațiile martorului C.G. a rezultat că,

în timp ce el se pregătea să plece acasă, în jurul orei 21,00 - 21,30, victima

M.A. s-a reîntors la locuința inculpatului, iar acesta a început să o tragă de haine

și să o îmbrâncească, cerându-i telefonul. Martorul a precizat și că, în timp

ce îl aștepta pe inculpat, în fața porții casei părții

vătămate, l-a auzit pe acesta spunându-le părinților părții vătămate că

omoară pe aceasta dacă nu-i dă telefonul.

Din declarația martorului M.G., tatăl

victimei, a rezultat că inculpatul B.M. a venit la domiciliul său, în seara

zilei de 9 decembrie 2007, în jurul orei 21,00, susținând că M.A. i-a sustras

telefonul mobil; martorul a arătat că inculpatul a amenințat că-l va tăia în

bucăți pe M.A. dacă nu-i restituie telefonul mobil, agitând totodată un cuțit

pe care l-a scos din buzunarul hainei. Aceste împrejurări sunt confirmate și de

partea civilă M.L., mama victimei.

De asemenea, martora C.C., vecina

inculpatului, a declarat, că în seara zilei de 9 decembrie 2007, în jurul orei

20,00, când a mers să scoată apă de la fântână, a observat că în fața porții

inculpatului este oprită o căruță tractată de un cal (este vorba despre căruța

martorului C.G. și de momentul dinaintea plecării la locuința părinților

victimei). În jurul orei 21,00 - 21,30, martora a auzit gălăgie în curtea

inculpatului, iar când a ieșit la poartă să vadă ce se întâmplă, a constatat că

la poarta locuinței inculpatului nu se mai afla căruța pe care o văzuse mai

devreme și că din curtea

inculpatului se

auzeau mai multe voci (este vorba despre momentul în

care inculpatul o

agresa pe victimă iar aceasta încerca să-i explice că nu i-a sustras

telefonul).

Din declarația martorei D.L. a rezultat, că

în noaptea de 09 decembrie 2007, în jurul orei 01,00, în toate camerele din

locuința inculpatului luminile erau aprinse iar în

marchiza acestuia era

multă mișcare

(este vorba despre momentul în care inculpatul încerca

să șteargă urmele

de sânge).

Pe niciunul din obiectele vestimentare găsite

în curtea locuinței inculpatului, cu prilejul cercetării locului faptei, nu au

fost găsite pete

de sânge, ceea ce s-a

demonstrat că în fața porții a început conflictul,

bunurile căzând în

timpul agresiunii.

Împrejurarea că partea

vătămată i-ar fi sustras telefonul mobil, în

fapt o simplă presupunere a inculpatului, nu

justifica în nici un fel acțiunea agresivă a inculpatului și nu este de natură

a înlătura sau

atenua răspunderea penală;

de altfel, din chiar declarația inculpatului, rezultă că a găsit, a doua zi

dimineața, telefonul în curtea imobilului în

care locuia.

Sub aspect probatoriu,

prima instanță a menționat că situația de

fapt reținută și vinovăția

inculpatului B.M. au fost dovedite cu: procesul verbal de cercetare la fața

locului și planșele foto

,

raportul de constatare tehnico - științifică biocriminalistică, raportul de

constatare medico - legală, declarațiile martorilor C.G., V.F., M.G.,

declarațiile de

recunoaștere date de

inculpat atât în cursul urmăririi penale și în faza

cercetării

judecătorești.

În drept, prima instanță a reținut că fapta

inculpatului B.M. care, în noaptea de 09 decembrie 2007, pe fondul unui

conflict spontan și al consumului de alcool, în timp ce se aflau în locuința

sa, a aplicat victimei M.A., în mod repetat mai multe lovituri cu cuțitul,

pumnii și picioarele, peste corp și cap, cauzându-i

leziuni ce au produs moartea, în condițiile în care inculpatul a mai

fost

condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de

grav prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 176 alin. (1) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul B.M. criticând-o pentru netemeinicie, susținând că se impune

redozarea pedepsei întrucât a fost provocat de conduita victimei pe care a

surprins-o în noaptea respectivă furând vin din magazie.

Verificând legalitatea și temeinicia

sentinței în raport de motivul invocat, dar și din oficiu sub toate aspectele

de fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

instanța de prim control judiciar a apreciat că apelul nu este fondat pentru

următoarele considerentele:

Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen., circumstanța atenuantă a provocării există când infracțiunea s-a săvârșit

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare

din partea persoanei vătămate sau prin altă acțiune ilicită gravă. Analiza

probatoriului administrat și a împrejurărilor concrete în care s-a săvârșit

fapta dedusă judecății exclude posibilitatea ca inculpatul să fi acționat sub

influența unei tulburări puternice care să fi

fost

determinantă în declanșarea agresiunii exercitate asupra victimei,

simpla

presupunere că aceasta i-ar fi sustras telefonul, neîntrunind condițiile

reținerii provocării invocată de inculpat.

În egală măsură, s-a apreciat că nu poate fi

reținută scuza provocării nici în raport de circumstanțele săvârșirii faptei,

astfel cum au fost prezentate de inculpat, susținerile sale că ar fi surprins

victima furându-i vin din magazie și că, după ce s-au bruscat reciproc, speriat

fiind, deși nu a intenționat să-l omoare, l-a

lovit cu un cuțit aflat pe un

raft, nefiind dovedite, ba, mai mult, sunt

infirmate de probatoriul administrat în cauză, probatoriu din care rezultă,

fără dubiu, că rezoluția infracțională a fost luată încă de la momentul în care

s-a hotărât să-l caute pe M.A. la domiciliul părinților săi, în fața cărora a

amenințat că îl va tăia în bucăți dacă nu îi restituie telefonul,

agitând totodată cuțitul pe care l-a scos din

buzunarul hainei (conform declarației martorului M.G.). Victima nu a intrat de

bună voie în

curtea inculpatului și, cu atât mai puțin, nu a fost

surprinsă furând vin, ci dimpotrivă, prin violențele exercitate încă din

stradă, a fost forțat de inculpat să intre în curte, în casă și apoi în

magazie, de unde nu se puteau auzi strigătele victimei și nici văzute actele de

violență exercitate asupra sa (conform declarațiilor martorului C.G., a

procesului-verbal de cercetare la fața locului și a raportului de constatare

tehnico-științifică biocriminalistică). Faptul că victima a fost supusă unor

violențe deosebite, pe o durată mare de timp (astfel cum rezultă din procesul

verbal de cercetare a locului faptei și din raportul de constatare

medico-legală), conduce la concluzia că inculpatul a acționat cu vinovăție sub

forma intenției directe, și nu pentru că ar fi fost provocat în vreun mod de

victimă.

În consecință, curtea de apel a apreciat că

nu sunt întrunite condițiile reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței

atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., context în care reducerea

pedepsei nu se justifică.

De asemenea, curtea de apel a constatat că

prima instanță, pe baza analizei juste, complete și critice a probelor

administrate, a stabilit în mod corect situația de fapt, dând infracțiunii

comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare, chestiuni necontestate

de apelant. Totodată, prima instanță a efectuat o

judicioasă operațiune

de individualizare a pedepsei și a stabilit corect

modalitatea de

executare a pedepsei, cu

respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, instanța

a avut în vedere atât pericolul social

sporit al faptei, reflectat în

modul și mijloacele în care inculpatul a comis infracțiunea, cât și limitele de

pedeapsă prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prima instanță a avut în

vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, și anume că este

recidivist în condițiile recidivei

postcondamnatorii față de pedeapsa de

22 ani închisoare aplicată pentru

comiterea unui omor deosebit de grav și a unei tâlhării, prin sentința penală nr.

54 din 31 august 1989 a Tribunalului Galați, cu un grad de instrucție submediu,

fiind absolvent a 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, iar în cursul

procesului penal a avut o poziție oscilantă, recunoscând săvârșirea faptei doar

în circumstanțele acceptate de el.

În final, instanța de prim control judiciar,

a reținut că, față de datele care caracterizează fapta (astfel cum au fost

menționate de instanța de fond, și pe care curtea de apel și Ie-a însușit, fără

a aprecia necesar a fi reiterate) și făptuitorul, pedeapsa aplicată răspunde

exigențelor legale și este de natură să asigure finalitatea preventivă, cât și

cea educativă, neexistând temeiuri pentru

modificarea

ei. în ce privește modalitatea de executare, corect instanța

de fond a

apreciat că executarea efectivă, prin lipsirea de libertate, și plasarea

inculpatului într-un mediu închis unde va fi supus unui regim de viață și de

muncă impus, va fi de natură să determine o schimbare în conștiința și

atitudinea sa față de valorile sociale ocrotite de lege.

Prin aceeași decizie a fost menținută starea

de arest a inculpatului.

Împotriva deciziei, inculpatul a declarat

prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Inculpatul a înțeles să

se prevaleze de „dreptul la tăcere” atât în fața instanței de fond, cât și la

instanța de recurs (astfel cum s-a

menționat în partea introductivă a prezentei

decizii). Nu a dat declarații

nici

în fața instanței de apel, cu ocazia dezbaterilor solicitând reducerea

pedepsei.

În apărarea sa, inculpatul a susținut că ar

fi fost provocat de atitudinea victimei care i-ar fi sustras telefonul ori i-ar

fi sustras vin.

Recursul inculpatului

este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care

reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată, și condamnat în primă instanță, este pedepsită cu

detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea

unor drepturi.

În condițiile în care, potrivit fișei de

cazier și actelor dosarului

(sentința

penală

nr. 12 din 31 martie 1986 a Tribunalului Județean Galați pentru tentativă de

omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și sentința penală nr. 54

din 31 august 1989 a Tribunalului Județean Galați pentru omor deosebit de grav,

tâlhărie și violare de domiciliu, prevăzute de art. 174 – art. 176 lit. c) și d)

C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen și art. 192 alin. (2) C. pen., referat al

compartimentului executări penale, dosar primă instanță), inculpatul este

recidivist, fiind la a 3-a infracțiune gravă contra vieții persoanei, ultima

fiind sancționată cu închisoare de 22 ani, pedeapsă din a cărei executare a

fost liberat condiționat, noua pedeapsă nu este excesivă, așa cum pretinde

inculpatul, ci, așa cum corect au menționat ambele instanțe, una care, pe de o

parte, reflectă pericolul social concret al noii fapte și, mai ales,

periculozitatea făptuitorului, iar pe de altă parte, asigură atingerea scopului

prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, din

raportul de expertiză medico-legală psihiatrică

rezultă că inculpatul prezintă „dg. Tulburare de

personalitate de tip antisocial. Abuzuri etilice” și că „păstrează capacitatea

psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are

discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat”.

Apărarea inculpatului,

referitoare la o pretinsă stare de provocare

în care ar fi acționat, a fost examinată de ambele

instanțe și, cu argumente probatorii și juridice pertinente, corect respinsă de

către acestea, Înalta Curte apreciind, în lipsa unor noi aspecte invocate în

recurs, că nu se impune reiterarea acestora.

Susținerile

inculpatului, în sensul sustragerii de către victimă fie a

telefonului, fie a vinului, ori cele

referitoare la o atitudine violentă, agresivă a acesteia, în lipsa unor

elemente cu valoare probatorie, chiar la nivel minimal, sunt de natură a rămâne

doar la stadiul unor alegații ale acestuia. Leziunile corporale constatate pe

corpul inculpatului prin raportul medico-legal de la dosar urmărire penală, cu

caracter minor (1-2 zile îngrijiri medicale), explicate în același act cu

caracter științific ca fiind „produse prin zgâriere cu corp dur cu margine

alungită, posibil unghie”, fac rezonabilă concluzia că acestea relevă acțiunile

de apărare a victimei.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul inculpatului.

Conform art. 88 C. pen., din pedeapsa

aplicată se va deduce durata măsurilor preventive.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 127/ A din 29 octombrie 2008 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și

arestării preventive de

la 10 decembrie 2007 la 5 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 februarie 2009.