ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 484 din 11 noiembrie 2009 Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul C.G.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), tz. II și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. cu referire la alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 37 lit. a) C. pen., art. 80, art.76 alin. (2) C. pen. In baza art. 39 alin. (1), (2) C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului C.G.M.

prin această sentință cu restul de 918 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală 1848 din 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la 16 octombrie 2007, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza. II și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale rezultante. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II și lit. b) C. pen.

A dedus perioada executată, precum și durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 01 martie 2009 și până la zi. In baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.G.M. In baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la comiterea infracțiunii, în lungime de 13 cm, cu lama de 6,5 cm, cu un singur tăiș, vârf ascuțit, mânerul de culoare maro, cu două nituri. A constatat ca partea vătămată B.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză. In baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sfântul Apostol Andrei" Galați suma de 398,38 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească către stat suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut următoarele; Inculpatul C.G.M. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani și 8 luni închisoare și a început executarea la data de 05 ianuarie 2007. Inculpatul a executat o parte din pedeapsă în Penitenciarul Brăila, loc în care se afla și partea vătămată B.I. Cei doi se cunoșteau de dinainte de perioada încarcerării și pentru că făceau parte din găști diferite, au avut conflicte fizice și verbale. În luna noiembrie 2008, inculpatul și partea vătămată au fost transferați în Penitenciarul Galați, fiind încarcerați în camere diferite.

Inculpatul C.G.M. a fost repartizat în camera 110, împreună cu alți deținuți printre care și martorul G.C. (declarație parte vătămată, file 11-15; deci. martori, file 66-70, 91-93; declarație inculpat, file 135-151). Într-una din zilele lunii februarie 2009, în timp ce se afla în curtea de aer, martorul G.C. a fost lovit cu picioarele în stomac și palmele peste cap de către partea vătămată B.I., motivat de faptul că părea să fie în relații apropiate de inculpatul C.G.M. Despre acest incident, martorul G.C. a povestit inculpatului C.G.M., situație în care a zis ceva de genul „lasă că ies eu la aer" și chiar a ascuns în despărțitura dintre tablă și beton din curtea de aer nr. 4, un cuțit. Inculpatul C.G.M.

nu a solicitat cu acel prilej ajutorul martorului, într-o eventuală confruntare cu partea vătămată, și nici nu a spus martorului, în mod concret, ce avea de gând să facă. (declarație martor, file, 91-93; declarație inculpat, file 135-151) La data de 01 martie 2009, în jurul orelor 08,30, inculpatul C.G., martorii G.C., A.I. și B.G., au ieșit la plimbare în curtea de aer nr. 4. Atât la scoaterea de pe camera de încarcerare cât și la preluarea de către supraveghetorul de curte, tuturor celor menționați li s-a făcut percheziție corporală sumară, ocazie cu care nu s-au găsit asupra lor obiecte înțepător-tăietoare. In aceeași curte de aer nr.4, au fost scoși la aer, partea vătămată B.I. și martorii pe F.E.

și M.C. După un timp, inculpatul C.G.M. i-a reproșat părții vătămate B.I., faptul că l-a agresat pe martorul G.C., moment din care au început să se jignească, să se înjure și amenințe reciproc. Partea vătămată a spus inculpatului că oricum mai are vreo două zile până se liberează și o să-i dea foc la casă. Pe fondul acestor discuții, inculpatul C.G.M. a scos din locul în care îl ascunsese cuțitul și îl ținea în palmă iar partea vătămată B.I., de asemenea, a scos și ținea în mâna dreaptă un cuțit improvizat. In continuare, partea vătămată B.I. a adus la cunoștința inculpatului că-i dă termen 10 minute ca s-o lovească cu cuțitul, în caz contrar îl va tăia ea. Deoarece urma să fie scoși din curtea de aer, iar termenul acordat de partea vătămată se împlinea, inculpatul C.G.M.

a spus martorului G.C. „intră țigane în el că mai mult de una nu poate să-ți dea". Martorul Borul G.C., în ideea de a-l proteja cumva pe inculpat, a început să se plimbe pe lângă partea vătămată B.I. Deranjată de prezența martorului, partea vătămată B.I. a ridicat cuțitul să-1 lovească pe martor, în zona brațului, reușind doar să-i taie geaca. În aceste împrejurări, martorul G.C. a apucat-o pe partea vătămata de mâna în care avea cuțitul, fiind față în față cu partea vătămată. In acest moment, inculpatul C.G.M. a venit în spatele părții vătămate B.I. și i-a aplica mai multe lovituri cu cuțitul în spate și în brațul stâng, în condițiile în care, partea vătămată s-a mișcat pe parcursul agresiunii.(procese verbale și planșa fotografică, file 4-10; xerocopii acte întocmite de Penitenciarul Galați, file 18-43; declarații martori, file 66-93; declarație inculpat, file 135-151).

Auzind zgomotul specific unei altercații, zgomot de tablă lovită, martorul A.N. - supraveghetor curte, a mers lângă curtea de aer nr. 4 și a observat că în zona dreaptă a curții, erau strânși deținuții, iar în momentul în care aceștia s-au răsfirat, în centru se aflau inculpatul C.G., partea vătămată B.I. și martorul G.C. După aplicarea loviturii, partea vătămată nu a dat semne că s-ar simți rău. Au fost scoși din curtea de aer nr. 4 și duși în camerele de deținere. In scurt timp, părții vătămate B.I. i s-a făcut rău, situație în care șeful de cameră, martorul G.D. a solicitat martorului P.M. - supraveghetor secție, să o ducă pe partea vătămată la cabinetul medical. Dată fiind gravitatea leziunilor, partea vătămată B.I.

a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Apostol Andrei" Galați, (declarații martori, file 66-93; declarație inculpat, file 135-151). Ulterior, lucrătorii Penitenciarului Galați au procedat la efectuarea unor verificări, ocazie cu care din camera de aer nr. 4 s-a ridicat cuțitul de care s-a folosit inculpatul la comiterea infracțiunii, din camera nr.110, camera în care locuia inculpatul s-a ridicat cuțitul care aparținea martorului G.C., iar din camera în care locuia partea vătămată B.I. s-a ridicat un cuțit care, probabil, a aparținut părții vătămate.(acte, file 18-43). Din raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică a rezultat că pe cuțitul cu mâner din lemn și bandă adezivă transparentă, pe cuțitul cu mâner din material textil, pe cuțitul cu mâner din lemn, pe pantalonul scurt culoare gri cu negru și pe pantalonul blug nu s-au pus în evidență urme de sânge.

Pe tricoul culoare neagră cu mânecă scrută și pe bluza de trening culoare gri, s-au pus în evidență urme de sânge uman ce aparținea grupei de sânge BIII.(planșe fotografice, ordonanță și raport, file 44-53).

Din raportul de constatare tehnico-științifică traseologică au rezultat următoarele: - bluza de trening și tricoul puse la dispoziție au prezentat fiecare câte trei orificii înțepat tăiate, având dimensiunile de 10 mm, 18 mm, 20 mm, respectiv 10 mm, 14 mm, 9 mm; - orificiile înțepat-tăiate de pe bluza de trening cât și cele de pe tricou sunt plasate, astfel două în partea superioară a brațului stâng și unul la partea posterioară stânga, existând corespondență între acestea; - orificiile de pe bluza de trening și tricoul părții vătămate au fost create de un corp tăietor-înțepător, probabil cuțit, cu forma și dimensiunile asemănătoare cu cele ale cuțitelor puse la dispoziție.(planșe fotografice, ordonanță și raport, file 54-65) Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părții vătămate B.I.

au rezultat următoarele: - partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri active cu un corp înțepător-tăietor; - leziunile pot data din 01 martie 2009; - necesită pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații; - intersectând peretele toracic și aparatul respirator leziunile i-au pus în primejdie viața, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare și în timp util; - poziția victimă agresor a fost variabilă în timp; - având în vedere că plăgile descrise au fost prelucrate chirurgical și ținând cont de lipsa descrierii amănunțite a leziunilor traumatice în foaia de observație, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra datelor privind dimensiunile obiectului vulnerant.(raport de constatare medico-legală, fia 16). Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu probele administrate în cauză.

La dozarea și individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., persoana inculpatului, circumstanțele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul C.G.M. Prin motivele de apel soluția a fost criticată de către Parchet ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate ca și a sporului aplicat, având în vedere dispozițiile art. 39 alin. (1) și (2) C. pen. și totodată deducerea greșită a perioadei de arest preventiv. S-a susținut că nu fost analizate corect criteriile de evaluare prevăzute de art. 72 C. pen. în raport cu gravitatea deosebită a faptei și a stării de recidivă în care inculpatul se afla, dar și a faptului că, în penitenciar fiind, a fost sancționat disciplinar de mai multe ori pentru violență.

S-a solicitat ca, în rejudecare, să se reevalueze probele și să se aplice inculpatului o pedeapsă mai aspră cu un spor corespunzător. La rândul său, inculpatul, prin apărătorul său, a criticat hotărârea dată, în sensul că sancțiunea este prea aspră și să se țină cont că în raport de împrejurările în care fapta s-a comis se impunea achitarea inculpatului, întrucât a fost provocat, comițând fapta sub impulsul unei puternice tulburări. S-a solicitat ca, în rejudecare, să fie respins apelul declarat de Parchet, considerând că instanța de fond a aplicat o sancțiune corectă.

Prin decizia penală nr. 15/A din 3 februarie 2010 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 484 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 3851/121/2009 și în consecință: A desființat în parte sentința penală nr. 484 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare: A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.G.M. perioada de arest preventiv începând cu data de 05 martie 2009 la zi, respectiv 03 februarie 2010 și a menținut starea de arest. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.G.M. împotriva sentinței penale nr. 484 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 3851/121/2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul-apelant la 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Galați. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în cauză, fapta săvârșită de inculpat fiind pe deplin dovedită. De asemenea pedeapsa aplicată a fost apreciată ca fiind corect individualizată, cu respectarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen., nefiind justificată reindividualizarea acesteia, solicitarea privind reținerea legitimei apărări a fost respinsă ca nefondată, din materialul probator nerezultând existența unui atac direct material și injust din partea părții vătămate.

A fost dedusă perioada de arest preventiv în mod corespunzător în funcție de actele dosarului. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și recurentul C.G.M. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în motivele scrise și susținute oral de reprezentantul Ministerul Public a apreciat decizia penală ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului are un cuantum nejustificat de redus, în raport de fapta și persoana inculpatului și totodată în mod nejustificat nu s-a dedus perioada cuprinsă între 01 martie 2009 și 5 martie 2009. Inculpatul a solicitat achitarea sa, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 5 pct. 18 C. proc.

pen., întrucât a acționat în legitimă apărare. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor de casare invocate, și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. consideră fondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, și nefondat pe cel al inculpatului pentru următoarele considerente: Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că, în mod corect, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 37 lit. a) C. pen., art. 80, art. 76 alin. (2) C. pen., în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență disp. art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului C.G.M. care, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Galați, la data de 1 martie 2009, pe fondul unui conflict spontan a lovit cu cuțitul pe partea vătămată (deținut) B.I., în zone vitale ale corpului, punându-i viața în primejdie, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tentativă de omor. Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești au rezultat împrejurările în care victima a fost lovită de inculpat.

Susținerile recurentului-inculpat C.G.M. în sensul că, tot acest conflict a fost spontan, că obiectul vulnerant (cuțitul) nu-i aparținea, ci era al martorului U.F., că anterior între inculpat și partea vătămată nu au existat conflicte, sunt nefondate, fiind infirmate de declarațiile martorilor prezenți la momentul desfășurării conflictului. Astfel se reține că partea vătămată a avut un schimb de replici cu inculpatul, după care a fost ținută de martorul G.C. pentru ca inculpatul C. să-i aplice mai multe lovituri (declarații martori U.F., A.I., M.C.). Martorul G.C. a învederat faptul că inculpatul a ascuns un cuțit în despărțitura dintre lemn și tablă din curtea de aer 4, iar cu o zi înainte de conflict acesta, referindu-se la partea vătămată „chiar a declarat că, „lasă că ies eu la aer”, prefigurând o posibilă acțiune violentă îndreptată împotriva acesteia.

Astfel, cu privire la situația de fapt, reținută de către instanța de fond, cât și de cea de prim control judiciar, nu se poate vorbi de o eroare gravă de fapt, în sensul art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., aceasta nefiind contrară actelor și probelor dosarelor. Pentru a fi reținută „ eroarea gravă de fapt, trebuie să se constate că această eroare a influențat hotărâtor soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a situației de fapt să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea inculpatului. Practic situația de fapt învederată de către inculpat este în contradicție cu probele dosarului, iar cea reținută de către instanță a fost încadrată corespunzător și în drept.

Referitor la critica recurentului-inculpat privind nereținerea legitimei apărării, Înalta Curte face următoarele precizări: Potrivit art. 44 C. pen., legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. De esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia ori un interes obștesc și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui interes obștesc și să le pună în pericol grav. De asemenea, și fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului. Ori, în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici cele referitoare la apărare. Astfel, după cum rezultă din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, deși partea vătămată a avut o atitudine provocatoare, aceasta nu s-a concretizat în agresiune fizică asupra inculpatului cu un obiect tăietor – înțepător în mod direct și imediat, astfel încât acesta din urmă să fie nevoit să riposteze în aceleași condiții pentru a-și proteja viața sau integritatea corporală.

Pe de altă parte având în vedere mediul în care se aflau cei doi, inculpatul, în condițiile în care s-ar fi considerat amenințat și supus unui atac din partea părții vătămate, avea posibilitatea să se adreseze supraveghetorului pentru a aplana conflictul și a se îndepărta de partea vătămată. Astfel, fapta săvârșită de inculpat nu a corespuns nevoii de apărare pe care a creat-o atacul, întrucât inculpatul a lovit-o pe victimă cu cuțitul în timp ce acesta era cu spatele la ea, neavând posibilitatea minimă de riposta, astfel încât nu se poate pronunța achitarea inculpatului, nefiind întrunite condițiile legitimei apărări așa cum se desprind din dispozițiile art. 44 C. pen. Pentru aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului. În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.) invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați Înalta Curte îl consideră fondat. Deși cele două instanțe au stabilit în mod corect vinovăția inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia nu reflectă pericolul social sporit al faptei și al făptuitorului, apărând ca netemeinică. Actul de violență comis de inculpat îndreptat fiind împotriva valorii sociale supreme - viața -, atrage în numele dreptului inviolabil la viață, la integritatea fizică, psihică și materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului.

Atitudinea inculpatului și modul de comitere al faptei, mediul penitenciar în care a fost comisă nu pot fi omise, ele nefiind corect evaluate de instanțele de fond și prim control judiciar în alegerea pedepsei. Nu se poate ca, pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi și cărora a încercat să le curme viața, răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții. Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fata societății. Fiind în executarea altei pedepse privative de libertate acesta nu a dat dovezi că s-ar îndrepta și persistă în conduita infracțională. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin. (1) -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni". Fapta este neîndoielnic grava, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va ține seama că acțiunea violentă a inculpatului a avut drept consecință punerea în primejdie a unei vieți omenești, împrejurare care coroborată cu locul în care fapta a fost săvârșită, modalitatea de comitere, demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoz.

art. 1 C. pen., ce prevăd că "legea penală apără persoana, drepturile si libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept". Astfel, Înalta Curte va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsă pe care o consideră necesară pentru reeducarea sa viitoare. În ceea ce privește perioada prevenției ce se impunea a fi dedusă în mod corect și care a făcut obiectul unuia din motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, (art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen.), având în vedere dispozițiile art. 385 17 C. proc. pen. raportată la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., mențiuni care sunt obligatorii a le conține decizia pronunțată, apreciază acest motiv a nu fi un caz autentic de casare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul a comis fapta din prezenta cauză, în timp ce executa în Penitenciarul Galați, pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1848 din 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la 16 octombrie 2007. Întrucât se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, conform prevederilor art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunea de tentativă omor, fiind comisă în timpul executării pedepsei anterioare, în cauză au fost aplicate prevederile art. 39 alin. (2) C. pen., prin contopirea pedepsei aplicate în cauză cu pedeapsa ce a mai rămas de executat (restul fiind stabilit prin scăderea din pedeapsa de 4 ani și 8 luni a duratei executate, până la data comiterii faptei, respectiv 01 martie 2009). În perioada 01 martie 2009 – 05 martie 2009 inculpatul a continuat să execute pedeapsa rezultată de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1848 din 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Brăila.

În aceste condiții, deducerea de către instanța de apel doar a perioadei executate, începând cu 05 martie 2009, când inculpatul a fost reținut pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 37 lit. a) C. pen., presupune omiterea celei cuprinse, între 01 martie 2009 și 05 martie 2009, în condițiile în care restul de 918 zile a fost calculat, având în vedere data comiterii faptei din prezenta cauză, motiv pentru care va deduce și această perioadă. Pentru aceste considerente în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul parchetului, va casa în parte atât decizia penală 15/A din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, cât și sentința 484 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Galați și rejudecând: Va descontopi pedeapsa finală de 3 ani și 2 luni închisoare, în elementele componente, după cum urmează: - pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen. și art.76 alin. (2) C. pen.; - sporul de 2 luni închisoare; - restul de 918 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1848 din 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la 16 octombrie 2010; Va majora pedeapsa principală la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen.

cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. , art. 37 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. Va majora la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale rezultante. Va înlătura sporul de 2 luni închisoare. Conform art. 39 alin. (1) și (2) C. pen. va contopi pedeapsa de 5 ani închisoare cu restul de 918 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 1848 din 25.09 2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la 16 octombrie 2010, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante. În baza art. 71 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 1 martie 2009 la 4 martie 2009 și reținerea și arestarea preventivă de la 5 martie 2009 la 22 aprilie 2010. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G.M. împotriva aceleiași decizii penale. Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 15/A din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpatul C.G.M. Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 484 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Galați și rejudecând: Descontopește pedeapsa finală de 3 ani și 2 luni închisoare, în elementele componente, după cum urmează: - pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen.; - sporul de 2 luni închisoare; - restul de 918 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1848 din 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la 16 octombrie 2010; Majorează pedeapsa principală la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. Majorează la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale rezultante.

Înlătură sporul de 2 luni închisoare. Conform art. 39 alin. (1) și (2) C. pen. contopește pedeapsa de 5 ani închisoare cu restul de 918 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 1848 din 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la 16 octombrie 2010, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante. În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 1 martie 2009 la 4 martie 2009 și reținerea și arestarea preventivă de la 5 martie 2009 la 22 aprilie 2010. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G.M. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 22 aprilie 2010