ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2958/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2958/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 154 din data de 16 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, s-au dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul G.A., cetățenie română, studii gimnaziale, fără ocupație, cu antecedente penale, în prezent deținut la Penitenciarul de Minori și Tineri T., la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza. II și b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea tentativei la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. în ref. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului G.A. prin Sentința penală nr. 903/2007 a Judecătoriei Galați (definitivă la 09 iunie 2008) și a dispus executarea acestei pedepse alături de cea aplicată prin prezenta, în total inculpatul urmând să execute o pedeapsă principală de 9 ani și 2 luni închisoare plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului G.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.
A menținut starea de arest a inculpatului G.A. iar conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată durata executată de la 23 august 2009 la zi, respectiv 16 aprilie 2010.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. h) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.A.I., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, în prezent deținut la Penitenciarul G., pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. prin retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată B.A.A.
Conform art. 14 C. proc. pen. în referire la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul G.A. la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă B.A.A. și suma de 3220,87 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean Galați.
A respins, ca nefondate celelalte pretenții civile solicitate în cauză.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G.A. după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Conform art. 189 și 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul G.A. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
În baza art. 192 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a obligat pe partea vătămată B.A. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Fapta inculpatului G.A. care, la data de 15 noiembrie 2008, în loc public, a aplicat lovituri puternice cu o bâtă în zona capului părții vătămate B.A., cauzându-i grave leziuni traumatice și punându-i în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul G.A.
În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:
Nemulțumirea față de sentința apelată se referă la pedeapsa care a fost aplicată și care este prea mare. Inculpatul că nu a făcut altceva decât să răspundă unei rugăminți a altui inculpat - T.A.I. - de a aplica o corecție părții vătămate. Partea vătămată s-a împăcat și și-a retras plângerea față de inculpatul T.A.I. și a rămas în proces doar inculpatul G.A.
Apreciază că față de condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, puteau fi reținute circumstanțe atenuante judecătorești în favoarea inculpatului, astfel cum s-a solicitat în fața instanței de fond și solicită ca, în urma admiterii apelului, să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judecătorești, cu consecința prevăzută de lege, respectiv coborârea pedepsei sub minimul special, cu menținerea revocării pedepsei, cu onorariul din fondurile Ministerului Justiției.
Prin Decizia penală nr. 35/A din 17 iunie 2010 Curtea de Apel Galați, secția minori și de familie, a dispus următoarele:
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.A. (în prezent deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri T.) împotriva Sentinței penale nr. 154 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Galați.
În baza disp. art. 383 alin. (1
1
) și art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.A.
În baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 23 august 2009 la zi, respectiv 17 iunie 2010.
În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu în apel pentru inculpat a fost avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a constata că prima instanță reținuse în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului pe baza unei analize complete a materialului probator.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut că, în ziua de 15 noiembrie 2008, în loc public, inculpatul a aplicat o lovitură puternică cu o bâtă în zona capului părții vătămate B.A.A., cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viața.
Fapta astfel comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. în ref. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a constatat că vinovăția inculpatului sub forma intenției a fost corect reținută de către instanța de fond.
Împrejurarea că inculpatul G.A. nu a făcut altceva decât să răspundă unei rugăminți a coinculpatului T.A.I. - de a aplica o corecție părții vătămate - nu este de natură să minimalizeze răspunderea penală a acestuia.
Reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen. nu reprezintă o obligativitate pentru instanța de judecată. Aplicarea circumstanțelor atenuante se realizează prin raportare la celelalte criterii de individualizare a răspunderii penale prevăzută la art. 72 C. pen.
Având în vedere gravitatea infracțiunii comisă de inculpat, modalitățile și împrejurările săvârșirii - așa cum au fost arătate mai sus -, urmarea produsă și atingerea adusă relațiilor sociale ce apără viața persoanei, precum și față de împrejurarea că inculpatul nu se afla la primul impact cu legea penală, s-a sustras de la urmărirea penală, s-a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare este legală și temeinică, neimpunându-se reducerea acesteia.
Împrejurarea că inculpatul G.A. a recunoscut fapta comisă nu impune reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., întrucât acest aspect intră în contradicție cu criteriile concrete de individualizare a răspunderii penale, arătate mai sus.
Împotriva deciziei penale pronunțate de instanța de apel, a formulat recurs inculpatul G.A., criticând soluția instanței de apel, ca fiind nelegală și netemeinică, invocând în acest sens cazul de casare prev. de art. 385
15
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul că, deși a recunoscut săvârșirea faptei, nu i-au fost aplicate circumstanțe atenuante.
Examinând legalitatea și temeinicia soluția instanței de apel, din punct de vedere al motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată critica ca fiind nefondată, urmând a respinge recursul formulat ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel în mod corect nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea recurentului și acestea nu se impun a fi acordate prin prisma motivului de recurs, deoarece recurentul nu este un infractor primar, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia în cuantumul aplicat, au fost avute în vedere la aplicarea pedepsei dispozițiile art. 72 C. pen., privind individualizarea pedepsei; mai mult chiar, recurentul s-a sustras o perioadă de la urmărirea penală.
Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul G.A., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 23 august 2009 la zi și va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 august 2009 la 1 septembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2010.