ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4759/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65 din 24 aprilie

2003, pronunțată de Tribunalul Neamț a fost condamnat inculpatul S.V. la

pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de

art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 3

decembrie 2002 la zi.

Sub aspectul laturii civile s-a luat

act că partea vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă, iar în temeiul art.

188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului

orășenesc Tg. Neamț suma de 8.021.990 lei cheltuieli de spitalizare, cu dobânda

legală aferentă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul este căsătorit din anul

1985 cu partea vătămată S.A., căsătorie din care au rezultat 11 copii, toți

minori, cu vârste cuprinse între 1 și 17 ani. Relațiile inculpatului cu soția

sa, s-au deteriorat în timp datorită faptului că acesta a început să consume

băuturi alcoolice, iar pe fondul stării de ebrietate devenea violent.

La data de 17 noiembrie 2000, fiind

în stare de ebrietate, inculpatul și-a lovit grav soția, provocându-i o

fractură de mandibulă, pentru a cărei vindecare au fost necesare 50-55 zile

îngrijiri medicale.

În luna august 2001, pe același fond

al consumului de alcool, a provocat din nou scandal, ocazie cu care și-a lovit

soția și copii.

Întrucât nu mai suporta violențele

repetate ale inculpatului, partea vătămată împreună cu cei 11 copii au părăsit

domiciliul conjugal și s-a refugiat la locuința părinților săi din satul

Tolici, jud. Neamț. După separarea soților S., inculpatul a făcut mai multe

demersuri pentru a o convinge pe soția sa să reia conviețuirea, însă a fost

respins.

Iritat de refuzul soției sale de

împăcare, inculpatul s-a deplasat la data de 1 decembrie 2002, la soția sa și

în dreptul locuinței unei mătuși a făptuitorului a observat-o pe partea

vătămată și a atacat-o cu un cuțit, aplicându-i mai multe lovituri în zona

toraco-lombară, abdominală și în regiunea capului, cea mai puternică lovitură

de cuțit fiindu-i aplicată în spate, provocându-i o plagă toracică penetrantă.

Datorită intensității loviturii, lama cuțitului s-a rupt și a rămas în corpul

victimei.

După comiterea infracțiunii,

inculpatul a fugit și s-a ascuns în pădure.

S-a mai reținut că victima a fost

internată de urgență în spital, cu multiple plăgi tăiate, cranio-faciale,

toracice (penetrante) abdominale cu secțiune de jejun și peritonită localizată,

leziuni ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și care

i-au pus viața în primejdie, viața fiindu-i salvată datorită intervenției

chirurgicale de urgență.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza actelor medico-legale, declarațiilor părții vătămate,

proceselor verbale indicate de organele de cercetare penală, depozițiile

martorilor T.E., S.M. și S.A.M., probe coroborate cu declarațiile inculpatului

care a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 243 din 17 iunie 2003, a admis apelul formulat de inculpat, a

desființat în parte sentința formulată și a reținut că încadrarea corectă a

faptei este art. 20, raportat la art. 174 lit. c) și i) C. pen. și nu art. 174

– art. 175 lit. c) și i) C. pen., text care apare atât în minuta sentinței, cât

și în dispozitivul acesteia.

Împotriva deciziei menționate

inculpatul a declarat recurs prin care a criticat-o pentru netemeinicie,

solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, la dozarea

pedepsei, a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar

instanța de control judiciar a verificat hotărârea pronunțată, printre altele,

și sub aspectul temeiniciei, constatând că s-a ținut seama atât de pericolul

social concret al faptei comise, cât și de datele ce caracterizează persoana

făptuitorului.

Pericolul social al infracțiunii

este subliniat de ferocitatea atacului, inculpatul aplicând multiple lovituri

cu cuțitul în toate zonele vitale ale corpului (cap, torace, abdomen), cuțitul

rămânând înfipt în toracele victimei, precum și de consecințele acutei

agresiuni, victima fiind salvată numai în urma unei intervenții chirurgicale de

urgență.

Referitor la profilul moral al inculpatului,

din probele aflate la dosar rezultă că acesta este un alcoolic învederat, și-a

agresat soția și copii în mod repetat, iar după comiterea tentativei de omor a

fugit și nu a acordat vreun ajutor victimei deși și-a văzut soția căzută la

pământ și plină de sânge.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanța de

fond și verificate de instanța de control judiciar, pedeapsa aplicată,

orientată spre limita inferioară a textului sancționator, fiind bine dozată,

motiv pentru care recursul declarat va fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 243 din 17 iunie 2003

a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 decembrie 2002 la 24

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.