ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4759/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 65 din 24 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Neamț a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 3 decembrie 2002 la zi. Sub aspectul laturii civile s-a luat act că partea vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă, iar în temeiul art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului orășenesc Tg.

Neamț suma de 8.021.990 lei cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul este căsătorit din anul 1985 cu partea vătămată S.A., căsătorie din care au rezultat 11 copii, toți minori, cu vârste cuprinse între 1 și 17 ani. Relațiile inculpatului cu soția sa, s-au deteriorat în timp datorită faptului că acesta a început să consume băuturi alcoolice, iar pe fondul stării de ebrietate devenea violent. La data de 17 noiembrie 2000, fiind în stare de ebrietate, inculpatul și-a lovit grav soția, provocându-i o fractură de mandibulă, pentru a cărei vindecare au fost necesare 50-55 zile îngrijiri medicale.

În luna august 2001, pe același fond al consumului de alcool, a provocat din nou scandal, ocazie cu care și-a lovit soția și copii. Întrucât nu mai suporta violențele repetate ale inculpatului, partea vătămată împreună cu cei 11 copii au părăsit domiciliul conjugal și s-a refugiat la locuința părinților săi din satul Tolici, jud. Neamț. După separarea soților S., inculpatul a făcut mai multe demersuri pentru a o convinge pe soția sa să reia conviețuirea, însă a fost respins. Iritat de refuzul soției sale de împăcare, inculpatul s-a deplasat la data de 1 decembrie 2002, la soția sa și în dreptul locuinței unei mătuși a făptuitorului a observat-o pe partea vătămată și a atacat-o cu un cuțit, aplicându-i mai multe lovituri în zona toraco-lombară, abdominală și în regiunea capului, cea mai puternică lovitură de cuțit fiindu-i aplicată în spate, provocându-i o plagă toracică penetrantă.

Datorită intensității loviturii, lama cuțitului s-a rupt și a rămas în corpul victimei. După comiterea infracțiunii, inculpatul a fugit și s-a ascuns în pădure. S-a mai reținut că victima a fost internată de urgență în spital, cu multiple plăgi tăiate, cranio-faciale, toracice (penetrante) abdominale cu secțiune de jejun și peritonită localizată, leziuni ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și care i-au pus viața în primejdie, viața fiindu-i salvată datorită intervenției chirurgicale de urgență. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza actelor medico-legale, declarațiilor părții vătămate, proceselor verbale indicate de organele de cercetare penală, depozițiile martorilor T.E., S.M.

și S.A.M., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 243 din 17 iunie 2003, a admis apelul formulat de inculpat, a desființat în parte sentința formulată și a reținut că încadrarea corectă a faptei este art. 20, raportat la art. 174 lit. c) și i) C. pen. și nu art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen., text care apare atât în minuta sentinței, cât și în dispozitivul acesteia. Împotriva deciziei menționate inculpatul a declarat recurs prin care a criticat-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar instanța de control judiciar a verificat hotărârea pronunțată, printre altele, și sub aspectul temeiniciei, constatând că s-a ținut seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului. Pericolul social al infracțiunii este subliniat de ferocitatea atacului, inculpatul aplicând multiple lovituri cu cuțitul în toate zonele vitale ale corpului (cap, torace, abdomen), cuțitul rămânând înfipt în toracele victimei, precum și de consecințele acutei agresiuni, victima fiind salvată numai în urma unei intervenții chirurgicale de urgență.

Referitor la profilul moral al inculpatului, din probele aflate la dosar rezultă că acesta este un alcoolic învederat, și-a agresat soția și copii în mod repetat, iar după comiterea tentativei de omor a fugit și nu a acordat vreun ajutor victimei deși și-a văzut soția căzută la pământ și plină de sânge. Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanța de fond și verificate de instanța de control judiciar, pedeapsa aplicată, orientată spre limita inferioară a textului sancționator, fiind bine dozată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 243 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 decembrie 2002 la 24 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.