ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1302/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 124 din 12 iulie 2002, Tribunalul Neamț a dispus

condamnarea inculpatului M.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit.

b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest și

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 februarie

2002, la zi.

S-a luat act că partea vătămată M.M.

nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul să achite

Spitalului Orășenesc Târgu Neamț suma de 5.523.664 lei cheltuieli de

spitalizare, iar Serviciului de Ambulanță suma de 433.285 lei cheltuieli de

transport.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul M.V. locuia în comuna

Bălțătești, jud. Neamț, împreună cu soția sa, M.V. și fiica M.M., în vârstă de

23 de ani.

În seara zilei de 25 februarie 2002,

în jurul orei 23,00, inculpatul, aflat în stare de ebrietate s-a întors la

domiciliu și a intrat în camera unde se afla fiica sa, care se uita la

televizor. Inculpatul a dat sonorul televizorului la maxim. Soția sa, M.V. și

fiica lor, M.M., i-au spus inculpatului să dea sonorul mai încet.

Iritat de faptul că partea vătămată

M.M. a intervenit în conflictul verbal dintre el și soția sa, inculpatul a

lovit-o cu un obiect înțepător-tăios (o lamă) în zona abdomenului, cauzându-i o

plagă tăiată penetrantă abdominală, cu secțiune de ciucure epiploic sigmoidian

și hemoragie în spațiul retroperitoneal stâng, leziuni care, prin gravitatea

lor, au pus în primejdie viața victimei, astfel cum reține în constatarea

medico-legală efectuată de Serviciul de Medicină Legală Neamț și în raportul de

expertiză medico-legală traumatologică al I.M.L. Iași.

După ce și-a agresat fiica,

inculpatul a plecat din nou la bar pentru a consuma băuturi alcoolice.

Partea vătămată a fost transportată

cu ambulanța la Spitalul Orășenesc Târgu Neamț unde a fost supusă unei

intervenții chirurgicale, necesitând 18 - 19 zile îngrijiri medicale pentru

vindecare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul M.V., solicitând admiterea lui, casarea hotărârii

atacate și în principal, achitarea sa pentru fapta reținută în sarcina lui, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

deoarece nu este autorul faptei.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 363 din 5

noiembrie 2002, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul M.V., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

și în principal, achitarea sa pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și lucrările

dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului conform materialului probator administrat în cauză și au

aplicat o pedeapsă just individualizată.

Apărarea inculpatului în sensul că

nu este autorul faptei reținută în sarcina sa, este infirmată de probele

administrate.

Vinovăția inculpatului a fost

stabilită cu certitudine prin declarațiile părții vătămate M.M., ale martorelor

B.E., F.A. (cărora M.V. le-a relatat imediat cele întâmplate), a martorei M.V.

și prin depozițiile inculpatului, de recunoaștere a faptei.

Astfel, în declarația dată în fața

organelor de urmărire penală, inculpatul a descris minuțios modul în care i-a

produs leziunile părții vătămate și anume: „am luat din suportul situat sub

oglindă o lamă de ras, pe care am ținut-o la unghia degetului mare, după care

am tăiat cu acest obiect pe fiica mea M., în zona abdominală”. Această

declarație se coroborează cu concluziile Raportului de expertiză medico-legală

efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași, din care rezultă că partea

vătămată M.M. a prezentat o plagă penetrantă abdominală cu secțiune de ciucure

epiploic sigmoidian cu hemoragie spațiul retroperitoneal stâng, leziunea

producându-se prin lovire activă cu obiect înțepător-tăios.

Revenirea martorei M.V. și a părții

vătămate M.M., asupra declarațiilor date în fața organelor de urmărire penală,

sunt lipsite de relevanță, deoarece nu se coroborează cu nici o probă

administrată în cauză, întrucât nu există dovezi că leziunile suferite de

victimă ar fi fost produse în alte împrejurări.

Așa fiind, se constată că cererea

formulată de inculpat în sensul achitării lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru tentativă la infracțiunea

de omor calificat, nu este fondată și urmează să fie respinsă.

Cu privire la pedeapsa aplicată

inculpatului, se apreciază că aceasta a fost just individualizată în raport de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepsei instanțele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al

faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și datele ce

caracterizează persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea

penală, a recunoscut inițial fapta și a regretat-o.

De altfel, pedeapsa de 6 ani

închisoare se încadrează în limitele prevăzute de textul de lege incriminator

și este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserției

sale în societate și prevenția generală.

Cum nici cel de al doilea motiv de

recurs se constată că nu este întemeiat, urmează ca recursul declarat de

inculpat să fie respins, ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul M.V. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 27 februarie

2002, la 14 martie 2003.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 363 din 5 noiembrie

2002 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2002, la 14 martie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 martie 2003.