ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5151/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 24

martie 2003 a Tribunalului Bacău, inculpatul A.R. a fost condamnat la 10 ani

închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) și

art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 9 decembrie 2002 la zi și l-a obligat în solidar cu inculpatul

A.B. (condamnat în cauză) la 7.786.200 lei cheltuieli de spitalizare către

Spitalul Județean Bacău, 20.000.000 lei daune morale și 4.000.000 lei daune

civile, către partea civilă T.D. și la 4.450.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în fapt următoarele:

Partea vătămată T.D. bănuia pe soția

sa că întreține relații extraconjugale cu unul dintre frații A. (C. și B.) și

din acest motiv, în seara zilei de 31 decembrie 2001, întâlnindu-se cu aceștia

a reproșat inculpatului A.B. acest fapt, împrejurare în care s-au certat.

În aceeași noapte partea vătămată

s-a dus la domiciliul lui A.S. unde a petrecut revelionul, iar în jurul orei

4,00, a plecat spre locuința sa. Pe drum s-a întâlnit cu inculpatul A.B. și

fiind sub influența băuturilor alcoolice i-a reproșat că întreține relații

intime cu soția sa și l-a lovit cu o tablă ascuțită pe care o folosise la

colindat, drept tobă.

Inculpatul A.B. la rândul său, a

lovit-o pe partea vătămată, timp în care a intervenit și inculpatul A.R. aflat

în apropiere care a lovit-o cu cuțit în zona abdomenului.

Partea vătămată a suferit un

traumatism cranio cerebral, o plagă înjunghiată hipocondrul stâng cu perforație

anse, plagă tăiată latero-cervical, reținându-se că plaga înjunghiată,

abdominală cu perforație intestinală a pus în primejdie viața, aceasta fiindu-i

salvată în urma intervenției chirurgicale.

După 6 luni de la conflict partea

vătămată a fost părăsită de soția sa care s-a stabilit, în relații de

concubinaj, la domiciliul inculpatului A.R., cu care anterior întreținea

relații extraconjugale.

Prin decizia penală nr. 289 din 18

iulie 2003 a Curții de Apel Bacău, s-au admis apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul A.R., s-a desființat parțial

sentința și în ce-l privește pe acest inculpat i s-a redus pedeapsa la 7 ani și

6 luni închisoare și la 4 ani interzicerea unor drepturi.

Împotriva acestei decizii inculpatul

menționat a declarat recurs, susținând că nu a participat la comiterea faptei,

iar în subsidiar reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că, instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, au dat o corespunzătoare

încadrare juridică faptei penale comise.

În declarațiile date partea vătămată

a susținut în mod constant că a fost lovită de cei trei inculpați.

Declarațiile sale se coroborează cu

declarațiile inculpaților A.B. și A.C. care precizează că și inculpatul A.R. a

lovit-o cu un cuțit, precum și cu actele medico-legale din care rezultă că

partea vătămată a suferit leziuni la cap prin lovire cu obiecte contondente,

plagă tăiată la gât în zona latero-cervicală și o plagă penetrantă abdominală

produse cu un corp tăietor-înțepător, precum și declarațiile martorilor A.S.,

A.C., A.D. și T.E., care susțin că între părți a existat un conflict și că

partea vătămată a susținut că a fost lovită de toți inculpații.

Prin urmare, susținerea inculpatului

recurent că nu a participat la comiterea faptei nu este întemeiată.

Referitor la pedeapsa aplicată

instanța de apel a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii

comise, în împrejurările de fapt expuse și a persoanei inculpatului care este

recidivist, astfel că pedeapsa stabilită, orientată la limita minimă prevăzută

de lege, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor

infracțiuni, nefiind cazul a fi redusă prin reținerea de circumstanțe atenuante

care nu se justifică.

În consecință, urmează a se respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce durata

arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 289 din 18 iulie 2003 a Curții de

Apel Bacău, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 9 decembrie 2002, la 12

noiembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 noiembrie 2003.