ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3133/2008

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 216 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 6018/120/2007, a fost condamnat inculpatul C.I.,în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, după cum urmează:

În temeiul art. 175 C. pen., cu aplicarea art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 175 C. pen., cu aplicarea art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a stabilit ca în final să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Conform art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului - ca pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 2 octombrie 2007 la zi.

În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunilor.

Pe latură civilă s-a luat act că inculpatul a achitat cheltuielile de spitalizare în sumă de 1.064,87 RON, ocazionate de internarea în Spitalul Județean Târgoviște a părții civile B.E.C.

În baza dispozițiilor art. 14, 15, 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile după cum urmează:

- către partea civilă B.N., la 8.000 RON cu titlu de despăgubiri civile și 10.000 RON cu titlu de daune morale;

- către partea civilă B.E.C., la 1.000 RON despăgubiri civile și 3.000 RON daune morale;

- către minorii - părți civile B.A.D., reprezentată de I.M.L. și B.G.G., reprezentată de Ș.A.G., la câte 1.500 RON cu titlu de daune morale.

În același timp în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la plata unor prestații periodice de întreținere în sumă de 284 RON lunar către minora B.A.D.,  începând cu data săvârșirii faptei (2 octombrie 2007) și până la majoratul minorei, iar dacă se va afla în continuarea studiilor până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani și la 160 RON lunar pentru minorul B.G.G., începând cu data săvârșirii faptei (2 octombrie 2007) și până la majoratul minorului, iar dacă se va afla în continuarea studiilor până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt că în ziua de 02 octombrie 2007 în jurul orelor 17

oo

inculpatul C.I. după ce s-a întors în municipiul Târgoviște din comuna Aninoasa, înainte de a ajunge la domiciliul său s-a oprit la atelierul de geamuri, rame și oglinzi aparținând SC V. SRL, dorind să se intereseze cu privire la înrămarea unor fotografii pe care le lăsase la atelier cu o săptămână în urmă.

În incinta atelierului inculpatul a constatat că lucrarea sa era în curs de finalizare de către B.S.G. - persoană care obișnuia să-l ajute în activitatea sa pe P.C., cel care deține atelierul - împrejurare în care inculpatul s-a interesat de preț și a purtat o discuție cu P.C.

După plecarea inculpatului P. și B.S. constatând că din atelier a dispărut un dispozitiv de tăiat geamuri și bănuind că ar fi fost luat de inculpat, au plecat către locuința inculpatului aflat la o mică distanță de atelier, unde au purtat o discuție în contradictoriu cu acesta din urmă, fără însă a se exercita acte de violență.

După plecarea celor doi, inculpatul C.I. a plecat din domiciliu, având asupra sa un cuțit de bucătărie, s-a îndreptat spre atelier și aflat într-o stare de agitație a adresat amenințări lui B.S. și P.C.

Ulterior, în jurul orelor 19,30 la atelier a sosit și fratele părții vătămate B.S., B.E.C. și la scurt timp după acesta a reapărut și inculpatul astfel că au reînceput discuțiile în contradictoriu.

Încercând să aplaneze conflictul B.E. le-a cerut fratelui său și inculpatului să înceteze discuțiile și să plece însă constatând că aceștia continuau să se certe s-a apropiat de ei și a încercat să se posteze între aceștia, moment în care inculpatul a scos de sub vesta cu care era îmbrăcat cuțitul luat de acasă, și a lovit succesiv de două ori pe B.S. și o dată pe B.E. după care a fugit.

În urma agresiunii B.S. a intrat în atelier prăbușindu-se și ca urmare a leziunilor suferite a decedat, iar fretele său B.E. a fost grav rănit.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul C.I.

Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepselor și reținere a circumstanțelor atenuante cât și pentru omisiunea pronunțării asupra cererii de instituire a măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

În apelul său inculpatul a solicitat redozarea pedepsei și acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

Prin Decizia penală nr. 104 din 14 iulie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de Parchet și după descontopirea pedepsei rezultante a înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și 76 lit. a) C. pen. și a majorat pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat de la 13 ani închisoare la 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și b) C. pen. și respectiv de la 6 ani închisoare la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și b) C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, urmând ca în temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor.

Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a dispune astfel instanța de apel a apreciat că prima instanță nu a acordat eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. reținând în mod nejustificat în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante care au condus la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru ambele infracțiuni pentru care a dispus condamnarea.

S-a mai constatat că în mod greșit a reținut instanța de fond că faptele s-au dovedit a fi săvârșite în condițiile unei stări de agitație creată de victimă, în condițiile în care probele administrate în cauză nu au condus la o asemenea concluzie, iar pe de altă parte împrejurarea că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice nu poate constitui o circumstanță atenuantă pentru răspunderea penală a acestuia.

Referitor la apelul declarat de inculpat s-a apreciat că instanța de fond a reținut contrar probelor administrate că inculpatul ar fi avut o atitudine sinceră care să justifice reținerea circumstanțelor atenuante, în condițiile în care martorii audiați în cauză au infirmat susținerile inculpatului care prin prezentarea unei situații de fapt neconforme cu realitatea a încercat să obțină o diminuare a răspunderii sale penale, dovedindu-se astfel nesincer.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul pedepselor aplicate, pe care le-a considerat greșit individualizate și a solicitat în principal casarea deciziei și menținerea dispozițiilor sentinței pronunțată de prima instanță, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate de instanța de apel față de împrejurarea că agresiunea ar fi avut loc ca urmare a stării de provocare în care s-a aflat și pe care a susținut-o în fața ambelor instanțe.

Recursul declarat de inculpat este întemeiat.

Examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile invocate cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată, că situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute, pe baza probelor administrate în cauză, însă în ceea ce privește individualizarea pedepsei deși în mod justificat instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului de prima instanță, nu a acordat eficiența cuvenită tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel pe lângă pericolul social ridicat al infracțiunilor comise instanța trebuia să aibă în vedere și persoana infractorului precum și împrejurările în care s-au consumat faptele.

Vârsta înaintată a inculpatului, conduita sa anterioară săvârșirii faptelor, lipsa antecedentelor penale dar și starea psihică în care s-a aflat în momentul în care a acționat sunt elemente care potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen. trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei.

Deși nu poate fi vorba de o stare de provocare în care inculpatul să fi acționat, tulburarea psihică gravă specifică acestei stări nefiind dovedită în cauză, nu poate fi ignorată starea psihică în care inculpatul s-a aflat în momentul comiterii faptelor, iritarea produsă acestuia prin prezența anterioară a victimei și a martorului P.C. la domiciliul său și a reproșurilor neîntemeiate pe care i le-au făcut.

Neacordând eficiența cuvenită tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. instanța de apel a aplicat o pedeapsă ce se impune a fi redozată.

Înalta Curte apreciază că în cauză aplicarea unor pedepse situate la minimul special prevăzut de textele încriminatoare este în măsură să servească scopului prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., astfel că recursul declarat de inculpat urmează a fi admis și a se reduce pedepsele aplicate.

Conform art. 88 C. pen. se va deduce durata reținerii și arestării preventive începând cu 02 octombrie 2007 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 104 din 14 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia penală atacată și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și b) C. pen. în pedepsele componente:

- de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și b) C. pen., aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.;

- de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.;

Reduce pedepsele aplicate inculpatului după cum urmează:

- de la 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și b) C. pen. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și b) C. pen.;

- de la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și b) C. pen. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2007 la 7 octombrie 2008.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 250 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2008.