ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1240/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2011 Curtea

de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de

suspendare formulată de reclamantul B.N.I., în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor și Autoritatea Națională de Administrare

Fiscală București și a suspendat executarea Ordinului nr. 7099/2011 emis de

vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Autoritatea

Națională a Vămilor, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că ordinul atacat a cărui suspendare se

solicită, a fost emis ca o consecință a Ordinului Președintelui Agenției

Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor

organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor,

direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene

și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și a Ordinului

Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407/2011 privind

aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor - aparat

central și structuri subordonate.

Potrivit art. 5 alin.

(3) din H.G. nr. 110/2009, forma la zi, „în exercitarea atribuțiilor sale,

vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce

Autoritatea Națională a Vămilor emite, în condițiile legii, ordine cu caracter

individual sau normativ (…)”, iar, potrivit alin. (4) „ordinele cu caracter

normativ se publică în M. Of., Partea I.

De asemenea, potrivit

art. 11 din Legea nr. 24/2000 „în vedere intrării lor în vigoare, legile (…),

ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor

administrative publice centrale de specialitate se publică în M. Of., Partea I”.

În cauză, Ordinele

nr. 2406 și nr. 2407/2011, sunt acte administrative ce au caracter normativ și

nu au fost publicate în M. Of. al României.

Este dată și de

condiția pagubei iminente întrucât reclamanta este lipsită de drepturile

salariale, situație de fapt agravată și de situația economică traversată de

întreaga societate.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că în ceea ce privește existența unui caz bine justificat,

intimatul-reclamant deși a solicitat suspendarea efectelor ordinului emis de

Vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală care conduce

Autoritatea Naționala a Vămilor, nu a făcut dovada că această primă condiție,

prevăzută de lege, este îndeplinită.

Până la anularea de

către o instanța judecătorească, ordinul a cărei suspendare se solicită se

bucură de prezumția de legalitate. În caz contrar s-ar anticipa soluția ce va

fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului,

ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Suspendarea

executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de

excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile expres

reglementate.

În ceea ce privește

aspectele de vădita nelegalitate a actului administrativ recurenta arată că în

mod eronat instanța de fond a reținut ca Ordinele nr. 2406/2011 și nr.

2407/2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu

au fost publicate în M. Of. al României Partea I, deci nu au intrat în vigoare,

motiv pentru care nu puteau produce în mod legal efecte juridice.

Ordinele nr.

2406/2011 și nr. 2407/2011 emise de Președintele Agenției Naționale de

Administrare Fiscală nu reprezintă acte cu caracter normativ, neavând o

aplicabilitate generală, ci se adresează unui număr restrâns, bine definit și

determinat de subiecți care au luat cunoștință de dispozițiile acestora.

Astfel, art. 100

alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a prevăzut

pentru ipoteza reorganizării ca, în cazul în care există mai mulți funcționari

publici care optează pentru aceeași funcție publică, se organizează examen de

către autoritatea publică.

Art. 99 alin. (5) din

același act normativ a dispus că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c)

și e) în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției

publice există funcții publice vacante corespunzătoare, acesta are obligația de

a le pune la dispoziția funcționarilor publici.

La art. 100 alin. (3)

(singurul text de lege care face referire la ipoteza reorganizării instituției

publice) se prevăd în mod expres următoarele " În cazul în care există mai

mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau

instituția publică."

Pentru a se putea

dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă simpla

afirmație a persoanei presupus vătămate în sensul că ar fi îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în lipsa

mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor cu privire la

existența unui caz bine justificat și la prevenirea producerii unei pagube

iminente.

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare, prin care a precizat că prin Sentința nr. 405 din 25

noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 976/39/2011 Curtea de Apel Suceava a

soluționat cauza pe fond în sensul că a admis, în parte, acțiunea și a dispus

anularea Ordinului nr. 7099/2011 emis de pârâta-recurentă, astfel că recursul

declarat de pârâtă împotriva Încheierii de ședință din 19 octombrie 2011,

pronunțată în același dosar a rămas fără obiect.

Intimata-reclamantă consideră

că pe fond, recursul este neîntemeiat, deoarece potrivit art. 15 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în ipoteza admiterii

acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14 se

prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 14 din

Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să

ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Din punctul de vedere

al îndeplinirii cerințelor impuse de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispoziției

legale amintite mai sus, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura

suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a

solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).

Ca atare, putem

aprecia că, prin textul legal aflat în discuție, s-a dat eficiență instituției

suspendării actului administrativ, dispuse în baza art. 14 din Legea nr.

554/2004, modificată iar, pentru acest motiv, legiuitorul român a introdus o

nouă ipoteză normativă.

Această regulă se

impunea, întrucât persoana vătămată prin punerea în executare a actului

administrativ considerat nelegal nu mai avea nicio posibilitate legală de a

menține măsura suspendării și după momentul pronunțării soluției instanței de

fond, când înceta suspendarea dispusă în baza art. 14 din lege.

Din actele dosarului,

rezultă faptul că, prin Sentința nr. 405 din 25 noiembrie 2011 pronunțată în

Dosarul nr. 976/39/2011, Curtea de Apel Suceava, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a anulat Ordinul nr.

7099/2011 emis de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Așadar, prin aplicarea

art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării

Ordinului nr. 7029/2011, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect

anularea acestui act administrativ unilateral cu caracter normativ.

În plus, se impun a

fi amintite și prevederile art. 14 alin. (4) și (7) din Legea contenciosului

administrativ.

Astfel, conform art.

14 alin. (4) din lege, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este

executorie de drept; ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la

comunicare, iar recursul nu este suspensiv de executare.

Prin urmare, este

aplicabil principiul executării hotărârii judecătorești în acest domeniu încă

de la momentul pronunțării sale.

Pe de altă parte,

art. 14 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ întărește ideea

menționată anterior, întrucât dispune că suspendarea executării actului

administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la

expirarea duratei suspendării.

În această ordine de

idei, prezintă relevanță faptul că în materia contenciosului administrativ se

aplică unele reguli procedurale specifice, printre care și cea privind

executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cererile de suspendare.

De altfel, dreptul la

executarea actelor jurisdicționale a devenit în dreptul european cea de-a treia

garanție a procesului echitabil, reglementat de art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot

fi primite.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva Încheierii din

19 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AS