ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 36/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava - secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, dispunând suspendarea, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a executării Ordinului nr. 7145 din 2 august 2011 emis de conducătorul autorității pârâte, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea sa din funcția publică de execuție deținută în cadrul D.R.A.O.V. Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a apreciat că reclamantul a făcut dovada întrunirii condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, reținând următoarele: Procedura prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a fost îndeplinită, răspunsul negativ dat de emitentul actului atacat fiind depus la dosar (fila 46). În cadrul cererii de suspendare, instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 14, respectiv cazul justificat și paguba iminentă, iar nu și îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenind instanței cu ocazia soluționării acțiunii în anulare.

Condiția cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă, fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

În cazul de față, se constată că ordinul atacat și a cărui suspendare se solicită, a fost emis ca o consecință a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate. Potrivit art. 5 alin. (3) din H.G.

nr. 110/2009, ordinele cu caracter normativ emise de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, se publică în M. Of., Partea I iar, potrivit art. ll din Legea nr. 24/2000 „în vedere intrării lor în vigoare, legile (..), ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrative publice centrale de specialitate se publică în M. Of., Partea I". Or, în cazul de față, pentru Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, aparent acte administrative unilaterale cu caracter normativ, nu s-a făcut dovada publicării în M. Of., un asemenea aparent viciu punând sub îndoială actele administrative subsecvente, printre care și actul atacat, considerându-se, astfel, că este întrunită condiția privind „cazul bine justificat". Este îndeplinită și condiția pagubei iminente, având în vedere că reclamantul este lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de subzistență grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga societate.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, susținând, în esență, că prima instanță în mod greșit a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și lipsei de interes a recursului, care vor fi respinse, ca neîntemeiate, având în vedere că la dosar (f.109) a fost depus mandatul acordat D.R.A.O.V.

Iași de către Autoritatea Națională a Vămilor pentru exercitarea și susținerea recursului, pe de o parte, și că emiterea de către recurentă a ordinului de suspendare a executării actului administrativ contestat nu are drept consecință, eo ipso, lipsirea de interes a recursului, fiind punerea în practică a unei măsuri dispuse de instanța de judecată, pe de altă parte. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Conform art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, „în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)". Din actele dosarului, rezultă că, prin sentința nr. 421 din 08 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava - secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului și a anulat Ordinul nr. 7145 din 2 august 2011 emis de conducătorul autorității pârâte, ce constituie obiectul cererii de suspendare a executării formulate în cauză.

Așadar, prin aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, mai sus citat, măsura suspendării actului administrativ contestat în cauză, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ respectiv. Întrucât legea dispune că măsura suspendării executării se „prelungește de drept" iar condiția prevăzută în acest sens - cea a „admiterii acțiunii de fond" - este îndeplinită în cauză, nu vor mai fi analizate motivele de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate. Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a Ii-a C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile invocate de intimat. Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, împotriva încheierii din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava - secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.