ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 36/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 6

octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava - secția a Ii-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul B.I., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, dispunând

suspendarea, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a

executării Ordinului nr. 7145 din 2 august 2011 emis de conducătorul

autorității pârâte, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al

reclamantului, prin eliberarea sa din funcția publică de execuție deținută în

cadrul D.R.A.O.V. Iași.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a apreciat că reclamantul a făcut dovada

întrunirii condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă,

reținând următoarele:

Procedura prealabilă,

în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a fost îndeplinită, răspunsul

negativ dat de emitentul actului atacat fiind depus la dosar (fila 46).

În cadrul cererii de

suspendare, instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de

admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 14,

respectiv cazul justificat și paguba iminentă, iar nu și îndeplinirea

condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această

obligație revenind instanței cu ocazia soluționării acțiunii în anulare.

Condiția cazului

„bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului sub

aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului

administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă,

fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a

consecințelor juridice pe care le-a produs.

În cazul de față, se

constată că ordinul atacat și a cărui suspendare se solicită, a fost emis ca o

consecință a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală

nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale

aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale

pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului

București pentru accize și operațiuni vamale și a Ordinului Președintelui

Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind

aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor - aparat

central și structuri subordonate.

Potrivit art. 5 alin.

(3) din H.G. nr. 110/2009, ordinele cu caracter normativ emise de

vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care conduce

Autoritatea Națională a Vămilor, se publică în M. Of., Partea I iar, potrivit art.

ll din Legea nr. 24/2000 „în vedere intrării lor în vigoare, legile (..),

ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor

administrative publice centrale de specialitate se publică în M. Of., Partea

I".

Or, în cazul de față,

pentru Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, aparent acte

administrative unilaterale cu caracter normativ, nu s-a făcut dovada publicării

în M. Of., un asemenea aparent viciu punând sub îndoială actele administrative

subsecvente, printre care și actul atacat, considerându-se, astfel, că este

întrunită condiția privind „cazul bine justificat".

Este îndeplinită și

condiția pagubei iminente, având în vedere că reclamantul este lipsit de

drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de

subzistență grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga

societate.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, prin

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, susținând, în

esență, că prima instanță în mod greșit a apreciat că în cauză sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul a invocat excepțiile lipsei calității procesuale

active a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și lipsei

de interes a recursului, care vor fi respinse, ca neîntemeiate, având în vedere

că la dosar (f.109) a fost depus mandatul acordat D.R.A.O.V. Iași de către

Autoritatea Națională a Vămilor pentru exercitarea și susținerea recursului, pe

de o parte, și că emiterea de către recurentă a ordinului de suspendare a

executării actului administrativ contestat nu are drept consecință, eo ipso,

lipsirea de interes a recursului, fiind punerea în practică a unei măsuri

dispuse de instanța de judecată, pe de altă parte.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Conform art. 15 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004, „în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura

suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a

solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".

Din actele dosarului,

rezultă că, prin sentința nr. 421 din 08 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava

- secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea

reclamantului și a anulat Ordinul nr. 7145 din 2 august 2011 emis de

conducătorul autorității pârâte, ce constituie obiectul cererii de suspendare a

executării formulate în cauză.

Așadar, prin

aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, mai sus citat,

măsura suspendării actului administrativ contestat în cauză, dispusă de prima

instanță, se prelungește ope legis, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ respectiv.

Întrucât legea

dispune că măsura suspendării executării se „prelungește de drept" iar

condiția prevăzută în acest sens - cea a „admiterii acțiunii de fond" -

este îndeplinită în cauză, nu vor mai fi analizate motivele de recurs ce

vizează netemeinicia hotărârii atacate.

Drept urmare, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a Ii-a C. proc. civ., raportat la art. 20 din

Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile

invocate de intimat.

Respinge recursul declarat

de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Iași, împotriva încheierii din 6 octombrie 2011 a

Curții de Apel Suceava - secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2012.